OPINII Reflecţii parşive despre creşterea pensiilor

Mai întâi vreau să fac o precizare. Sunt pensionar, soţ de pensionară, ginere de pensionari agricoli, cuscru de pensionari şi multiplu frate şi cumnat de pensionari. Ca tot românul mă bucur când este vorba de luat ceva bani în plus. De aceea aştept cu nerăbdare să primesc mai mulţi bani la pensie. Cu cât mai mulţi, cu atât mai bine. Din păcate, deşi promisiunile sunt foarte roze, nesiguranţa mea în ceea ce se va întâmpla mâine cu pensia mea este totală. Mă alătur cu alte cuvinte celor nu puţini care susţin că sistemul privat de pensii este în pericol de a fi destabilizat. Ştiu că până la urmă bugetul asigurărilor sociale se poate susţine şi de la bugetul general de stat, cu consecinţele de rigoare, dar nu m-am putut abţine de a face câteva reflecţii (sau mai degrabă proiecţii) parşive, de care cei responsabili ar trebui să ţină seama.

An de an un număr de actuali salariaţi împlinesc vârsta de pensionare şi vor ieşi la pensie, mărind numărul pensionarilor, beneficiari ai pensiilor mărite. Până acum, marea majoritate a mortalităţii a fost din rândul pensionarilor, fapt care a menţinut relativ constant numărul acestora. Creşterea cu peste 50% a pensiilor de la 1 ianuarie 2008 va ameliora substanţial veniturile pensionarilor, dacă nu în totalitate, dar la o bună parte dintre aceştia. Creşterea bunăstării lor va duce în mod obligatoriu la creşterea duratei de viaţă şi, implicit, la diminuarea mortalităţii. Mă întreb dacă CSP (scuzaţi, ministerul finanţelor şi al economiei), dar şi Ministerul Muncii au avut în vedere şi o astfel de perspectivă.

Printre sursele de acoperire se face vorbire despre o creştere a numărului de salariaţi. Mă îndoiesc de acest lucru. Deocamdată constat că exodul forţei de muncă creşte, la fel şi munca la negru, neimpozitată. În construcţii de exemplu, este o mare cerere de forţă de muncă, mai ales datorită faptului că foarte multe lucrări se execută în regie proprie, cu muncitori care lucrează în regim privat şi complet neimpozitat. Chiar dacă mulţi sunt angajaţi cu acte, salariul nominal plătit pe ştat este foarte mic (datele statistice arată că salariul mediu din sectorul de stat a ajuns peste cel din sistemul privat, ceea ce este o aberaţie). Acest lucru este posibil în cea mai mare parte pentru că angajaţii, cei mai mulţi dintre ei, primesc o parte din retribuţie la negru, în plic. Creşterea unor categorii de impozite (la salariile peste 5 ori salariul mediu) poate mări ponderea plăţilor pe sub masă, în sectorul privat.

Salariaţii din administraţie au ajuns la o pondere exagerată şi la câştiguri uneori fabuloase. Când nevoile încadrării în resursele bugetare, inclusiv pentru acoperirea deficitelor din bugetul asigurărilor sociale o vor impune, diminuarea numărului de salariaţi din sectorul bugetar va fi o realitate şi va micşora evident ponderea contribuţiei la bugetul asigurărilor sociale.

De la 1 ianuarie, angajaţii sub 35 ani vor vărsa 2% din salariu la fondurile private de pensii. Acelaşi lucru îl vor face şi majoritatea celor între 35 şi 45 ani. Aceştia vor ieşi la pensie cel mai devreme peste 20 ani (în special femei care sunt trecute de 38 - 40 ani), dar mulţi peste 40 sau chiar 50 de ani, în care acea cotă de 2% nu mai alimentează sistemul pensiilor de stat. Nu peste mult timp, se prevede un al doilea palier, cel al pensiilor facultative private, care de asemenea vor subţia bugetul pensiilor din sistemul de stat. Cât înseamnă diminuarea datorată cotei de 2% şi cum se acoperă pe termen lung?

S-a promis diminuarea cu 6% a contribuţiei asigurărilor sociale plătită de firme începând cu anul 2008. Câte procente din cele 6 erau (sau vor fi retrase) din fondul de pensii?

Iată câteva din întrebările care mi le pun în calitate de pensionar parşiv, care din fericire nu trăieşte numai din pensia de la stat. Mai ales că ştiu că o lege poate fi schimbată. Când s-a votat legea pensiilor în 2000, cu aplicare începând cu 1 aprilie 2001, scria că pensia avută se înparte la valoarea punctului de pensie din 2001 şi pensionarii îşi vor păstra punctele rezultate. În cazul meu personal nu s-a întâmplat aşa şi o pot demonstra. Ultima decizie privind calculul pensiei din 2006 arată o diminuare de peste 1 punct faţă de pensia calculată în 2000, când am fost pensionat. Mai mult, legea pensiilor prevede că valoarea punctului de pensie se stabileşte anual de guvern. Această prevedere a permis guvernelor, mai întâi PSD, să stabilească un nivel din ce în ce mai mic al punctului de pensie raportat la salariul mediu. Acum, din raţiuni preponderent electorale s-a adus punctul de pensie la ponderea din anul 2000. Dar cum în România totul este posibil, să nu ne mire faptul că după alegerile din 2008 (sau 2009), pe faţă sau pe furiş, situaţia nu va fi ajustată. Cum? Foarte simplu, prin menţinerea punctului de pensie calculat la actualul nivel al salariului mediu, fără ajustările funcţie de creşterea acestuia, aşa cum ar fi normal. Şi ne vom întoarce astfel de unde am plecat, zicând, ca românul: domnul a dat, domnul a luat, fie numele domnului binecuvântat.