Reciclarea deşeurilor este o chestiune de care toată lumea a auzit, dar de care foarte puţini par a fi interesaţi cu adevărat. Implementat mai mult cu forţa, la presiunea UE, sistemul de colectare selectivă este privit ca o ciudăţenie care nu foloseşte aproape la nimic. Doar 2% din deşeurile provenite de la populaţie sunt colectate separat şi sunt reciclate, dar şi drumul de o mie de mile începe cu un prim pas.
Cum în Bucureşti fiecare cetăţean produce zilnic aproximativ 2 kilograme de deşeuri (51% organice, 11% hârtie şi carton, 10% plas-tic, 5% metal, 5% sticlă, 5% textile şi 13% de altă origine) putem spune că este vorba de un munte de gunoi din care unii scot adevărate averi, iar alţii extrag exact atât cât să supravieţuiască. Aceştia din urmă, ajunşi pe culmile disperării, au reuşit să atingă culmile reciclării. Prezente în mai toate zonele intens locuite, pubelele colorate - albastre pentru hârtie, verzi pentru sticlă şi galbene pentru plastic şi metal - sunt disputate cu ardoare de oameni ajunşi la limita de jos a sărăciei. Exis-tă teritorii şi zone de influenţă bine împărţite. Dacă firmele de salubritate nu se prea omoară cu selecţia, de multe ori conţinutul celor trei pubele fiind pus la grămadă, pe motiv că oricum oamenii nu au grijă să arunce selectiv, nu acelaşi lucru se întâmplă şi cu reciclatorii de ocazie. Punctuali, aceştia examinează zilnic conţinutul pubelelor, treaba nefiind una foarte simplă. Există un "alpinist", cu un fizic mai discret, de cele mai multe ori copil, care se strecoară prin orificiile destul de înguste ale pubelelor şi un "recuperator" care împachetează imediat deşeurile aruncate în exterior de primul. Metalul este tot mai puţin, aceasta este deja o cu totul altă afacere, iar ambalajele din plastic sunt foarte voluminoase şi destul de dificil de convertit în bani. Hârtia este cea mai vânată, pentru că este foarte uşor de valorificat, existând mai multe centre care plătesc pe loc. Preţul pe kilogram variază între 10 şi 20 de bani. Practic, pe 100 de kilograme de hârtie, cam cât adună o echipă în medie pe zi, sunt obţinuţi bani pentru doi litri de bere şi 3-4 pâini. Reciclarea reciclării este un concept pe care am putea să-l exportăm cu succes, responsabilitatea devine automat mult mai mare ştiind că de cealaltă parte a gunoiului poate fi cineva.
Pentru ca reciclarea să nu rămână doar o sintagmă fără un fond clar, e bine să fie ştiut că o tonă de hârtie recuperată salvează 20 de copaci de la tăiere, echivalează cu 3.800 kWh, adică 32.000 de litri de apă economisiţi şi mai înseamnă 27 kilograme de substanţe poluante care nu mai ajung în atmosferă. Pentru a produce 700 de pungi din hârtie este nevoie de un copac de 30 de ani.
La Campionatul Mondial de Fotbal din Africa de Sud, nu mai puţin de nouă echipe, printre care Brazilia, Portugalia şi Olanda, au evoluat în tricouri confecţionate, în Taiwan, din materiale care au provenit din sticle de plastic reciclate. Fiecare tricou este realizat din opt sticle topite şi tratate cu poliester, fiind cu 13 % mai uşoare decât cele confecţionate din materiale tradiţionale.
Cititorii sunt invitaţi (www.bursa.ro) să participe cu subiecte la această rubrică, gândită pentru recuperarea bunului simţ.