PÂNĂ UNDE POATE MERGE ILUZIA REDRESĂRII? Zona crepusculară a creşterii economice

Bursele internaţionale îşi continuă creşterea deoarece ele sunt mecanismele perfecte de "citire" a viitorului, iar în Statele Unite acesta are o nuanţă roz, dată de creşterea din ultimul trimestru. A ajuns şomajul la 10,2% şi dolarul îşi menţine tendinţa negativă faţă de majoritatea valutelor? Acestea nu sunt decât detalii minore, care nu au şanse să blocheze creşterea.

Bureau of Labor Statistics estimează rata şomajului pe baza unor sondaje, realizate atât la nivelul angajatorilor cât şi la nivelul gospodăriilor. Dacă primul arată o scădere cu 190.000 a locurilor de muncă, al doilea indică o creştere a numărului şomerilor cu 558.000, conform datelor de pe site-ul BLS. În faţa unor asemenea divergenţe, este mult mai credibilă rata şomajului de peste 21%, publicată de John Williams pe site-ul Shadow Government Statistics (http://www.shadowstats.com).

Desigur, mai apar şi economişti de talia lui David Rosenberg, care privesc imaginea de ansamblu a şomajului pe un orizont de timp mai mare. Calculele sale arată că numărul angajaţilor din sectorul privat este mai mic decât în urmă cu 10 ani, fenomen fără precedent pe piaţa muncii din Statele Unite în ultimii 60 de ani. Concluzia lui Rosenberg? Schimbările de pe piaţa muncii nu sunt doar ciclice sau pe termen scurt, în condiţiile în care "multe dintre locurile de muncă create între recesiunile din 2001 şi 2008 au avut legătură directă sau indirectă cu expansiunea parabolică a creditului". Iar creditul din SUA, atât cel de consum cât şi cel acordat companiilor îşi continuă contracţia accelerată, conform ultimelor date de la Federal Reserve.

Şi atunci? Dacă nu se pot elimina cauzele crizei, s-a trecut la cosmetizarea efectelor. Administraţia Obama a găsit o nouă soluţie pentru reducerea la tăcere a criticilor programelor sale de stimulare economică şi a început să numere locurile de muncă nou create sau salvate de acestea. Rezultatele, analizate de Associated Press, îl pun, însă, în umbră până şi pe Pristanda cu steagurile sale.

Guvernul federal a transmis organizaţiilor şi instituţiilor locale, beneficiare ale fondurilor guvernamentale, să includă creşterile salariale în numărul locurilor de muncă nou create.

Absurdul a ajuns pe culmi nebănuite în statul Georgia, unde organizaţia Southwest Georgia Community Action a salvat 935 de locuri de muncă din cele 508 existente (!!!). Cum s-a întâmplat miracolul? AP scrie că organizaţia a urmat instrucţiunile administraţiei Obama şi a înmulţit 508 cu o cotă precentuală de creştere a salariilor de 1,84.

Vor reuşi aceste miracole să salveze şi bugetele locale sau ale statelor federale? În ultimul raport asupra veniturilor încasate la bugetele statelor, Rockefeller Institute of Government arată că scăderea acestora din T2 2009 este fără precedent în ultimii 50 de ani. Veniturile totale au scăzut cu o rată anuală de 16,6%, în condiţiile în care valoarea impozitelor pe venit a scăzut cu 27,5% (vezi grafic). Numărul statelor care se confruntă cu declinul accelerat al veniturilor bugetare a crescut la 49, de la 45 în trimes-trul anterior.

Cu toate acestea, agenţiile de ştiri mai raportează ca "neaşteptate" scăderile unor indicatori ai încrederii în economie, cum este şi indicele încrederii consumatorilor calculat de Universitatea din Michigan.

Acum este foarte greu pentru guvernul federal să oprească această spirală negativă din economie, mai ales că deficitul său a atins noi recorduri în octombrie. Deşi cheltuielile au scăzut cu 2,7% faţă de octombrie 2008, prăbuşirea veniturilor cu 17,9% au dus deficitul lunar la peste 176 miliarde de dolari. Până când mai poate fi acesta finanţat? Federal Reserve îşi încălzeşte, probabil, tiparniţa pentru o nouă tranşă de dolari proaspeţi care, în loc să ajute redresarea, vor măcina nu doar averea americanilor, ci pe a întregii lumi.

Într-un articol recent din Washing-ton Post, Jamie Dimon, directorul executiv al băncii JP Morgan Chase, arată că ideea unei bănci considerate "prea mare pentru a cădea" este "falimentară din punct de vedere etic".

Cum poate fi caracterizată, atunci, ideea unui stat prea mare, care impune o povară tot mai grea asupra populaţiei pentru a-şi acoperi incompetenţa şi corupţia, dar nu îşi respectă promisiunile date atunci când i-a cerut să o accepte?