De la începutul anului, cotaţia ţiţeiului Brent a urcat cu 30% şi sunt destule voci printre analiştii marilor bănci de investiţii care îl dau ca sigur spre 100 dolari/baril pe finalul anului, de la reperul de 85 dolari atins recent. O veste deloc bună pentru un mediu deja inflaţionist.
Preţul petrolului întră indirect în compoziţia mai multor preţuri de consum, transportul fiind un element important în creionarea preţurilor de vânzare. Ca să nu mai vorbim de mase plastice, îngrăşăminte etc.. Iar de mână cu petrolul vine de regulă şi preţul gazelor, acesta având la rândul său o evoluţie ascendentă în 2018. În condiţiile în care economiile traversează încă un an bun, cu PIB-uri în urcare, iar veniturile populaţiei au continuat să crească (în România foarte vizibil chiar) presiunile inflaţioniste generate şi din zona energetică nu sunt de bun augur pentru stabilitatea preţurilor, iar băncile centrale vor fi nevoite să urce dobânzile în perioada următoare, mai ales că embargoul lansat de SUA împotriva Iranului se anunţă de durată. Or, asta nu e deloc o veste bună pentru burse (cresc costurile de finanţare ale companiilor deci li se reduce profitul şi implicit cotaţiile), dar ar putea fi una excelenţă pentru deponenţi.
În ultimul an, cine mai economisea în lei căpăta brusc o aură de martir. Cu o inflaţie în creştere, depăşind în ultimele luni 5% anualizat, dobânzile bancare se cramponau să leviteze în jurul a 1% pe an, şi asta la scadenţele "lungi", de peste 6 luni. Marile bănci rareori plăteau peste acest reper şi nici băncile mici nu erau prea motivate să se apropie de rata inflaţiei. Lucrurile au început să se schimbe în vară, după primele oferte de titluri de stat pentru populaţie, cu randamente cuprinse între 4,5% şi 5% şi maturitate de 3 şi 5 ani, evoluţia fiind impulsionată şi de dinamica Robor din ultima vreme. Am ajuns astfel la oferte la care era mai greu de visat la începutul anului, e drept, împachetate sub diferite denumiri omaginale.
De exemplu, la Banca Românească există Depozitul Centenar, unde dobânda pleacă de la 3,4% la 4 luni şi urcă la 3,5% la 6 luni şi 3,75% la 12 luni, deci în zona ţintei de inflaţie a BNR pentru finalul acestui an. La OTP Bank există, de asemenea, o promoţie sub forma unui depozit pe 7 luni, unde dobânda anualizată este de 3,2% (pentru depozitele constituite online, pentru cele constituite la ghişeu dobânda este însă de 3%). Sigur, aici se poate invoca şi contextul - Banca Românească de pildă este scoasă la vânzare şi e posibil să se dorească o capitalizare a ei pe ultima sută de metri -, dar ideea este că trendul majorării dobânzilor la termen a început. Iar în condiţiile în care petrolul continuă să urce, băncile centrale vor fi nevoite să lupte cu inflaţia, majorând dobânzile (şi aşa lăsate prea mult timp jos). Or, în condiţiile unor randamente monetare în creştere, acţiunile intră într-o pasă proastă, iar depozitele pot ieşi din conul de umbră în care intraseră. Atenţie deci la ce termen încheiaţi acum contractele de depozit la termen. Nu are sens să vă legaţi pe termen lung de actualele dobânzi, mai bine aşteptaţi încă puţin în depozite la 1-3 luni până încep să urce vizibil randamentele. Legat de acţiuni şi de evoluţiile ţiţeiului Brent, dacă Petrom e bine plasată (la creşterea preţului petrolului se adaugă apropiata finalizare a legii offshore), Romgaz are totuşi limitările induse de impozitul pe venitul excepţional, iar Conpet se simte cel mai prost când cresc cotaţiile Brent (scade consumul şi implicit volumul tranzitat).