Piaţa de falsuri

Singurul lucru care mă miră este de ce a durat atât. Să recapitulăm. Prin Decembrie, anul trecut, începea circul. Adică ceea ce autorităţile din România au numit, pompos, "campania de vaccinare". Trec acum peste laudele tip Nicolae Ceauşescu pe care şi le aduceau guvernanţii unul altuia. Rezultatul îl vedem. Cea mai scăzută rată de vaccinare din Uniunea Europeană, după Bulgaria.

Acum s-a aflat că cifrele, chiar şi acestea jalnice, erau măsluite. Pe Internet se vindeau, ca la piaţă, certificate de vaccinare. Valide. Mecanismul arăta aşa. Omul se prezenta la cabinet, era introdus în sistem, care genera un cod QR corect pe un certificat de vaccinare. Doar că omul nu se mai vaccina. Doza era, probabil, aruncată la canal.

Sunteţi surprinşi? În ce mă priveşte, câtuşi de puţin. Eu m-am vaccinat prin martie, într-un spital dintr-un colţ pierdut al Dobrogei, pe la 300 de kilometri de Bucureşti, unde locuiesc. Doar acolo am prins loc. Am realizat din primul moment că sistemul stă să crape. O doamnă lua buletinul, trecea nişte date, eram apoi lăsat pe coridor, apoi trecut prin nişte camere cu igrasie, până ce altă doamnă venea să îmi facă vaccinul. Era doar o chestiune de timp până când cineva va începe să facă bani din această desfăşurare care îmi amintea de un capitol din Kafka. Înţeleg că preţul unui certificat fals/veritabil era de 100 de euro.

Să privim acum la contextul afacerii. În România există de multă vreme o piaţă a falsurilor. Este patronată chiar de Stat.

Unul dintre cele mai importante segmente ale acestei pieţe este Educaţia (vorba vine, Educaţie, dar aşa îi spune, oficial). Prin anii 1990 au apărut primele universităţi "private". Erau, cele mai multe, nişte simple "fabrici de diplome". Uneori "studenţii" înscrişi acolo nu dădeau ochii decât cu secretara, atunci când plăteau diverse taxe. De circa zece ani încoace şi învăţământul superior de stat a adoptat acelaşi mod de operare. De când s-au introdus "locurile cu taxă", facultăţile au fost obligate să accepte studenţi care, în alte vremuri, ar fi rămas la poarta instituţiei. În ultimii ani am descoperit, şocat, studenţi care nu aveau cultura generală a unui şcolar din clasa a VII-a. Ideea este că, dacă au plătit, trebuie să primească o diplomă. Cât costă această bucată de hârtie, în spatele căreia nu sunt nici un fel de competenţe reale? Câteva sute de euro, în trei ani.

Statul a falsificat apoi şi sistemul onorurilor publice. A început în forţă, de sus. Ordinul "Steaua României" l-au luat tot felul de ciudaţi şi de extremişti. Au fost create apoi "academii" pentru elefanţii regimului Ceauşescu şi pentru pensionarii serviciilor secrete.

A fost falsificat şi sistemul judiciar, care s-a transformat într-o maşină de spălat infractori. Sub pretextul reformării "legilor Justiţiei" a fost introdus haosul în tribunale. Anchetele au fost făcute de mântuială. Probe valide au fost declarate "neconstituţionale".

Statul nu s-a lăsat şi a pervertit şi piaţa creaţiei artistice. A ţinut cineva socoteala ororilor finanţate de autorităţile publice? Spre exemplu, ţeapa din Piaţa Palatului prezentată drept "monument al Revoluţiei". (Şi despre care presa a dezvăluit că plagiază un trofeu acordat la un concurs al brutarilor din... Brazilia). Sau statuia oribilă a împăratului Traian ţinând în braţe... o lupoaică, pe treptele Muzeului de Istorie a României. (Despre care tot presa a arătat că ar fi fost făcută, fraudulos, din alamă în loc de bronz).

S-a ajuns aici şi pentru că regimul Iliescu i-a recuperat, rapid, pe colaboratorii "intelectuali" ai regimului Ceauşescu. Pe Adrian Păunescu, cel care scria poezie la metru, l-au făcut parlamentar. Lipsa de respect pentru valorile româneşti autentice a ajuns la un nivel de greu de imaginat. Vă mai amintiţi imaginile acelea horror, de acum câţiva ani, când un individ spăla cu jet de apă sub presiune, ca la spălătorie, "la băieţi", operele lui Brâncuşi din Târgu-Jiu?

S-a falsificat şi "apărarea naţională". Achiziţiile de tehnică militară au devenit un fel de ping-pong. S-au adus câteva F-16 vechi, în condiţiile în care avem nevoie tot de partenerii din NATO pentru patrularea spaţiului aerian. Flota militară este, în continuare, o glumă (scumpă). Submarinul Delfinul nu este operaţional de... 25 de ani. (Sunt curios, comandantul şi echipajul încasează salarii?).

Pe piaţa de falsuri au intrat şi "privaţii". Iată cazul "jurnalismului" din România. Pe canalele TV se perindă, în fiecare seară, "analiştii". Unul este expert în politică externă, dar a terminat Politehnica. Altul, în politică internă, dar singura sa calificare este că a stat la şpriţuri cu diverşi politicieni. Unul dă de pământ cu politica economică, dar este urmărit de procurori pentru credite obţinute fraudulos.

Drumurile sunt pline de şoferi care nu par să fi trecut niciodată pe la o şcoală de şoferi. Zilele trecute traversam rondul de la piaţa Charles de Gaulle. Un individ îşi parcase Mercedesul fix în mijlocul unei benzi din giratoriu. M-am frecat la ochi. Era oră de vârf, cu sute de maşini care se târau prin intersecţie. La zece metri, un echipaj de poliţie care se făcea că plouă.

Aproape nimic nu este ceea ce pretinde că este. O anchetă a dezvăluit existenţa unei reţele de bolnavi de tuberculoză inventaţi. Evident, avem de-a face cu o combinaţie prin care unii încasau banii pentru concedii medicale. Pare o pagină desprinsă dintr-o cronică medievală, cu schilozi falşi care cerşesc mila trecătorului. Alt procedeu la modă este inaugurarea unor secţii, în spitale, care stau apoi închise cu anii, pentru că nu sunt, de fapt, funcţionale.

Ce ar fi de făcut? Mă gândeam să fugim în codru. Din păcate, trebuie să vă informez că nici asta nu mai este o soluţie. Alţi ziarişti tocmai au descoperit că s-au falsificat... păduri întregi. S-au dat bani pentru re-împăduriri care au rămas doar pe hârtie. Bune şi aşa, să avem ce pune pe foc la iarnă, când vom primi facturile pe stil nou la curent şi la gaze.