POLITICILE ECONOMICE ACTIVISTE NU SUNT SUFICIENTE PENTRU STOPAREA RECESIUNII  De unde va veni norocul în 2009?

2008 a fost ultimul an al iluziei creşterii economice din România. Al creşterii pe datorie. Criza a fost subiectul mesajelor de Anul Nou ale autorităţilor, iar următoarele luni ne vor demonstra dacă acestea au înţeles cu adevărat natura crizei.

Limita creşterii pe datorie a fost atinsă atât în economiile dezvoltate, cât şi în cele emergente în 2007. Anul trecut nu a marcat decât începutul revenirii la normalitate. Harry Rady, director executiv la Rady Asset Management, a declarat pentru Wall Street Journal că "trebuie să ne întoarcem la un raport normal între datorii şi cheltuieli", iar aceasta înseamnă că "toată lumea, consumatori sau corporaţii, trebuie să oprească cheltuielile". Deşi nu s-a referit în mod explicit şi la guverne, acestea ar trebui să fie în vârful listei celor care sunt nevoiţi să-şi revizuiască priorităţile şi să trăiască în limita posibilităţilor.

Pieţele financiare şi investitorii nu şi-au revenit încă după şocul produs de prăbuşirea schemei piramidale a lui Bernard Madoff. Aceasta nu ar fi fost, însă, posibilă fără implicarea tacită a autorităţilor fiscale şi monetare, deoarece ele au permis creşterea explozivă a creditării, fără a lua în considerare şi riscurile asociate.

De la începutul deceniului, ritmul de creştere al creditării din SUA a depăşit cu mult ritmul de creştere al PIB-ului real. Refinanţările tot mai ieftine nu au obligat producătorii să-şi plătească datoriile din veniturile realizate, dar acum a venit nota de plată. Autorităţile şi-au asumat rapid meritele acestei aşa-zise creşteri, care nu a fost decât tot un fel de schemă piramidală nesustenabilă. Din această cauză, programele propuse pentru susţinerea economiilor dezvoltate nu vor avea succes. Două ingrediente de bază ale pseudo-boom-ului economic din ultimii ani, încrederea şi norocul, nu mai există pe piaţă pentru a susţine aceste programe.

Un mare "norocos" al ultimei decade, fostul prim-ministru britanic Tony Blair a recunoscut, în faţa studenţilor de la Yale University, că cei 10 ani de creştere economică din vremea mandatului său s-au datorat norocului.

"Este adevărat că am avut zece ani de creştere economică record cât timp am fost prim-ministru. Din nefericire, am ajuns la concluzia că totul a fost doar o chestiune de noroc", a declarat Blair, conform presei britanice.

Unul dintre puţinele puncte de vedere asupra căruia economiştii sunt de acord, conform căruia Marea Depresiune din anii "30 a fost accentuată de excesele protecţioniste care au dus la prăbuşirea comerţului global, este gata să revină în centrul atenţiei. Krzysztof Rybinski, fost vice-guvernator al Băncii Naţionale a Poloniei, este îngrijorat că 2009 va fi anul în care protecţionismul se va instaura la nivel global, bineînţeles în numele protejării economiilor naţionale. Rybinski consideră că "o modalitate foarte eficientă pentru declanşarea unei recesiuni globale este protecţionismul comercial, prin încercarea de protejare a industriilor locale aflate în dificultate".

Chiar nu s-a învăţat, oare, nimic din Marea Depresiune? Anul 2009 ne va oferi răspunsul la această întrebare, iar primele semnale nu sunt încurajatoare. Pe fondul unei contracţii susţinute în industria prelucrătoare, China a adoptat deja o serie de măsuri protecţioniste, iar unele economii emergente din Asia de Sud-Est au pornit pe acceaşi cale. Tendinţa pare să fie susţinută şi de noua administraţie americană, care a promis crearea a 3 milioane noi locuri de muncă. Agenţia de ştiri Bloomberg arată că legislaţia de stimulare a economiei ar putea include şi o clauză "buy American", dar oficialii neagă faptul că se urmăreşte "ridicarea unor ziduri" care să declanşeze un război comercial. Între timp, tot mai multe industrii, de la producţia şi prelucrarea laptelui până la cea metalurgică, cer asistenţă guvernamentală.

Acţiunile disperate ale Federal Reserve din ultimele luni l-au determinat pe John Taylor, părintele ecuaţiei cu acelaşi nume utilizată în ţintirea inflaţiei de către băncile centrale, să declare că banca centrală a Statelor Unite a abandonat politica monetară. Declaraţia preluată de Reuters a fost făcută în cadrul întâlnirii anuale a organizaţiei AEA (American Economics Association). Profesorul Taylor consideră că Fed-ul a iniţiat o campanie de implementarea a unei "politici industriale nesupervizate" pentru scoaterea ţării din criză.

Astfel de critici nu vor împiedica Federal Reserve să continue pe acelaşi drum şi în 2009. La sfârşitul lunii decembrie, rata anuală de creştere a bazei monetare din Statele Unite a ajuns la 99%. Cât era aceasta în ianuarie 2008? Datele de la Federal Reserve Bank of St. Louis arată 0,99%!! Cu toată această explozie monetară, Fed-ul nu a reuşit să repornească motorul creditării.

Creşterea datoriei publice, în numele susţinerii unor sectoare economice, nu va conduce decât la adâncirea dezechilibrelor financiare pe termen lung. Guvernele încearcă să compenseze scăderea creditării fără să determine corect modul în care s-a ajuns aici.

Un sondaj al Băncii Angliei, preluat de Financial Times, arată că băncile britanice vor continua reducerea creditării şi în 2009, în ciuda recapitalizării de 50 miliarde GBP şi a reducerii dobânzilor. Tendinţa de reducere a creditării se va menţine, probabil, şi la nivelul zonei euro, după cum arată ultimele date de la BCE.

Restricţionarea creditării are loc în contextul în care companiile europene trebuie să găsească o modalitate de refinanţare a unor datorii de 296 miliarde EUR în primele şase luni din 2009, conform unui articol din Financial Times. Datele de la Dealogic arată că suma este de 10 ori mai mare decât necesarul de refinanţare pentru întreg anul 2000. În aceste condiţii, nici nu mai este nevoie de o contracţie suplimentară a creditării pentru a determina o creştere accelerată a falimentelor.

Banca Angliei va urma aceeaşi cale în 2009, mai ales în condiţiile în care dificultăţile din sistemul bancar sunt departe de final. Cotidianul The Telegraph a preluat recent un raport de la banca de investiţii Close Brothers, în care se arată că băncile britanice se vor confrunta cu pierderi suplimentare de 70 miliarde lire sterline, ca urmare a expunerilor pe creditele imobiliare comerciale. Un nou program de recapitalizare a băncilor din Marea Britanie se află deja pe masa de lucru a guvernului.

Doar necesarul de finanţare pentru Statele Unite şi Marea Britanie este suficient pentru a evalua perspectivele de refinanţare ale economiilor emergente. Datele de la ING Wholesale Banking arată că firmele şi guvernele din economiile emergente trebuie să achite datorii de 6,9 trilioane USD în 2009.

În aceste condiţii, pentru guvernele din Europa Centrală şi de Est va fi extrem de dificil să obţină finanţări ale programelor de susţinere economică. David Spegel, director pentru strategii pe pieţele emergente la ING, apreciază că "riscul de refinanţare va reprezenta una dintre cele mai mari probleme în 2009" pentru emitenţii de pe aceste pieţe.

Această limitare severă a accesului la finanţare sau refinanţare s-ar putea să fie norocul României în 2009, deoarece va elimina mijloacele de susţinere pentru politicile activiste ale guvernului.

Multă sănătate în Noul An, stimaţi cititori, pentru că toate celelalte, inclusiv criza economică, pot fi depăşite! Asta dacă guvernul nu va încerca să ne salveze cu orice preţ.