PLASAMENTE ALTERNATIVE Alis pe piaţa minunilor

Casa de licitaţii Alis a ţinut deja o şedinţă de vânzări şi următoarea vine peste o săptămână, Artmark res-pectă vacanţa parlamentară, nimic în ianuarie, cel mult ceva uşor, grafică şi vin cu pivniţa, pe 30, Historic tocmai pe 27 februarie ne va oferi "Cărţi, Periodice, Imagini şi Documente" iar Vikart nu ne spune nimic despre viitor, despre al doilea pas, cel de după lansare.

Să vedem primele vânzări de artă la licitaţie ale anului, cele realizate de Alis duminica trecută. Prima dintre toate ar fi o tavă ovală cu anse, pe patru picioare, din metal argintat, gravată şi marcată WMFM, care a primit 260 de lei. Prima vânzare din secţiunea "Pictură şi grafică", ştim că asta ne interesează mai mult, este chiar prima ofertă, o litografie color ce redă "Locusta et bruchus" de Salvador Dali, care a primit 10 mii de lei. De altfel, aceste litografii caracterizează începutul de an, cu o ofertă densă şi intensă.

O acuarelă care ne aminteşte performanţa în domeniu a autoarei, Maria Pillat Brateş, a primit 600 de lei, fiind urmată imediat de o altă acuarelă, ilustraţie de George Tomaziu la "Craii de Curtea-Veche" a obţinut cu 50% mai mult, adică 900 de lei. O marină de Dimitrie Ştiubei, "Bricul Mircea", în acuarelă potenţată, s-a dus la 2,4 mii de lei. O acuarelă de Balcic, de Jean Leon Cosmovici, din 1923, a reuşit niţel mai mult, 2,5 mii de lei, preţ de adjudecare identic cu al ofertei următoare, un "Balcic" de Rodica Maniu, o excelentă imagine cu minaret şi "Coas-ta de argint".

Un fel de carte, "Historia Naturalis" de Ion Bitzan, cu colaje diverse, cu fotografie, înscrisuri în tuş a obţinut 3,2 mii de lei, o gravură de dimensiuni ceva mai mari, de fenomenalul Marcel Chirnoagă, o variantă din seria "Corabiei nebunilor", a primit 1,1 mii de lei, iar două gravuri de regretatul Octavian Ioan Penda, câte 700 de lei. Prima bancnotă românească de după decembrie 1989, cea de 500 de lei, îl reprezenta pe marele Brâncuşi, în viziunea fin gravată a lui Tavi Penda.

Trecem pe ulei, la pictura în aceas-tă tehnică, vândută de casa Alis la prima licitaţie din acest an, cu un "Început de iarnă" de Iosif Steurer, pictorul austriac ce ne-a ales pentru opera şi viaţa sa. Nu este prea multă zăpadă în decor, dar tot sunt pete de alb murdar în această pictură, vândută cu 1,2 mii de lei. Albul florilor de primăvară, de această dată, domină un delicat peisaj rural de Partog Vartanian, adjudecat cu 1,9 mii de lei. Şi când vin florile, în buchete mari, ele costă 1,1 mii de lei, de Laura Cocea, 1,5 mii de George Ştefănescu Râmnic sau 3,6 mii, când sunt de Eugenia Atanasiu Filotti.

"Stânci la mare" de Kimon Loghi a primit 2,2 mii de lei, iar o "Iarnă" extrem de albă şi foarte terestră, de Octav Angheluţă, a fost adjudecată cu 3 mii de lei. Acelaşi preţ a fost plătit pentru o altă lucrare de Kimon Loghi, "Portret de tânără" sau pentru un "Interior" gotic de Teplanszky Sandor. Cota vânzării urcă la 3,750 mii de lei cu "Flori" de GhNG Vânătoru. Urmează Ipolit Strâmbu cu două picturi, "Stradă în Roma", ulei pe carton, vândut cu 3,8 lei, şi "Natură statică cu pipă", tot ulei pe carton, neadjudecat, dar estimat la 5 mii de lei.

După un "Vas cu flori" de Rudolf Schweitzer Cumpăna, vândut cu 8,5 mii d elei, trecem la preţurile cele mari: "Întoarcerea de la câmp", cărbune de Ştefan Luchian - 12,5 mii de lei, şi "Natură statică cu trandafiri şi carte", ulei pe carton de Adam Bălţatu - 16,7 mii de lei. Maximul de 19 mii de lei, pentru "Iisus Tămăduitorul" de Camil Ressu, nu a fost realizat, deşi i se rezervase locul special pentru astfel de performanţe, ultimul din secţiunea "Pictură şi grafică".

Şi în acest an, Alis va continua să susţină secţiunea "Artişti în viaţă", care sună cam a reproş, dar face bine. Din 8 oferte s-au vândut doar 3, dintre care aş remarca un superb "Cal roşu" de Samuel Briss, litografie care a obţinut 800 de lei, şi o serigrafie de Ştefan Câlţia, adjudecată cu 700 de lei. Cel mai recent 1 Decembrie a căzut într-o duminică, una cu licitaţie Alis. Au fost 17 oferte de "Artişti în viaţă" atunci: Iancuţ, Şetran, Vescu, Nicolae Blei, Ştefan Pelmuş, Costin Neamţu, Ilie Boca, Vladimir Zamfirescu. S-au dat un nud în tempera de Viorel Nimigeanu, cu 700, şi un "Peisaj veneţian" de marele nostru acuarelist şi nu numai, Corneliu Drăgan-Târgovişte, cu 900 de lei.

Dacă mergem încă o lună înapoi în timp, la începutul lui noiembrie, la licitaţia Alis de atunci, vedem o ofertă zdrobitoare, 34 de lucrări de artă contemporană, ba chiar şi în viaţă. O privire acribică ne arată că este, de fapt, o colecţie personală, cea alcătuită de Boris Paraschivescu, o partea din ea, mai exact, care a fost scoasă la vânzare. Inutil să atragem atenţia că nu toţi artiştii reprezentanţi mai respectau condiţia de supravieţuire în momentul licitaţiei. Deşi a fost o ocazie rară, aceea de a putea cumpăra piese importante asupra cărora nu planează nicio îndoială, vânzările nu ne-au impresionat. S-au dat toate picturile lui Corneliu Vasilescu, cinci la număr, dar niciuna de Papa Negreni. Desigur, anii recenţi au constituit o ofertă abundentă de pictură a artis-tului, dar colecţia mai sus amintită oferea certitudinea autenticităţii care a devenit, evident, un atu consistent. Iar cel mai mare preţ a fost de 2,4 mii de lei, licitat pentru o pictură de Spiru Vergulescu, "Frizerie pe strada Bărăţiei".

Sfârşitul anului trecut a însemnat o licitaţie record la Artmark iar începutul acestui an a adus preţuri bune la Alis. Ar trebui să fim cuprinşi de un entuziasm care să nu se topească, evident din cauza vremii prea calde, până când se dezgheaţă licitaţiile. Nu reuşesc să dibuiesc, însă, semnele unui an aparte al pieţei de artă. Nu sunt mulţi cei care cred că arta este o investiţie, iar cei care trebuie să cumpere artă din plăcere încă stau în aşteptare. Poate de aici va veni impulsul, pe măsură ce societatea a consumat şi a trecut la demodări multe dintre pasiunile cheltuitoare de până acum. Vor cumpăra, aşadar, cei ale căror afaceri merg bine, cei cărora le-au crescut salariile sau au rămas la fel, cei care câştigă afară şi cumpără artă din ţară, precum şi alte categorii la fel de rare.

Dacă tot suntem aici, să vorbim şi despre ofertă. Creaţia plastică româ-nească s-a maturizat şi ea şi devine din ce în ce mai profesionistă. Nu că ar fi apărut firmele care cu profesionalism să promoveze şi să vândă creaţia artiştilor care stau liniştiţi în atelierele lor şi produc, şi nici societatea nu pare a înţelege că astfel de oameni pot asigura dezvoltarea economică deşteaptă şi ecologică a omenirii, dar măcar cei care şi-au dedicat viaţa artei plastice au venit cu picioarele pe pământ, au un contact mai serios cu elementele pieţei de artă, inclusiv cu realismul preţurilor cerute. Iar interesul pentru tendinţele internaţionale, revenirea pe scena dezbaterilor mondiale, sunt vizibile în profilul artiştilor care au rămas în România. Noi, privitorii profitori, suntem din ce în ce mai răs-făţaţi de ofertă, şi cedarea în faţa ispitelor plastice devine o normalitate.