Povestea ciobănaşului mincinos

Fabula aparţine, se pare, lui Esop. A ajuns pînă la noi, asta v-o pot garanta eu. Istoria cu pricina a fost pusă pe note şi am cîntat-o cu drag şi dăruire la Corul de copii al Radioului. Acuşi... mă rog, mai an! Scenariul este cît se poate de simplu. Ciobănaşul nostru imberb e dus cu oile în deal şi, neavînd prea multe de făcut, se amuză strigînd: "Lupuuuu". Sătenii sar să-i vină-ntrajutor. Degeaba! O dată, de două ori... pînă cînd lupul chiar a venit la stînă şi Niţă a strigat din nou. De data asta, fără nici un folos. Nimeni nu l-a mai luat în seamă şi aşa a pierdut şi oile şi cinstea. Vă spun toată istoria ca să avem un referenţial comun, dacă doriţi cumva să înţelegeţi mecanismele care au produs rezultatele ultimelor alegeri din Franţa. Acolo, pe scena mare a politicii, se joacă de vreo două decenii şi mai bine această fabulă. Cînd Jean-Marie Le Pen s-a gîndit şi de la gînd a trecut la fapte şi a înfiinţat, în Franţa, Frontul Naţional, o mişcare-partid de extremă dreaptă, de sorginte fascistă, era prin 1972!! A durat ceva, pînă să prindă cheag proiectul şi poate că n-ar fi prins niciodată, nu atît încît să devină un partid de "main stream", dacă traiectoria nu i-ar fi fost "stelar" intersectată de marele proiect strategic al Moscovei. Acela pregătit încă de pe vremea lui Iuri Andropov. Omul care l-a inventat pe Gorbaciov şi întregul proiect al tranziţiei post comuniste, cel care a preconizat înlocuirea vectorilor tradiţionali de suport ai Rusiei, din Occident, anchilozatele partide comuniste, euro-comuniste şi socialiste, adormite binişor pe stînga eşichierului politic tradiţional şi ineficiente, cu alte "construcţii": partidele extremist-populiste de dreapta, de generaţie nouă. Ele au început să înflorească în miezul Europei, Franţa, Italia şi ulterior Germania, Spania, Olanda etc. încă din anii 80 ai secolului trecut, numai bine pregătite pentru ca, după "încheierea războiului rece", să devină uneltele mature cu care Moscova să îşi asigure o solidă forţă politică de manevră, capabilă nu doar să joace în "cărţile mari" ale Rusiei, ci să acceadă la vîrful puterii. Berlusconi a fost marele succes în Italia. Le Pen, de data aceasta Marine Le Pen, (fiica ilustrului fondator!) este al doilea, Farage -echipa şi brexitul al treilea, iar, peste Oceanul Atlantic, Trump. Mai putem număra, dar nu acesta este subiectul nostru de azi! Singura manevră care le-a trecut prin cap oamenilor politici, nu doar în Franţa, pentru a combate ascensiunea dreptei extremist-populiste de nouă generaţie, a fost sperietoarea. Veniţi popor, electorat, cu dor, cu sape şi topor şi ne scăpaţi de lupul cel rău care stă să dea iama în oişoarele noastre! Şi, lumea s-a speriat. O dată... de două ori, pînă într-o zi, cînd lupuşorul, devenit între timp lup în toată regula cu colţi bine ascuţiţi şi cu dor neostoit de carne de pe osul Puterii n-a mai speriat pe nimeni. Lupul s-a normalizat! Ba, chiar mai mult, cum zicea Anna Harendt, s-a banalizat. Au mai zis-o şi alţii înainte, iar exemplul meu favorit rămîne Eugen Ionesco şi ai săi "Rinoceri". Aşa se face că acum, scena politică a Franţei este împărţită între partidul Le Pen (Rassemblement National), la dreapta, o uniune a partidelor extremiste de stînga, adunînd rămăşiţele fostului PCF, PSF şi alţi purtători de gene politice comuniste, după calapoade mai noi sau mai vechi (Nouveau Front Populaire), iar la centru, tot mai împuţinat, "partidul prezidenţial". Dreapta 33%, Stînga 28% Partidul Prezidenţial 21%. A doua tură de vot, de la sfîrşitul acestei săptămîni, este decisivă pentru a putea contura soluţia formării unei majorităţi parlamentare şi, deci, a guvernului. Dacă, pe locurile aflate încă în dispută, Le Pen îşi taie partea leului, atunci nu este exclusă o majoritate monocoloră de dreapta! Extremistă, desigur! Dacă are succes manevra Macron, "în turul doi, împotriva RN, toată suflarea îl susţine pe cel mai bine plasat dintre opozanţii lui Le Pen, indiferent de la care partid provine", atunci Preşedintele ar putea spera la o alianţă a centrului cu stînga. Extremistă, desigur!

Asta-i tot. Nu v-am spus eu că nu-i deloc complicat!