Prostituţia, drogurile şi sindromul SAND

Fîntîna cu şapte izvoare de înţelepciune, a nu mai ştiu cîta "Comisie Prezidenţială", a studiat zi de vară pînă-n seară şi ne-a zis-o pe-aia dreaptă: criza asta, de-o vedeţi dumneavoastră, are un remediu sigur. Nu miliardele îm-prumut de la FMI, ci legalizarea prostituţiei şi a consumului de droguri "uşoare". La vestea aceasta, presa a reacţionat lovită parcă de un tzunami de naivitate. Reacţia moderată a fost: "Ţara arde şi baba se piaptănă"; cea a "talibanilor pro-B":"Iată, am reuşit să dăm de capătul tunelului, bugetul o să se îngraşe de pe urma accizării serviciilor sexuale oferite legal, iar consumul şi traficul de droguri vor fi mai uşor de supravegheat decît circulaţia la Universitate, la ora la care Româ-nia ar juca finala campionatului mondial de fotbal cu Brazilia; în sfîrşit "talibanii anti-B" au sărit şi ei: "Pe cine crede că prosteşte Băsescu, cu asemenea baliverne? Aruncă pe piaţă bombe fîşîite şi perdele de fum, doar doar o uita lumea de scandalurile care-i ard procentele electorale, mai ceva ca focul iasca?".

Ciudăţenia constă în aceea că nimeni nu este interesat de răspunsul la întrebarea simplă, dar esenţială: Cine profită de pe urma acestor noi măsuri care nu au prea multă legătură cu nimic din ceea ce-i preocupa, pînă mai ieri, atât pe români cât şi pe politicienii lor?

Ca să răspundem la întrebare, trebuie să ne uităm puţin la acea parte a economiei din România despre care nu vorbesc prea des, nici economiştii, nici politicienii. Este vorba despre două "domenii de activitate" care aduc profituri uriaşe "întreprinzătorilor", "intermediarilor" şi "celor ce se ocupă de siguranţa investitorilor şi a investiţiilor lor": traficul de droguri şi traficul de persoane, cu destinaţie finală pros-tituţie, reţele de cerşit, reţele negre ale adopţiei ilegale sau ale transplanturilor ilegale.

Aceste "zone economice", deja bine conturate în România şi conectate cu marile centre ale lumii interlope din Europa, învîrt anual sume care se ridică la zeci de miliarde de euro/dolari. Problema clasică a celor ce se văd în mînă cu aceşti bani, este că nu-i pot folosi imediat. Sunt bani negri! De aceea, este nevoie să fie "albiţi". Procentul de albire nu trece niciodată de 30-35%, dar este suficient pentru a putea justifica averile răsărite peste noapte ale lumii interlope, precum şi pe cele ale "oamenilor de onoare", care îi asigură afacerile. În plus, se creează disponibilităţi inves-tiţionale care pot fi canalizate spre zonele "curate" ale economiei. În Italia, specialiştii consideră că acest gen de activităţi generează mai mult de un sfert din Produsul Intern Brut! Cel mai simplu mod de albire a banilor negri este să te infiltrezi în sistemul bancar, să ai o bancă proprie sau să parazitezi una, pe care ajungi să o controlezi. Cine nu a auzit de celebrul caz Roberto Calvi şi de Banco Ambrosiano. La noi, deocamdată, cămila asta pare că n-a reuşit să treacă prin urechile acului! Alte modalităţi clasice, care permit spălarea masivă de bani sunt cazinourile şi, surprize....surprize...afacerile imobiliare. Dacă România a devenit ţara unde se găsesc cazinouri pînă şi la parterul blocurilor din Ferentari, iar pentru o perioadă a devenit raiul antreprenorilor imobiliari, lucrul acesta are mai mult de a face cu operaţiunile pe scară largă de spălare a banilor, decît cu caracteristicile "pieţelor emergente" din Europa de Sud-Est.

Intră în scenă Criza! Ea nu a redus nici cifra de afaceri şi nici profiturile crimei organizate, a strangulat, însă, maşinăriile de spălat bani! Piaţa imobiliară s-a prăbuşit! Era nevoie de ceva care să permită albirea, măcar a procentului minim din cîştiguri. Ce să faci? Simplu, ca oul lui Columb! Dai o lege al cărei efect este trecerea în legalitate a unei părţi din afacere. Legalizarea prostituţiei nu este nimic altceva decît transferarea unei părţi a afacerii traficului de persoane, din zona "neagră", direct în cea "albă". Afacerea devine legitimă, este înregistrată la fisc şi plăteşte impozite la stat! Evident, cea mai mare parte a aisbergului va rămîne tot sub apă; se rezolvă în schimb problema critică a spălării unei părţi din banii negri! În privinţa traficului de droguri, măsura este benefică pentru "Stăpînii Inelelor", nu doar din perspectiva spălării de bani, ci şi din cea a securizării reţelelor de distribuţie la consumator. Traficul de droguri este ca un uriaş sistem de conducte, care se îngustea-ză, pînă la nivel de capilare, la dis-tribuţia finală. Eficienţa sistemului, matematic, depinde de "productivitatea capilarelor", adică a distribuitorilor la consumator. Ei sunt cei mai expuşi raidurilor poliţiei, ei sunt cei mai vizibili în relaţia cu cetăţenii, ei sunt şi cei care ajung să fie condamnaţi. Dacă posesia drogurilor şi chiar distribuţia lor devin legale, atunci eficienţa acestor reţele creşte cu cel puţin 50%. Cam tot atît şi profiturile!

Tragem linie şi adunăm! Ciudata grijă a Comisiei Prezidenţiale pentru legalizarea consumului de droguri "uşoare" şi pentru legalizarea prostituţiei este, dincolo de orice alte considerente sociale, un cadou de cîteva zeci de miliarde făcut "întreprinzătorilor", "intermediarilor" şi "celor ce asigură securitatea investitorilor, a investiţiilor şi a operaţiunilor" din lumea neagră a traficului de droguri şi de persoane, care operează în Ro-mânia.

Dacă avem de a face doar cu un caz masiv de SAND ("sindrom agravat de naivitate dobîndită"), iaca, ne-am făcut datoria să arătăm cu degetul acolo unde ilustrele personalităţi n-au binevoit să-şi întoarcă privirea!