"Presiunile Rusiei vor începe din noiembrie"

Reporter: Ne aflăm într-un moment extrem de dificil şi, în acelaşi timp, incert, la nivelul regiunii. Rusia a oprit livrarea gazelor către Ucraina, după ce a semnat un acord pentru crearea unei Uniuni Economice Eurasiatice, iar unii analişti consideră că ruşii urmăresc să creeze un patrulater economic cu India, China şi Iran. Cum credeţi că va evolua această situaţie?

Doru Lionăchescu: Da, Rusia are o strategie pe care o urmează, iar aici intră în discuţie şi Kazahstanul, care, asemeni Iranului şi mai ales Chinei, reprezintă o piaţă destul de mare astfel încât Rusia, dacă formează o alianţă cu acestea, să nu mai depindă de alţii. În prezent, Bulgaria depinde 100% de gazul rusesc, ca şi ţările baltice, în timp ce state precum Grecia importă peste 80% din gazul de care au nevoie. Acum, Rusia pregăteşte terenul. Presiunile vor începe, însă, în noiembrie, când va veni frigul. A mai oprit livrarea de gaze care tranzitau Ucraina timp de două săptămâni, în 2007.

Dar nu cred, totuşi, că vor fi probleme. Probabil că ruşii vor întreţine focarul acesta de conflicte în Ucraina, fără să intre pe partea militară şi vor destructura statul ucrainean - ori îl împart în două, ori Ucraina, exasperată de modul de trai, se va întoarce cu faţa către ruşi, care sunt foarte cinici şi realişti.

Să nu-şi imagineze nimeni că Putin este de capul lui acolo, pentru că are un suport social colosal. A reuşit să reaprindă mândria interioară a poporului său, după ce acesta a fost extrem de umilit odată cu prăbuşirea Uniunii Sovietice.

Doru Lionăchescu: Faptul că Putin le promite ruşilor că vor deveni din nou o mare putere şi că toţi vor ţine cont de ei şi vor discuta de la egal la egal cu oricine, le oferă acestora o putere de neimaginat. Trebuie să ţinem cont de puterea militară a Ruisiei, care are un program de investiţii în armată de 40 de miliarde de dolari pe an, oficial, după războiul din Georgia, în timp ce Europa nu are forţă militară.

Reporter: Cum am putea să ne apărăm de această forţă, mai ales în condiţiile în care şi noi depindem de gazul rusesc?

Doru Lionăchescu: În contextul actual, consider că ar trebui promovată tehnologia gazelor de şist, pentru că noi avem privilegiul, comparativ cu alte state, să deţinem astfel de rezerve.

Reporter: În momentul în care a început explorarea gazelor de şist în judeţul Galaţi, au avut loc acele cutremure în lanţ, care se presupune că ar avea legătură cu procesul de exploatare. În aceste condiţii, ce soluţie ar putea exista?

Doru Lionăchescu: Părerea mea este că în situaţii controversate cum este aceasta trebuie acceptat următorul principiu - politicile publice să se facă pe baza consensului ştiinţific. Dacă există consens ştiinţific potrivit căruia gazele de şist produc cutremure, să se interzică exploatarea lor, dar dacă nu există nicio dovadă concludentă că ar fi vreo legătură între una şi alta, nu putem accepta ca politicile publice să fie dictate de unii oameni, majoritatea neinformaţi şi o parte manipulaţi. În America, sunt zone care au trecut printr-o transformare fenomenală după ce au fost exploatate gaze de şist. SUA s-au schimbat fundamental în cinci ani - au trecut de la importuri la exporturi, în acest domeniu. Anul trecut au depăşit Rusia ca producător de petrol şi se estimează că până în 2020 vor depăşi şi Arabia Saudită. Preţul gazului în America este de trei ori mai mic decât în Europa şi de patru ori mai mic decât în Japonia.

Au fost şi în America mişcări ecologiste, dar acolo cine nu are bază ştiinţifică nu rezolvă nimic. În plus, o parte din tot ceea ce se spune despre acest subiect ar putea porni şi de la Gazprom, care are interesele sale. Ucraina, înainte de această lovitură de stat, încheiase un program amplu de exploatare a gazelor de şist.

Acum, problema că ar putea fi oprite gazele pe care ruşii le vând ţărilor din UE este critică, pentru că dacă până acum nu avea alternativă, acum Rusia a semnat un contract de colaborare cu chinezii.

La noi, energia ar putea fi categoric un motor de creştere a economiei şi vorbesc despre energia alternativă în general, nu doar de gazele de şist.

Reporter: Probabil că un singur motor nu este suficient pentru ca economia noastră să crească aşa cum ar trebui. Care sunt celelalte motoare pe care trebuie să le turăm?

Doru Lionăchescu: În primul rând trebuie restructurat statul. Avem nevoie de o restructurare a aparatului administrativ, unde sunt 1,3-1,4 milioane de angajaţi. Înainte de 1989, erau 600.000-700.000 de funcţionari şi atunci aveam o economie 100% de stat. Avem o problemă mare de tot, din acest punct de vedere. Cel mai rău este în administraţia publică locală, unde sunt foarte mulţi angajaţi şi unde nu există niciun criteriu de salarizare - este un haos administrativ de neimaginat. La 25 de ani după revoluţia din "89, aproape jumătate din activele economice ale României sunt încă în posesia statului.

De asemenea, trebuie modernizată infrastructura şi trebuie făcută privatizarea, pentru ca statul să fie scos din locurile de unde iroseşte, astfel încât acestea să poată fi eficientizate.

Reporter: Deocamdată, statisticile spun că motoarele de creştere ale economiei sunt agricultura şi exporturile, însă agricultura depinde, încă, de vreme, iar ritmul de creştere a exporturilor a scăzut lunar, în ultima vreme. Cum vedeţi această situaţie?

Doru Lionăchescu: Noi facem o agricultură extensivă şi ineficientă. Practic, vindem grâu, fiind departe să ne menţinem creşterea economică din agricultură.

Referitor la exporturi, privind realist, ritmul în care acestea creşteau nu era sustenabil pe termen mediu. Nu ne puteam aştepta să ne crească exporturile în ritm mai mare decât îi creşteau Chinei sau Vietnamului. A fost o situaţie conjuncturală de creştere cu două cifre, care trebuia să revină la normal, întrucât noi nu acţionăm în niciun fel pentru îmbunătăţirea competitivităţii ţării.

Noi suntem într-un siaj, într-o dependenţă cvasi-totală de economia europeană, în special de cea a Germaniei, mai ales pentru că mai mult de 20% din exporturile noastre sunt pe piaţa auto. Noi nu avem exporturi competitive, şi acest lucru se întâmplă pe fondul în care economia dă semne de creştere.

Reporter: Este o creştere reală? Pentru că nu se simte şi în buzunarele noastre...

Doru Lionăchescu: Ceea ce ne induce în eroare este, într-adevăr, că nu vedem această creştere în buzunarul nostru. Explicaţia este simplă - în condiţiile în care avem 3% creştere economică, nouă ne trebuie peste 2% doar să ne acoperim dobânzile aferente datoriei pe care o avem către organismele internaţionale. Omul nu are cum să simtă creşterea de sub 1%, care mai rămâne. Deocamdată, creşterea economică nu este suficientă pentru a ne acoperi datoriile din anii precedenţi.

Ca să simţim în buzunare evoluţia economică, trebuie să fie mult mai mare, probabil peste 5-6%. Şi acest lucru nu se va întâmpla, repet, fără reformă structurală. Doar prin siajul dependenţei de UE şi al anilor agricoli buni nu avem cum să depăşim plafonul de creştere de 3-3,5%, care înseamnă un net 1-2%.

Statul trebuie să înceapă să investească în educaţie, în sănătate, să construiască autostrada până la Sibiu, să realizeze linii ferate, să rezolve problema Portului Constanţa, să-şi joace rolul de investitor în economie, şi nu mă refer că trebuie să cumpere acţiuni la Oltchim.

Reporter: În final, ce estimări aveţi pentru acest an, din punct de vedere economic?

Doru Lionăchescu: Pentru 2014, sunt moderat optimist. Marile temeri rămân legate de Europa şi de cum va evolua conflictul cu ruşii.

Reporter: Mulţumesc!