Partid în pragul unei crize de nervi

Vă mai aduceţi aminte filmul lui Pedro Almodovar, "Femei în pragul unei crize de nervi"? Ieşit pe piaţă în 1988, a rulat cu un succes astăzi greu de realizat de filmele europene şi în România la începutul anilor "90. În acelaşi timp, începea - pe fondul unei crize politice permanentizate între timp - şi la noi tranziţia. Titlul filmului lui Almodovar face referire la un dezechilibru psihologic care a fost considerat de psihiatria primei jumătăţi a secolului trecut ca o expresie a "isteriei", dar pe care cercetările mai recente îl privesc contextual ca pe un efect al unor traumatisme a cărui origine coboară până în copilărie. Or, în "copilăria" sa violentă, vom regăsi originea crizelor recurente ale PSD. În trecut, când partidul nu s-a fracturat de-a dreptul, cum s-a întâmplat deja în 1992, 1997 sau 2010, au existat fisuri şi confruntări produse de personalizarea luptei politice. Iar toate acestea se petreceau pe fondul crizei de succesiune la liderul fondator, Ion Iliescu. Până acum, nimeni nu a reuşit să se instaleze durabil în poziţia de lider naţional. Aşa s-a întâmplat pe rând, cu Adrian Năstase, Mircea Geoană şi Victor Ponta, toţi succesori conjuncturali ai unui lider fondator discret, dar prezent, fiind rejectaţi la prima criză de partid mai serioasă. Va fi mai rezistent Liviu Dragnea decât predecesorii săi? Privind retrospectiv, constatăm că "păcatul originar" al acestui partid a constat în personalizarea sa iniţială. Personalizat a fost, şi tot aşa a rămas!

Conflictul fondator a fost unul de autoritate care a opus dintru-nceput tatăl fiului: "tată" (Ion Iliescu) şi-a "ucis" simbolic "fiul" (Petre Roman) la mineriada din septembrie 1991. Aşa a apărut "ruptura" dintre FSN (FSN-PD-PDL-PNL) şi FDSN (PDSR-PSD), urmată în 1997 de despărţirea unui alt "fiu" - aparent mai puţin rebel - Teodor Meleşcanu, care crea APR. Iar în 2011 un "fiu" al lui Adrian Năstase, Gabriel Oprea , era "înfiat" de un alt tată conflictual, Traian Băsescu, şi înfiinţa UNPR. Între timp, au existat permanent fisuri în interiorul partidului între Adrian Năstase şi Ion Iliescu, apoi Mircea Geoană şi Ion Iliescu, căruia i s-a alăturat "vechea gardă", mai apoi între Victor Ponta şi "vechea gardă" (acum scoasă de DNA din joc) şi în final între Victor Ponta şi Liviu Dragnea.

Dacă analizăm cu atenţia situaţia, observăm că PSD, chiar şi atunci când se afla la guvernare, era străbătut de numeroase falii şi conflicte. Acestea au fost fatale candidaţilor săi la preşedinţie, acolo eşuând pe rând Adrian Năstase, Micea Geoană sau Victor Ponta. Strategia lui Liviu Dragnea a constat în asocierea sa cu cei care contribuiseră din umbră la căderea foştilor preşedinţi ai partidului, din mijlocul cărora plecase de altfel: aleşii locali ai partidului, aşa numiţii "baroni". Partidul s-a transformat dintr-un partid naţional într-o confederaţie de organizaţii locale. Preluarea şi reprezentarea intereselor personale ale aleşilor locali, tipică pentru aşa numitele partide-cartel de care vorbeau încă de acum două decenii Richard Katz şi Peter Mair, a fost cheia succesului PSD de la alegerile de anul trecut. Pe de altă parte, absenţa oricărui cadraj ideologic, a facilitat migraţia politică întărind rolul aleşilor locali fără de care partidul nu mai poate exista. S-a văzut deja cum în mai mult rânduri, mai ales când PSD se afla în opoziţie la nivel central, aleşii locali au dezertat în masă spre alte partide.

De aceea, în această nouă "criză de nervi" partinică totul depinde de capacitatea lui Liviu Dragnea de a manevra astfel încât să reuşească schimbarea primului ministru. Dacă moţiunea de cenzură trece, o serie de perspective se deschid, iar o confruntare a "sfârşitului lumii", direct cu preşedintele, ar fi posibilă. În schimb, dacă moţiunea de cenzură nu trece, atunci, chiar dacă partidul nu se va rupe - în orice caz, nu imediat - vom asista la o mişcare a aleşilor locali spre platforma politică a lui Sorin Grindeanu şi Victor Ponta. Dacă primarii PSD sunt prudenţi şi nu părăsesc o echipă aflată la guvernare, atunci când situaţia se schimbă încearcă să se salveze în altă parte.