PwC: "România se confruntă cu o productivitate foarte scăzută în agricultură"

România are a şasea cea mai mare suprafaţă agricolă disponibilă din UE, cu 13,9 milioane de hectare (înaintea Ungariei şi Bulgariei), însă valoarea adăugată generată de agricultura noastră, raportată la această suprafaţă, este foarte mică, potrivit afirmaţiilor făcute ieri, într-o conferinţă de presă, de Bogdan Belciu, Partener în cadrul PwC România, coordonator al unui studiu privind sectorul agricol din România.

Conform studiului realizat de compania de consultanţă, aproape 60% (8,2 milioane ha) din terenul dis-ponibil este alocat cultivării plantelor, iar cealaltă parte este alocată creşterii animalelor şi cultivării fâneţelor.

Din întreg terenul agricol cultivat, cea mai mare parte, aproape 66% (5,4 milioane ha), este cultivată cu cereale, în principal grâu şi porumb.

Diana Ionescu, Manager, Servicii de Consultanţă pentru Management, PwC România, a afirmat: "Contribuţia agriculturii a scăzut în ultimii 20 de ani, ajungând acum la doar 4,8% din PIB, faţă de 22,6%, cât era în anul 1993". Această scădere este pusă pe seama dezvoltării economiei şi creşterii ponderii sectorului de servicii, însă, cu toate acestea, valoarea este una mare, comparativ cu alte ţări din UE, unde media este de 1,3%.

La rândul său, Bogdan Belciu a spus că "Bulgaria generează cam tot atât din PIB (4,8%), dar are de aproximativ trei ori mai puţin teren agricol".

În România, 25,9% din populaţie este ocupată în agricultură, faţă de 4,4% care reprezintă media în ţările UE, conform PwC, care menţionează că, în ţara noastră, 84,3% din ponderea persoanelor ocupate în agricultură este reprezentată de lucrători nesalariaţi (patroni, lucrători pe cont propriu, lucrători familiali neremuneraţi şi membri ai asociaţiilor cooperatiste).

"Aceste cifre arată productivitatea scăzută a muncii şi, implicit, randamentul relativ scăzut din agricultură", a spuns Diana Ionescu, adăugând: "În agricultură, diferenţa dintre valoarea adăugată brută, pe persoană ocupată, în România şi în alte state UE este majoră, aceasta fiind cu 83% mai mică în ţara noastră, decât media UE".

Studiul PwC România arată că, în ţara noastră, valoarea adăugată brută pe hectar este de 600 de euro, în timp ce în statele Europei de Vest este de 1000 de euro pe hectar.

Bogdan Belciu a mai amintit că "şi randamentele sunt destul de mici în ţara noastră, iar ca să exploatezi productiv, îţi trebuie o suprafaţă mare".

Conform PwC, ţara noastră are o foarte mare problemă în ceea ce priveşte fragmentarea în agricultură. Dintre toate ţările din UE, România este cea mai fragmentată şi are o mărime medie de exploataţie similară celor din ţări precum Malta sau Cipru, care au, oricum, o dimensiune totală foarte mică, iar această fragmentare creează probleme, afectând economia de scară şi împiedicând accesul la investiţii, pe cel la tehnologie, spun specialiştii PwC România.

Studiul notează că aproximativ 70% dintre fermele din România au venituri anuale mai mici de 2.000 de euro, pe fondul fragmentării exploataţiilor agricole şi a lipsei cooperării între fermieri, această situaţie fiind nemaîntânită în alte state europene.

Randamentul producţiei agricole din România este limitat, de asemenea, de nivelul de instruire al fermierilor, întrucât cei mai mulţi au un nivel de instruire neadecvat, iar Româ-nia se situează, la acest capitol, în spatele unor ţări precum Ungaria şi Polonia, conform PwC.

Pe de altă parte, PwC menţionează că gradul de capitalizare în sectorul agricol din România este cu mult sub cel al statelor membre UE comparabile. Ţara noastră este, şi la acest capitol, penultima din UE, iar printre cauze se numără şi problema fragmentării şi cea a veniturilor mici la nivel de fermă, dar şi cea a lipsei instruirii agricole în rândul fermierilor din ţara noastră, potrivit PwC.

În România, capitalul mediu inves-tit pe hectar este de 858 de euro/ha, faţă de state precum Ungaria - 1,619 euro/h, Polonia -2,168 euro/ha sau chiar Italia - 4,750 euro/ha, susţin specialiştii PwC.

PwC a adus în atenţie şi sistemul de irigaţii, pe care îl consideră deficitar, în condiţiile în care doar 12% din terenul agricol dispune de irigaţii viabile, deşi mai bine de 50% din suprafaţa agricolă a ţării noastre este vulnerabilă şi chiar afectată de secetă. Conform PwC, ar trebui aplicate mai rapid măsuri care vizează sistemul de irigaţii (extinderea suprafeţelor agricole irigate, modernizarea sistemelor de irigaţii deja existente etc.).

Studiul PwC menţionează că evaziunea fiscală reprezintă o altă problemă cu care se confruntă agricultura autohtonă, în ţara noastră, evaziunea fiscală din agricultură fiind foarte ridicată, mai ales la nivelul comerţului cu micile cereale (o parte din marfă este vândută chiar la marginea terenului cultivat, fără a avea documente, fără ca producătorii respectivi să fie înregistraţi), dar şi în cazul muncii la negru, în condiţiile în care se practică, la scară largă, agricultura de subzistenţă sau munca familială, neremunerată ş.a.m.d.

Studiul citat arată că sectorul agricol are a doua cea mai mare pondere din evaziunea fiscală a TVA, 9% în anul 2013 (circa 1,7 miliarde de euro). Bogdan Belciu a afirmat că există soluţii pentru îmbunătăţirea situaţiei agriculturii din România, în sensul unei valorificări eficiente a resursei agricole a ţării noastre.

Unele dintre aceste măsuri vizează optimizarea dimensiunilor exploataţiilor agricole şi optimizarea modurilor de acordare a subvenţiilor pentru exploataţiile mici; scăderea costurilor la prima înregistrare a terenurilor agricole în sistemul naţional de cadastru; implementarea de măsuri fiscale etc. Totodată, coordonatorii studiului au afirmat că trebuie facilitat şi accesul fermierilor la credite şi fonduri europene şi naţionale relevante.

Reprezentanţii PwC mai afirmă că licenţierea depozitarilor de cereale este necesară în vederea limitării accesului intermediarilor neautorizaţi şi a stopării evaziunii fiscale, subliniind că mecanismul există, dar este insuficient folosit. În opinia acestora, este necesară formarea unor clustere agricole (concentrări de companii care produc materii prime), în vederea unei dezvoltări rurale durabile.