OPINII Vaccinarea copiilor, o campanie fără cap şi fără cozi

Înainte de a vorbi despre modul în care au ales autorităţile să promoveze vaccinarea copiilor de 5-11 ani, două vorbe despre cum se petrece acum izolarea şcolarilor depistaţi pozitiv la testele Covid.

Am un caz concret acasă, un puşti de 14 ani. Ei bine, doi dintre colegii lui au fost depistaţi pozitiv. Previzibil, cei doi au fost plasaţi în carantină, pot urma şcoala online. Numai că împreuna cu ei au fost trimişi în online încă 8 copii din clasă. De ce alţi 8? E vorba de colegul din dreapta, cel din stânga, elevul care stătea în spatele şi cel din faţa primului copil bolnav, similar în cazul celui de al doilea. Aşa au gândit strategii pandemiei măsura asta de izolare la scoală-contacţii din apropiere. Îşi imaginează cineva că la şcoală copiii nu ies din bănci la pauze? Că nu interacţionează otova între ei astfel încât fiecare să fie contactul fiecăruia? Mai logic era să fie derulată rapid o ancheta la şcoală şi să se izoleze cei mai buni amici ai pozitivilor, să vezi atunci ce declaraţii de dragoste şi război se generau în clase. Aşa că, în cazul nostru, la doi copii confirmaţi cu virusul, încă 8 fac şcoala online. Ce mai înţeleg copiii din online asistând simultan la cursuri cu cei din offline, clasa fiind practic ruptă în două? Evident, nu mare lucru. Dar contează că am mai bifat o măsură de prevenţie, la fel de eficientă ca spălatul preşului de la intrare cu clor, din primele săptămâni din pandemie.

Şi acum despre campanie. Principalul mesaj pentru a convinge părinţii să îşi vaccineze copiii conţine sperietoarea miocarditei. Nu pentru cei vaccinaţi, bineinţeles, ci pentru cei nevaccinaţi. Cum sperietura cu gravitatea bolii nu mai funcţionează de mult pentru copii pentru că aceştia fac forme uşoare, iar în cazul Omicron cu atât mai mult, se bate toba pe comparaţia vaccinaţi cu miocardită vs nevaccinaţi cu miocardită, vectorii de comunicare insistând că cei din urmă sunt de câteva ori mai mulţi.

O fi suficient pentru ca lumea să dea buzna la centrele de vaccinare? Deocamdată nici vorbă de asta, pentru că majoritatea poate dezvolta raţionamentul astfel încât să observe că, dacă toţi copiii ar fi vaccinaţi, atunci numărul miocaditelor rezultate ar fi mai mare decât în cazul nevaccinaţilor din simplul fapt că nu toţi cei nevaccinaţi se îmbolnăvesc. De pildă, în doi ani de pandemie în Romania s-a îmbolnăvit puţin peste 10% din populaţia totală, ceea denotă că e mai probabil să faci miocardită post vaccin decât post Covid.

Unele dintre imaginile folosite sunt la rândul lor înduioşătoare (pentru inteligenta autorilor campaniei). Am văzut un banner pe undeva cu un copil care râdea fericit în timp ce asistenta medicala se apropia cu seringa de braţul său. Copil care să râda la vaccin? Pe ce lume trăim? Îmi amintesc că mi-am dus copilul la primele lui analize cu o cutie de gărgăriţe în buzunar. Când acul a apărut şi cel mic se pregătea să urle, am scos gărgăriţele la vedere şi am agitat cutia, copilul a căscat gura de uimire şi probele de sânge au fost colectate lin odată ce atenţia fusese distrasă. Aşa că nu cred că este cazul de panouri publicitare cu copii care se bucură când merg la vaccin, că râd şi curcile. Să ne mai mire, în condiţiile acestea, că lumea nu dă buzna cu odraslele la înţepat în ciuda unor hei-rup-uri publicitare foarte numeroase?