OPINII Integrarea europeană: fond si fonduri

De câteva zile, România este unul din cele 27 de State Membre ale Uniunii Europene. Egal cu toate celelalte 26. Atât în drepturi, cât şi în obligaţii. Cu aceleaşi garanţii în ceea ce priveşte integritatea teritorială statală şi securitatea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor săi. Temerile dez­integrării statului român, sau ale vreunei agresiuni externe asupra acestuia aparţin, definitiv, trecutului. Ele nu vor mai întuneca, niciodată, visurile şi destinele românilor.

Aderarea ne-a adus securitate şi garanţii. Ne-a adus şi dreptul de a participa la luarea deciziilor politice ale Uniunii Europene. Statul român este membru, cu drepturi depline, în Consiliul Europei. Un român este, deja, comisar (ministru) al Uniunii. Din luna mai, 35 de români vor fi membri ai Par­lamentului Uniunii Europene.

Aderarea ne aduce şi fonduri, adică sume băneşti colectate la bugetul Uniunii Europene, prin taxe şi impozite plătite de cetăţenii celorlalte state membre. Contribuim şi noi la acel buget, dar primim de 3-4 ori mai mult decât dăm. Fraţii noştri europeni ne dau aceşti bani pentru a ne ajuta să reducem, cât mai repede, decalajele uriaşe care ne despart de ei în plan economic, social şi cultural.

Politicienii şi o bună parte a mass-media româneşti fac mare zgomot în legătură cu fondurile pe care România urmează să le primească de la bugetul european. Aceste fonduri sunt prezentate ca un adevărat panaceu al tuturor problemelor cu care se confruntă economia şi societatea românească. Datorită acestor fonduri, ne spun domnii politicieni şi jurnalişti, economia românească va creşte în ritmuri anuale de 6-7%, vor fi create aproape un milion de locuri de muncă.

Este neîndoielnic că banii primiţi de la bugetul UE ne-ar putea fi de folos. Cu condiţia să fim capabili să pregătim proiecte şi să folosim banii respectivi pentru finanţarea proiectelor şi nu pentru finanţarea... rudelor şi prietenilor politicienilor. Chiar şi cu această condiţie îndeplinită, ne-ar prinde bine să privim mai atent la valoarea reală a acestor fonduri şi impactul concret pe care ele îl vor avea asupra dezvoltării economiei şi so­cietăţii româneşti în anii viitori.

La numai două zile de la aderarea noastră, prestigiosul cotidian britanic The Times ne atrage atenţia asupra uriaşului decalaj pe care îl avem faţă de ţările dezvoltate ale Uniunii Europene şi asupra calităţii foarte slabe a instituţiilor statului român implicate în rezolvarea complexelor probleme ale integrării. De aici, îndoielile autorilor articolului menţionat în ceea ce priveşte capacitatea statului român de a imprima un ritm de dezvoltare economică comparabil cu cel realizat, după aderare, de către Spania şi, mai ales, de către Irlanda.

Valoarea fondurilor pe care le vom primi de la UE în perioada 2007-2013 şi care vor fi transformate în capital, în capacităţi de producţie de bunuri şi servicii nu reprezintă nici 2% din necesarul de investiţii prin care am putea să obţinem un ritm de creştere asemănător cu cel înregistrat de Irlanda în primii 10 ani de la aderare. Restul de 98%, la nivel de 30-40 de miliarde de euro pe an, va trebui să provină din efort propriu, prin economisirea şi investirea a 25-30% din PIB-ul anual. Aşa au făcut irlandezii. Nu şi-au limitat ambiţiile de dezvoltare la utilul, dar insuficientul ajutor primit de la bugetul UE. Numai cu fondurile UE, fără muncă, economisire şi investiţii, ne vom integra în UE, adică vom ajunge la un PIB egal cu media europeană nu mai devreme de sfârşitul acestui secol. Aceasta este problema de fond a integrării României în Uniunea Euro­peană.