• Piaţa imobiliară românească a căpătat un caracter globalizat, în care profitul cît mai mare şi mai rapid este cuvîntul de ordine
• Pentru că statul a intervenit tîrziu şi greşit pe piaţă, preţurile s-au umflat de două-trei ori în ultimii doi ani
• Plasamentele nu mai sînt la fel de rentabile, iar speculatorii nu prea mai au ce să cumpere ca să cîştige rapid
• Construcţia de imobile trebuie încurajată şi nu restricţionată legislativ şi fiscal
Este cazul ca piaţa imobiliară şi autorităţile din ţara noastră să intre în panică. Piaţa imobiliară bulgară este de două-trei ori mai ieftină decît cea românească. În aceste condiţii, Bulgaria ar putea să ne sufle mulţi investitori, ne-a declarat Artur Silvestri, reputat analist imobiliar şi director general al institutului de consultanţă imobiliară "SGA România". Afirmaţiile domniei sale se bazează pe un studiu al pieţei imobiliare din Bulgaria, pe care l-a realizat în această vară.
Mulţi ar spune că o comparaţie între Bulgaria şi România nu este potrivită din acest punct de vedere. Bulgaria este mult mai puţin interesantă decît ţara noastră şi a atras foarte puţine investiţii străine. Nici cererea de pe piaţa imobiliară nu este atît de mare ca în România. Perfect adevărat.
Domnul Silvestri atrage însă atenţia că aceste lucruri nu au nici o importanţă în contextul actual de semi-blocaj al pieţei româneşti, care riscă să-şi piardă investitorii nu numai în defavoarea Bulgariei, ci şi a altor zone, unde profitul de pe urma plasamentelor este mult mai mare şi mai rapid. Directorul general al "SGA România" ne-a explicat: "Pînă în anul 2003, piaţa imobiliară din ţara noastră a avut un caracter local.
Puteau fi făcute uşor previziuni şi se ştiau clar care sînt sursele de finanţare a plasamentelor imobiliare: dividende, economii, vînzări de proprietăţi, banii străinilor care intrau în mod constant în ţară. În primăvara anului 2003, am trecut brusc la condiţiile de piaţă imobiliară globalizată. Pe acest tip de piaţă nu există menajamente, iar singurul criteriu este profitul pentru că avem de-a face cu < vînzători de bani > şi nu investitori, care rămîn şi exploatează proprietăţile. < Vînzătorii de bani > speculează proprietăţile şi intră doar pe piaţa unde ştiu că vor obţine profitul scontat din revalorificarea mai mult sau mai puţin rapidă a plasamentelor. Dacă aşteptările le sînt înşelate, vînd şi pleacă în zone care le oferă oportunităţi de afaceri mai bune. Această < pompă > care a generat bani în ultimii doi ani a creat situaţia în care se află acum piaţa imobiliară".
Aşa se face că, în ultimii doi ani, preţul locuinţelor vechi s-a dublat şi chiar triplat, iar al terenurilor pentru construcţii s-a majorat cu 150-200%. Sînt şi zone unde preţul terenurilor este triplu în momentul de faţă, comparativ cu anul 2003. Această explozie de preţuri este fără precedent în Europa. Artur Silvestri ne-a spus: "Toate terenurile de la periferia Capitalei şi din localităţile învecinate au avut aceeaşi rată de umflare din cauza presiunilor speculative ieşite din comun. Toată lumea a jucat şi joacă la bursa imobiliară. Ai impresia că este un fenomen asemenea Caritasului. Toată lumea crede că investitorii străini vor da buluc după integrarea ţării noastre în Uniunea Europeană să cumpere o grămadă de proprietăţi la preţuri exorbitante. Nimic mai fals".
Scumpirea enormă a locuinţelor şi terenurilor se datorează speculatorilor. Iar piaţa a intrat în prezentul semi-blocaj pentru că autorităţile au preferat să fie spectatori la convulsiile ei din ultimii doi ani, în loc să-şi asume rolul de arbitru care să o echilibreze şi să-i calmeze crizele. Aşa se procedează în toate ţările europene pentru că modul în care evoluează piaţa imobiliară are un puternic impact social şi economic. Domnul Silvestri ne-a declarat că n-ar fi fost nici o nenorocire că piaţa noastră are caracteristici globalizate dacă Guvernul ar fi ştiut sau vrut să acţioneze pîrghiile corecte prin care să absoarbă şi să reţină cît mai mulţi bani. Cu alte cuvinte, pentru că nu a intervenit, în mod corect, din punct de vedere legislativ şi fiscal, "vînzătorii de bani" au măturat majoritatea proprietăţilor de pe anumite segmente ale pieţei, care nu şi-au împrospătat oferta. Directorul SGA susţine că autorităţile au intervenit tîrziu şi total greşit, în defavoarea intereselor sociale şi economice. Statul ar fi trebuit să grăbească, în primul rînd, retrocedarea proprietăţilor şi să abroge Legea 112, prin care ar fi aruncat o mulţime de oferte noi şi atractive pe piaţă. De asemenea, trebuia să realizeze nişte mecanisme fiscale şi legislative pentru a-i încuraja pe antreprenori să construiască locuinţe ieftine şi convenabile, pentru care există o cerere enormă pe piaţă. Ori lăsată de capul ei, piaţa a încurajat speculatorii, care, acum, nu mai au ce specula. "Reacţia lor este imprevizibilă şi nu se ştie cînd se vor retrage de pe piaţă, pentru că nu prea mai este nimic convenabil de cumpărat şi speculat", a adăugat Artur Silvestri.Dacă noul proiect de modificare a impozitului pe piaţa imobiliară (taxarea cu 2% a preţului de vînzare şi nu cu 10% a profitului rezultat în urma tranzacţiei) va fi adoptat, piaţa se va prăbuşi definitiv, iar multe companii îşi vor sista activitatea.
• De ce proprietăţile bulgăreşti sînt mai ieftine?
Piaţa imobiliară din Bulgaria nu a trecut prin şocurile şi transformările care au avut loc la noi în ţară. În momentul de faţă se prezintă calmă, echilibrată, iar plasamentele se fac cu multă chibzuinţă, susţine Artur Silvestri. O piaţă a terenurilor agricole nu există pentru că, la începutul anilor '90, cooperativele nu au fost desfiinţate, ci transformate rapid în societăţi pe acţiuni. În Sofia, capitala Bulgariei, majoritatea locuinţelor tranzacţionate sînt construite după 1990. Acest lucru pentru că realizarea de apartamente şi case noi s-a dezvoltat mult mai devreme şi mai bine decît în ţara noastră. Astfel, un apartament cu două camere, recent construit, într-o zonă bună a Sofiei, costă maxim 40.000 de euro, iar unul cu trei camere maxim 65.000 de euro. Piaţa locuinţelor de lux este slab dezvoltată pentru că nu există o cerere la fel de mare ca şi la noi. Spre deosebire de România, între proprietăţile din Sofia, oraşele mari din Bulgaria şi cele din mediul rural, există diferenţe substanţiale de preţ. De asemenea, bulgarii au dezvoltat foarte mult segmentul investiţiilor imobiliare în turism (hoteluri, pensiuni, case şi apartamente scoase la închiriat pe litoral şi în alte localităţi turistice). Românii au preferat să-şi facă locuinţe de vacanţă la munte şi la mare pentru folosinţă proprie. În Bulgaria, şi aceste proprietăţi sînt ieftine: apartamentele se vînd cu 10-14.000 euro în localităţi importante precum Plevna, iar un hotel cu 10-12 camere costă 140.000 de euro. În mediul rural îţi poţi cumpăra o casă cu teren generos cu preţuri între 5.000 şi 7.000 de euro. Spre deosebire de autorităţile care ne conduc ţara, cele din Bulgaria s-au apucat de făcut brand-uri pe diverse domenii. Ei au de ceva vreme un brand imobiliar care a început să prindă la occidentali: Bulgaria este noua Spanie. Cei care vor reacţiona cel mai repede sînt europenii care au scos bani frumoşi din plasamente imobiliare în Spania, care a cunoscut o dezvoltare fantastică a turismului şi realizării de construcţii noi.