Partid în derivă

Vara lui 2006 a pus PC în faţa unei dileme: cum să supravieţuiască într-un mediu ostil? Pentru prima dată de când şi-a făcut intrarea în politica parlamentară, PC nu are variante de ieşire. Pe vremea când era doar PUR, şi avea un electorat, PC putea alege. Astăzi a devenit un partid captiv, fără alegători şi lipsit de libertate de mişcare. Şi, dacă în 2003 tactica retragerii în opoziţie era o soluţie de etapă, astăzi aceasta nu ar fi decât preambulul dispariţiei.

La începutul verii, PC miza pe potenţialul său de negociere. Dan Voiculescu se pregătea să devină ministru de stat, ceea ce părea apogeul PC. Iar dacă percepţia partidului nu era prea bună, măcar se putea îmbunătăţi. La sfârşitul verii, liderul conservatorilor nu mai este decât un politician hăituit în căutarea unui refugiu. Debutul dosariadei l-a spulberat. Şi, în consecinţă, potenţialul de negociere al partidului s-a redus drastic, iar poziţia sa de lider s-a clătinat. Iar după sentinţa, oricând discutabilă, a CNSAS, cariera sa politică pare să fie la final. Încercările de a stabiliza partidul s-au lovit de indiferenţa sau ostilitatea mediului politic. Iar după eşecul, previzibil de altfel, al izolării PD, PC pare tentat să se asocieze cu PRM. Dar îşi poate permite PC, chiar în situaţia în care se află, o alianţă cu PRM?

Deşi PRM şi PC sunt partide centrate pe lider şi dependente de acesta, diferenţele între cele două sunt importante. Pe de o parte, PRM are electorat, pe câtă vreme PC, nu prea. Pe de altă parte, PC a fost un partid cu potenţial de negociere şi guvernare pe care l-a fructificat mereu, pe când PRM a rămas un etern partid antisistem. De mai multe ori, în ultima vreme, PC a fost tentat de mesajul naţionalist. În chestiunea legii minorităţilor a fost, chiar înaintea PD, un adversar al autonomiei culturale cerute de UDMR. Dar atunci PC încerca să recupereze electoratul naţionalist moderat din Ardeal care era dispus să părăsească tocmai PRM-ul, posibilul aliat de astăzi. Pentru PRM alianţa cu PC ar marca sfârşitul izolării parlamentare şi mediatice. Chiar dacă, politic, ar fi o slabă compensaţie în raport cu cooperarea ratată cu PSD, media-tic, alianţa cu PC ar putea deschide porţile trustului de presă controlat de Dan Voi-culescu.

Pentru PC şi Dan Voiculescu o alianţă politică formală cu PRM prezintă multe riscuri. Singurul subiect comun între cele două partide pare să fie ostilitatea faţă de Traian Băses-cu. Pe plan european, aceasta ar afecta şi aşa fragila afiliere a PC. Or, alegerile pentru Parlamentul European sunt primul test electoral pe care partidele îl vor trece în 2007, iar rezultatele ar putea depinde şi de sprijinul pe care grupurile politice europene îl oferă. Dar şi pe plan intern PC ar avea de pierdut, căci şansele sale de a se coordona cu alte partide se vor reduce.

PC trăieşte drama partidelor mici, cu electorat volatil, care sunt expuse crizei de succesiune. Căci PC nu va putea supravieţui prea multă vreme într-o situaţie ambiguă. Conjunctura l-a ajutat în foarte multe rânduri să se transforme într-un partid tampon. Dar situaţia s-a schimbat radical. Iar, în noul context politic de după 2004, capacitatea sa de răspuns la stimulii mediului politic a devenit din ce în ce mai redusă. Nu doar mesajul lipseşte, dar şi resursele doctrinare şi organizatorice sunt diminuate. Existenţa unui trust de presă prietenos nu a putut compensa multiplele probleme ale partidului.

Soluţia miraculoasă pentru relansarea PC nu există. Pentru acest partid, supravieţuirea politică este deja un exerciţiu dificil. Tocmai de aceea, apropierea de zona periculoasă a populismului i-ar putea fi fatală.