Puşcăriile devin, din nou, academii

Numeroase modificări aduse legilor justiţiei par să fie făcute cu dedicaţie pentru anumite persoane care se află sub urmărire penală sau în stare de cercetare penală, precum şi pentru unele persoane aflate în regim de detenţie sau care se preconizează că se vor afla în curând dincolo de gratii.

Să analizăm un pic prevederile din pachetul legislativ privind ultima categorie.

Conform PL 469/2017, "în cazul persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii până la un an, executarea pedepsei se va realiza în arest la domiciliu, cu excepţia persoanelor condamnate pentru fapte comise cu violenţă."

Prevederea, în esenţa ei, ar fi una bună, ţinând cont de aglomerarea din închisorile româneşti.

Dar, pe lângă această prevedere, a fost introdus un alt proiect - PL 456/2017 - care a trecut deja de Senat şi de comisia juridică din Camera Deputaţilor.

Acest proiect stipulează că executarea pedepsei să se facă în arest la domiciliu pentru persoanele condamnate la detenţie până la 4 ani de închisoare. Inclusiv a celor care sunt condamnate pentru fapte de corupţie. Conform aces-tuia, regimul de detenţie se poate realiza şi fracţionat, doar în zilele de sâmbătă şi duminică, într-un centru special înfiinţat pentru această măsură de executare.

Persoanele care vor fi condamnate la o pedeapsă de până în 3 ani ar urma să execute arestul la domiciliu şi să fie monitorizate permanent prin intermediul unei brăţări electronice.

PL 456/2017 mai prevede şi o măsură mixtă de executare a pedepselor de până la 4 ani de închisoare, cu munca în folosul comunităţii în timpul săptămânii de lucru şi arestul în zilele de weekend. Urmând ca o zi de detenţie să fie plătită cu două zile de muncă în folosul comunităţii.

Dacă proiectele de mai sus ar fi adoptate, în ce ar mai consta puterea exemplară a pedepsei penale? Ce ar putea gândi un cetăţean oarecare când vede că persoanele care au devalizat statul sau care au fost condamnate pentru corupţie, execută pedeapsa în arest la domiciliu, unde au toate beneficiile oferite de familie, mai puţin libertatea de mişcare? Că este bine să fii infractor, dacă reuşeşti să primeşti o pedeapsă de până într-un an sau maximum trei ani?!

• Lucrările ştiinţifice revin la modă în penitenciar?

Vă amintiţi de lucrările "ştiinţifice", pe baza cărora au ieşit din închisoa-re, înainte de termen, condamnaţii penal Gheorghe Becali, Dan Voicules-cu, Sorin Roşca Stănescu, Adrian Năstase şi mulţi alţii.

Au fost numeroase lucrări girate sau scrise de fapt de înalte feţe bisericeşti sau de oameni importanţi din mediul academic al României, care s-au gândit că astfel îşi pot ajuta amicii, sponsorii, colegii aflaţi în nevoie.

În acel moment, reprezentanţii magistraţilor au considerat că legea este prea permisivă şi că pedeapsa aplicată îşi pierde din rolul exemplar dacă infractorii ies pe banda rulantă din închisori, pe baza publicării unor lucrări de o calitate ştiinţifică îndoielnică sau asupra cărora planează suspiciunea de plagiat.

Magistraţii chiar au propus ca un deţinut să beneficieze de o singură reducere pe an, cu 30 de zile a pedepsei - indiferent de numărul lucrărilor scrise şi publicate în cele 12 luni - sau numărul zilelor să scadă drastic, pentru că 30 de zile reducere de pedeapsă pentru o lucrare este prea mult.

Ce plănuiesc parlamentarii coaliţiei PSD-ALDE?

Conform aceluiaşi proiect legislativ nr.469/2017 din pachetul de iniţiative privind modificarea legilor justiţiei, se stabileşte că "în cazul elaborării de lucrări ştiinţifice publicate sau invenţii şi inovaţii brevetate, se consideră 20 de zile executate pentru fiecare lucrare ştiinţifică sau invenţie şi inovaţie brevetate."

Cu alte cuvinte, dacă acest text de lege va fi aprobat de Parlament avem toate şansele să asistăm la o recidivare a fenomenului "scriitorilor" din închisori, care să publice cât mai multe lucrări ştiinţifice anual pentru a beneficia de reducerea de 20 de zile din pedeapsă pentru fiecare dintre ele.

Probabil că Dan Voiculescu, cel care a scris cu ochii închişi, va fi depăşit cu mult de viitorii scriitori din penitenciare la numărul de lucrări ştiinţifice publicate într-un singur an calendaristic.

Observăm, totodată, că textul de lege este şi discriminatoriu. Nu poţi să pui semnul egal între scrierea şi publicarea unei lucrări ştiinţifice şi realizarea unei invenţii sau inovaţii brevetate. În cazul celor din urmă, munca intelectuală este mai complexă, deoarece ea trebuie completată şi cu punerea în practică a invenţiei.

Este mai uşor să scrii 10 lucrări în doi ani, aşa cum a făcut Dan Voicules-cu cu ochii închişi, şi mult mai dificil să inventezi sau să inovezi ceva, care să fie şi brevetat.