Proceduri de recuperare a datoriilor de la firmele aflate în insolvenţă

Mulţi administratori de firme se întreabă cum pot recupera o sumă de bani de la o societate care a intrat în insolvenţă.

Răspunsul este că nu mai pot recupera debitele pe căile obişnuite ale executării silite. Art. 36 din Legea nr. 85/2006 a insolvenţei prevede că "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale."

Prin urmare, toţi creditorii participă la o acţiune comună de valorificare a bunurilor debitoarei în vederea recuperării sumelor datorate, iar acţiunea este efectuată de administratorul judiciar sub controlul judecătorului sindic.

Pentru a fi parte în acest proces de recuperare, nu este suficient să deţineţi o creanţă, ci mai trebuie să depuneţi în termenul legal cererea de declarare a creanţei la instanţa de judecată.

Ulterior, se aşteaptă demersurile administratorului judiciar pentru a constata în ce măsură mai pot fi recuperate sumele datorate de debitoare. Din păcate, procedura durează ani buni iar lichidatorii par total dezinteresaţi de a mai recupera ceva în afara cheltuielilor şi onorariilor lor de executare.

În România ar trebui protejate firmele autohtone, ale celor ce vor să investească în ţara noastră prin pedepsirea celor care cumpără marfă cu plata la 2-3 luni de la livrare, ce nu achită în intervalul de timp legal.

Ca urmare a nerespectării acestei prevederi legale foarte multe firme serioase, care plătesc la timp impozitele către stat, au intrat în faliment şi au dispărut total, deoarece nu şi-au putut încasa banii de la firmele partenere; astfel, în toată ţara oamenii de afaceri cinstiţi sunt disperaţi pentru că nu îşi pot încasa banii de la foştii clienţi, deşi i-au acţionat în judecată. Administratorii firmelor au învăţat că în România se poate fura, luând marfă de la firme partenere cu plata la 2-3 luni, iar la scadenţă nu se plăteşte factura.

Televiziunile şi presa prezintă o situaţie neadevărată din România, susţinând că miile de firme care în ultimii doi ani sunt în insolvenţă au ajuns aici din cauza faptului că România se afla în criză economică. Acest lucru este neadevărat. Proprietarii firmelor care îşi declară insolvenţa au observat că în România prin declararea insolvenţei pot fura sume uriaşe de bani de la partenerii care le-au livrat marfă cu plata la 2-3 luni şi la care au datorii; de asemenea, au observat că pot fura băncile care le-au dat credit întrucât prin declararea insolvenţei, băncile nu mai pot recupera banii de la aceste firmele aflate în insolvenţă.

Această lege a insolvenţei este un ajutor perfect pentru oamenii de afaceri fără caracter deoarece, după ce ei acumulează datorii de la firmele partenere sau bănci, ei îşi cer insolvenţa, iar după câteva zile sau săptămâni judecătorul le-o acordă astfel încât din acel moment între aceşti "hoţi financiari" şi firmele care le-au dat plata pentru marfă la 2-3 luni de la livrare se aşază un zid pe care firmele sau băncile păgubite nu-l pot trece din punct de vedere juridic.

În momentul de faţă asistam la o avalanşă naţională de insolvenţe datorită faptului că aceşti "escroci financiari" au aflat că procedura de insolvenţă îi protejează pe hoţii financiari astfel încât îşi declara voit insolvenţa pentru a nu plăti banii datoraţi firmelor partenere sau băncilor.

Cum se pot recupera banii de la firmele aflate în insolvenţă?

Din păcate legislaţia romană nu oferă soluţii viabile pentru firmele creditoare care au de recuperat bani de la firmele aflate în faliment.

Există câteva modalităţi prin care se poate încerca acest lucru însă rata acestora de succes este, din păcate, foarte scăzută.

Aşadar, după declararea insolvenţei unei firme partenere de la care are de recuperat bani, un creditor se poate înscrie la masa credală. În cadrul acestei proceduri, se încearcă achitarea datoriilor firmei prin valorificarea bunurilor acesteia. Asupra bunurilor personale ale admnistratorului firmei nu se poate interveni decât dacă lichidatorul solicită instanţei atragerea răspunderii personale a acestuia. Întrucât valoarea bunurilor firmei aflate în insolventa este limitată, sumele datorate se achită în ordinea următoare: datorii către angajaţi(numai dacă aceştia s-au înscris la masa credală), datorii către bugetul statului, datoriile către bancă, şi dacă mai rămân bani se achita datoriile către creditori chirografari.

O altă modalitate prin care se poate încerca recuperarea sumelor de la debitori este crearea unei plângeri penale pentru înşelăciune împotriva administratorului fimei aflate în insolvenţă însă este foarte greu de dovedit reaua-credinţă cu care şi-a falimentat firma.

Este dezolant că în România legea permite asemenea înşelăciuni care îmbolnăvesc mediul de afaceri şi afectează dezvoltarea economică a ţării.

Doar modificarea legei insolvenţei ar putea remedia această situaţie prin luarea unor măsuri de protecţie a creditorilor chirografari.