Ovidiu Tender: "Rusia este o piaţă foarte interesantă şi ne uităm cu atenţie la ea"

• (Interviu cu domnul Ovidiu Tender, partea a doua)

Reporter: Aţi încercat să intraţi pe pieţele internaţionale în domeniul energetic şi aţi reuşit în Iran, Bulgaria, Macedonia. Pe ce alte pieţe intenţionaţi să vă mai extindeţi? De unde vine dificultatea de a intra pe piaţa rusă?

Ovidiu Tender: Este obligatoriu pentru dezvoltarea companiei "Prospecţiuni" să caute să iasă din Româ­nia. Fără discuţie că piaţa românească nu mai este suficientă pentru ceea ce dorim noi pentru societate.

Suntem în analize, discuţii, negocieri cu oricine. Nu avem nicio reţinere, fie că este vorba despre Coasta de Fildeş, Botswana, Ghana sau America de Sud.

Reporter: Cum intraţi în legătură cu reprezentanţii companiilor cu care intenţionaţi să lucraţi?

Ovidiu Tender: În domeniul petrolului este simplu, pentru că aici lumea este mică, sau relativ mică. Se ştie unde sunt resursele de petrol şi gaze, se ştie unde piaţa este ocupată, se ştie unde ar mai putea fi loc şi atunci încercăm să mergem unde mai este loc, înainte să ne batem cu cei mai mari.

Reporter: Şi unde mai este loc?

Ovidiu Tender: În ţările din Orientul Apropiat, din nordul Africii, America de Sud.

Reporter: Unele dintre aceste state sunt problematice din punct de vedere politic şi economic...

Ovidiu Tender: Tocmai acesta este unul din argumentele care mă determină să încerc să merg acolo pentru că, dacă este o economie stabilă sau un regim politic democratic şi stabil, atunci nu avem loc de cei mari.

Noi avem avantajul că suntem mai mobili şi încercăm să ne descurcăm altfel. De exemplu, în Venezuela nu putem spune că este un regim foarte democratic. În plus, companiile străine care lucrează acolo sunt plătite în modeda naţională la 90 de zile după încheierea unui contract, ceea ce ar putea să ne provoace pierderi pentru că inflaţia este foarte ridicată. În acelaşi timp, însă, cred că se poate discuta cu cei de acolo să găsim o rezolvare la aceste inconveniente.

În plus, America de Sud a fost o piaţă tradiţională pentru unităţile de pompare fabricate la "Vulcan", acestea fiind vândute în Brazilia, Venezuela, Argentina şi Cuba.

Deşi relaţiile economice dintre România şi aceste state s-au prăbuşit, după "90, numele "Vulcan" este cunoscut acolo.

Reporter: Care sunt principalele inconveniente legate de intrarea pe aceste pieţe?

Ovidiu Tender: De exemplu, trebuie să găsim soluţii să îndepărtăm costul mare legat de transportul unei cantităţi semnificative de fier până acolo. În prezent, suntem în căutare de parteneri locali, astfel încât să executăm acolo părţile mari din cadrul pieselor pe care le vindem şi doar partea inteligentă să o facem aici şi să o transportăm.

Reporter: Cu "Prospecţiuni" pe ce pieţe internaţionale, în afară de cele menţionate mai sus, intenţionaţi să intraţi?

Ovidiu Tender: Deocamdată, facem analize, studii, luăm contacte oriunde, indiferent că este vorba de Maroc, Tunisia, Algeria. În România, nu mai avem unde să ne extindem, suntem bine aşezaţi.

Reporter: Aveţi monopol în România pe domeniul acesta de activitate?

Ovidiu Tender: Nu, nu avem monopol. La fiecare licitaţie, participă şi companii străine, însă, fiind vorba de un număr mare de muncitori care trebuie să lucreze pe teren, este foarte dificil pentru companiile străine să îi găsească.

Cred că la ora actuală avem vreo trei mii de oameni la "Prospecţiuni". Nu e uşor să îi gestionezi. E o treabă specifică, necesită experienţă în organizare; sunt suprafeţe foarte mari de teren pe care se lucrează, pe care se întind tot felul de cabluri. În plus, se poate întâmpla să treci peste terenurile cuiva, trebuie să vorbeşti cu proprietarii, să negociezi, să le plăteşti.

În urmă cu vreo 15 ani, o societate din Franţa a încercat să desfăşoare o astfel de activitate pe la Târgu Jiu, însă unii de acolo le-au tăiat cablurile de cupru şi le-au furat.

Ulterior, au venit la noi şi ne-au rugat să terminăm treaba.

Cu "Prospecţiuni" am intrat şi în Iran, avem echipamentele şi super-specialiştii noştri acolo, restul de muncitori provenind de la o companie locală.

Reporter: Dar în Rusia?

Ovidiu Tender: Conducerea de la "Vulcan" a participat recent la un târg în Rusia şi au încheiat un acord de reprezentare cu o companie rusească.

Fără discuţie, Rusia este o piaţă foarte interesantă, este o piaţă mare şi ne uităm cu atenţie la ea. S-ar putea chiar ca investiţia noastră din Serbia să fie oportună şi din acest punct de vedere, întrucât între Serbia şi Rusia există o legătură politică şi economică mult mai bună decât între România şi Rusia.

Dificultatea de a intra pe piaţa rusă derivă şi din faptul că ruşii au fost învăţaţi, la fel ca şi noi, pe vremea comuniştilor, să îşi fabrice tot ce au nevoie. În plus, este greu să vinzi fiare în Rusia pentru că fiare au şi ei, la fel şi forţă de muncă.

Reporter: Aveţi probleme cu finanţarea?

Ovidiu Tender: Cred că avem aproximativ zece milioane de euro credite luate de la bănci. Nu ne-am îndatorat peste măsură pentru că nu am ştiut să luăm banii. Ca să-ţi dea cineva bani trebuie să ştii să-i ceri.

Reporter: Există voci care consideră că această perioadă este una propice dezvoltării afacerilor, de exemplu prin achiziţii sau fuziuni. Plănuiţi astfel de mişcări pentru perioada următoare? Dar să vindeţi unele dintre companiile din Grup?

Ovidiu Tender: Orice este de vânzare, depinde de preţ, dar având în vedere faptul că momentan toată lumea stă şi aşteaptă, nu cred că se va pune problema să vând ceva.

În plus, suntem interesaţi nu de fuziuni, ci de parteneriate cu alte companii, în domeniul construcţiilor mai ales. Noi avem câteva companii care acoperă, practic, întreaga paletă de activităţi în domeniul construcţiilor. Avem resursele minerale necesare, avem cariere, avem întreprinderea minieră de la Dolomită de la Hunedoara, am mai luat o sută de hectare de carieră de rocă vulcanică tot în judeţul Hunedoara, avem trei balastiere, plus fabrica din Slovenia axată tot pe construcţii.

Vrem să ne specializăm şi pe lucrări de infrastructură feroviară, chiar în această săptămână voi avea o serie de întâlniri cu reprezentanţii unei companii străine în acest sens. Din toate aceste companii care sunt complementare o să creăm un holding în domeniul construcţiilor pentru care va trebui, la fel ca şi în cazul celorlalte companii din Grup, să găsim cea mai bună formulă de management al holdingului.

Reporter: Cu ce companie sunteţi în discuţii?

Ovidiu Tender: Este vorba despre o companie spaniolă, nu foarte mare, dar face 1,5 miliarde de euro pe an numai din lucrări de infrastructură feroviară, fiind specializată în acest domeniu.

Reporter: Care este dimensiunea unei astfel de pieţe în România?

Ovidiu Tender: Din cunoştinţele mele, România are peste 20.000 de km de cale ferată, cea mai mare parte necesitând reparaţii. La noi, toată lumea s-a îndreptat spre drumuri, dar şi calea ferată reprezintă un segment foarte important al infrastructurii şi trebuie să învăţăm să facem şi infrastructura feroviară.

Reporter: Dacă există această oportunitate, de ce nu faceţi singur o companie de construcţii feroviare? De ce aveţi nevoie de un partener?

Ovidiu Tender: Trebuie să ne înveţe cineva cum să facem un lucru de calitate în acest domeniu. Noi ne lipim de ei, suntem fratele mai mic, dar încet, încet ne uităm la ei în curte, vedem cum fac, ce fac şi ne apucăm şi noi de făcut acelaşi lucru.

Reporter: În această perioadă, tot mai mulţi oameni de afaceri se întorc către stat, solicitând sprijin sau ajutoare de stat. Aţi recurs la această modalitate?

Ovidiu Tender: Nu am solicitat ajutoare de stat, dar dacă există un astfel de drum, nu îl refuz. Ajutorul de stat nu este destinat companiilor doar cu scopul de le ajuta să supravieţuiască, după cum greşit se crede. Ajutor de stat înseamnă şi un ajutor ca să creşti, nu numai ca să nu mori. De aceea, statul ar trebui să intervină şi să decidă direcţiile în care ar trebui să dezvolte economia naţională. Eu cred că ajutorul ar fi benefic pentru crearea de noi locuri de muncă, creşterea activităţii şi pentru mărirea volumului de impozite pe care companiile trebuie să le plătească statului.

Reporter: Dar fonduri de la Uniunea Europeană aţi încercat să accesaţi?

Ovidiu Tender: În afară de 400.000 de euro reprezentând fonduri SAPARD pentru o fermă de vaci, nu s-a finalizat nimic din toate discuţiile pe care le-am avut cu tot felul de consultanţi pe acest subiect. Poate n-am găsit eu consultantul potrivit.

Reporter: De ce?

Ovidiu Tender: N-am înţeles de ce. Nu ştiu ce se întâmplă.

Am cumpărat un hotel de trei stele pe o insulă grecească, avem o companie de consultanţă care face proiectul ca să facem hotelul de cinci stele şi, garantat, în 90 de zile de la depunerea proiectului, primim 40% din investiţia necesară de la Uniunea Europeană.

Reporter: Mai concret, cât înseamnă 40%?

Ovidiu Tender: Depinde şi de valoarea investiţiei.

Reporter: Aţi depus deja actele pentru accesarea banilor europeni?

Ovidiu Tender: Anul acesta intenţionăm să depunem actele, astfel încât să primim banii până la toamnă şi, până la primăvara anului viitor, să-l modificăm la cinci stele.

Reporter: Cum de în Grecia primiţi bani de la Uniunea Europeană şi în România, nu?

Ovidiu Tender: Cred că este şi vina noastră, a românilor. Statul român nu are oameni care să spună dacă sunt bani şi care să ştie cum se pot accesa. Oricum, este aberant ce se întâmplă vis-a-vis de accesarea fondurilor europene.

Reporter: Aveţi şi afaceri în domeniul agriculturii. Cum vă merg?

Ovidiu Tender: Avem o fermă de 8-900 de vaci care merge foarte bine.

Reporter: De ce nu aţi mai cumpărat "Poli Timişoara"?

Ovidiu Tender: Acolo a fost o investiţie sentimentală, deloc inspirată din punct de vedere al eficienţei. Eu nu mă pricep deloc la fotbal. A fost un moment în care Marian Iancu nu mai dorea să continue la echipă şi, atunci, preşedintele Consiliului Judeţean, fost coleg de liceu cu mine şi prieten din copilărie, m-a chemat şi m-a rugat să ajut oraşul, deoarece Timişoara era într-o situaţie foarte delicată. Am investit 1,3 milioane de euro în perioada scurtă cât am stat acolo, dar între timp Marian Iancu s-a răzgândit şi nu a mai vândut echipa de fotbal.

Reporter: Nu aţi recuperat banii investiţi?

Ovidiu Tender: Nu, dar sunt convins că este o situaţie care se va rezolva în viitorul imediat.

Reporter: Pe bursă nu doriţi să cumpăraţi nimic, mai ales acum când preţurile sunt jos?

Ovidiu Tender: Nu, nu am bani de cumpărat.

Reporter: Câţi angajaţi mai aveţi acum?

Ovidiu Tender: Mai avem aproximativ 6.500 de angajaţi care lucrează permanent în companiile noastre, dar, în afară de aceştia, mai avem şi angajaţi sezonieri, care se ridică la aproximativ 3000 de persoane. În total ar fi jur de 9.500. Am avut 22.000 de angajaţi.

Reporter: Ce planuri aveţi pentru companiile din Grup?

Ovidiu Tender: Eu încerc să dezvolt aceste companii, apoi vine o vreme când îi las pe alţii să muncească şi apoi le dau. În Serbia, am intrat ca să îmi asigur volumul de muncă pentru anii următori.

Cu alte cuvinte, nu muncesc din cauza banilor.