OPINII Ce câştigăm din dividende?

Cele mai obişnuite societăţi furnizoare de dividende la bursă sunt SIF-urile care au făcut o practică din a răsplăti acţionarii. O singură dată şi o singură persoană a gândit că nu ar trebui ca SIF-urile să dea dividende şi acţionarii să câştige din creşterea valorii acţiunilor, acea persoană fiind Horia Mihăescu, pe vremea când era preşedinte la Muntenia Invest. Era o mare prostie, căci aşa cum s-a demonstrat de-a lungul timpului, preţul de piaţă al acţiunilor nu prea a fost corelat cu valoarea contabilă a acţiunilor decât într-o mică măsură. Este drept că dacă nu distribuie dividende, valoarea contabilă a acţiunilor, VUAN creşte. Dar acţionarul nu are nimic de câştigat din asta. Dacă totuşi acţiunile ar creşte, cuponarul, sau micul acţionar investitor la bursă care a adunat câteva mii sau zeci de mii de acţiuni la un SIF, dacă vrea să cheltuiască puţinii bani pe care în mod obişnuit îi primea ca dividend, ar trebui să vândă periodic, să zicem anual, câte o parte din acţiuni şi după o anumită perioadă nu ar mai avea deloc. De aceea, pentru a-şi atrage şi fideliza acţionarii, SIF-urile distribuie dividende.

Era o vreme în care consiliile de administraţie se întâlneau neoficial şi stabileau de comun acord anumite limite ale dividendelor, pentru a nu ieşi din rând, cum se spune. Acum este altceva. Pe lângă interese comune care ar trebui să le facă să acţioneze la unison, cum ar fi de exemplu poziţia comună în diferendul cu "Erste", privitoare la BCR (unde din păcate nu se înţeleg chiar deloc, la mijloc fiind şi anumite interese ale unor preşedinţi de SIF), în rest, fiecare SIF se preocupă de a face cât mai mult profit şi de a da dividende care să-i mulţumească pe acţionari. Căci dacă nu le convine, s-a demonstrat că ei îşi pot impune voinţa prin vot, aşa cum s-a întâmplat la SIF Oltenia în 2009 şi 2010, când acţionarii au impus pe ordinea de zi dublarea dividendului propus de CA şi au câştigat la vot.

Anul acesta, deja se cam cunosc dividendele brute pe acţiune propuse de cele cinci SIF-uri. La SIF1 Banat-Crişana se vorbeşte despre 0,04 lei pe acţiune, la SIF 2 Moldova oficial propunerea este de 0,09 lei /acţiune, la SIF3 Transilvania 0,03 lei pe acţiune, cu menţiunea că aici s-a dublat capitalul social şi un cuponar primeşte de fapt de două ori suma, la SIF4 Muntenia se propune 0,05 lei pe acţiune, iar la SIF5 Oltenia 0,075 lei pe acţiune.

Într-un fel, propunerile de dividend se corelează cu profitul net pe acţiune obţinut în anul 2.010. SIF Moldova, care a avut cel mai mare profit, propune şi cel mai mare dividend, urmează logic SIFOltenia aflată pe locul doi şi apoi celelalte.

Un investitor recent, care deci a cumpărat sau va cumpăra acum acţiuni la SIF-uri ce ar avea de câştigat? Dacă luăm ca bază preţurile de închidere de vineri, 11 martie 2010, când SIF 1 a fost cotat la 1,114 lei pe acţiune, dividendul propus este echivalent cu o dobândă bancară de 3,59% brut, la SIF Moldova, pentru închiderea de 1,39 lei/acţiune rezultă un echivalent de 6,475%, la SIF Transilvania care a închis la 0,581 lei, rezultă spre surprinderea mea un randament echivalent de 6,944 %, la SIF Muntenia care a închis la 0,72 lei/acţiune rezultă 5,033 % iar la SIF Oltenia, închisă la 1,49 lei/acţiune avem un randament de 5,033%. Desigur, atunci când se formează preţul acţiunilor se au în vedere şi alte criterii, cum ar fi calitatea portofoliului, politica investiţională dovedită fie în timp, fie în ultima perioadă, prin aceasta înţelegând ultimii 2-3 ani maxim, şi chiar valoarea de activ net pe acţiune comunicată regulat până de curând.

Revenind la cîştigurile din dividende ale acţionarilor care investesc în SIF-uri am făcut şi comparaţia cu dividendul propus de către BRD, care este de 0,18 lei/acţiune, ceea ce echivalează, la preţul de închidere de vineri, de 14,1 lei/acţiune, cu un randament de numai 1,276%. Încep să înţeleg astfel de ce unele SIF-uri vând acţiunile BRD din portofoliu. Problema de fond însă este, după ce scapă de BRD, în ce fel gospodăresc banii astfel obţinuţi. Dacă vând numai pentru a face profitul care să le asigure distribuirea unui dividend decent, nu prea este bine, dacă cu banii obţinuţi fac plasamente care să le asigure venituri de preferinţă mai mari chiar decât dobânzile bancare, atunci vânzarea se justifică. La fel s-ar pune problema şi în cazul unor exituri la BCR în cazul în care aces-tea ar fi posibile.

Am lăsat la urmă acţiunea FP. Se ştie că în ultima parte a anului 2010 Fondul Proprietatea a distribuit un dividend de 0,08 lei pe acţiune. Este de precizat că pentru a fi posibil acest dividend, s-au folosit profiturile realizate în ultimii trei ani de către FP. În acest an se vor distribui de asemenea dividende. Acest fapt a fost declarat de către administratorul FP, societatea Franklin Templeton, ca fiind politica administratorului faţă de acţionari. Recunosc faptul că nu am o idee precisă despre rezultatele financiare ale FP în 2010 ca să pot face presupuneri despre valoarea dividendului. Singura apreciere pe care vreau să o fac este aceea că la preţul de închidere de vineri, de 0,602 lei pe acţiene, pentru a se încadra între limitele minim şi maxim propuse de SIF-uri, adică între 3,5% şi 6,9% acţiunilor FP ar trebui să le fie acordate dividende cuprinse între 0,021 lei şi 0,042 lei pe acţiune, nivel posibil după părerea mea. Dacă se va întâmpla aşa, va fi nu nou motiv de atracţie pentru acţiunile FP. Cu atât mai bucuros ar trebui să fie SIF2 Moldova, care a luat la preţuri foarte mici acţiuni FP atunci când a fost posibil şi deţine acum peste 1,1 % din capitalul social.

Dacă la SIF-urile 2-5 acţionarii ar trebui să nu fie chiar nemulţumiţi, se pare că propunerea SIF1 i-a scos din pepeni. Să nu uităm că printre acţionarii SIF-urilor se află şi fondurile private de pensii şi alocarea a numai 25% din profit pentru fondul de dividende este o jignire. Nu este de mirare deci faptul că unii acţionari intenţionează să propună introducerea pe ordinea de zi a adunărilor generale alocarea a 80% din profit pentru dividende. Şi nici nu ar fi de mirare să se şi voteze. După părerea mea, fondul brut de dividende ar trebui să fie între 50-55% din profitul net.

O analiză completă a randamentului din dividende al investiţiilor ar trebui poate să se refere şi la piaţa Ras-daq, dar acolo transparenţa este sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire.