Raport "Erste": Preţ mediu de 123 dolari pentru barilul de petrol în acest an

Preţul mediu al petrolului Brent a atins, anul trecut, nivelul de 111 dolari/baril, ceea ce reprezintă un nou record, informează "Erste Group". Această valoare a depăşit nivelul din anul 2008, precum şi cel din timpul celui de al doilea şoc petrolier din anii 1970-1980, chiar şi ajustată în funcţie de inflaţie, se arată într-un comunicat de presă al grupului financiar.

Factorii care au susţinut creşterile de preţ constau în instabilitatea din zona Orientului Mijlociu şi a Africii de Nord, în controlul pe care statele membre ale Organizaţiei Ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) îl exercită asupra valorii ofertei de petrol, precum şi în creşterea masei monetare şi atingerea punctului maxim pentru extracţia ţiţeiului prin metode convenţionale, consideră analiştii "Erste".

Ronald Stoeferle, analist materii prime în cadrul "Erste Group", preconizează un preţ mediu al barilului de ţiţei Brent de 123 dolari în acest an, se arată în raport.

Tensiunile care s-au răspândit, anul trecut, din Maroc pânâ în Iran au avut un impact semnificativ asupra cotaţiei petrolului, în condiţiile în care regiunea produce zilnic 30 milioane barili şi exportă peste 21 milioane barili/zi, se arată în comunicat. Războiul civil din Libia a indicat riscurile ca producţia să fie întreruptă în ţările instabile politic, în condiţiile în care, în intervalul februarie-aprilie 2011, preţul ţiţeiului Brent a crescut cu aproximativ 25%, deşi statul nord-african produce zilnic aproape 1,65 milioane barili, reprezânt circa 2% din producţia mondială, sunt de părere analiştii "Erste".

• Blocarea Strâmtorii Ormuz ar duce preţul petrolului la 150-200 dolari/baril

Domniile lor au declarat că urmăresc cu îngrijorare situaţia din Iran, cel de al treilea exportator de ţiţei din lume, unde o criză latentă devine din ce în ce mai tensionată şi pare să fie pe cale să explodeze. Ronal Stoeferle consideră că un blocaj al Strâmtorii Ormuz, fie şi de scurtă durată, poate să aibă efecte dramatice, aruncând preţul petrolului la niveluri record, având în vedere că 20% din producţia mondială este transportată prin ea. Totuşi, domnia sa vede această situaţie ca fiind puţin probabilă, pentru că ar însemna ca Iranul să îşi blocheze propriile exporturi de petrol, precizând, însă, că, dacă acest lucru se va întâmpla, cotaţia ţiţeiului ar putea ajunge la 150-200 dolari/baril.

Analistul este de părere că piaţa ar trebui să nu se concentreze doar asupra Iranului, ci să aibă în vedere şi ţări precum Siria, Yemen, Nigeria, Sudan sau Irak. Un atac preventiv al Israelului asupra Iranului, în cazul în care ar fi să aibă loc, s-ar întâmpla în ceea ce statul evreu a numit o "fereastră de oportunitate", respectiv intervalul cuprins între lunile aprilie şi iulie şi ar avea un impact major asupra pieţei petroliere, a precizat Ronal Stoeferle.

• OPCE controlează preţul mai mult ca oricând

Se pare că, în prezent, OPEC controlează preţul ţiţeiului mai mult ca oricând, potrivit grupului financiar, care informează că, în actualele condiţii, un preţ de 90-110 dolari nu ar trebui să ducă la distrugerea cererii. Analiştii "Erste" sunt de părere că actualele cotaţii ale petrolului par să testeze nivelul exact al pragului critic, pentru ca apoi să se majoreze încă puţin la fiecare încercare "Totuşi, soluţia în cazul preţurilor mari constă tot în preţuri mari, ceea ce înseamnă că atât cererea din ţările OCDE cât şi oferta (petrol neconvenţional, noi metode de producţie etc.) se ajustează", se precizează în raport.

Un alt factor care contribuie la aprecierea cotaţiei ţiţeiului îl reprezintă politica monetară tot mai expansionistă a principalelor bănci centrale din lume: Sistemul Federal de Rezerve al Statelor Unite ale Amerii (FED), Banca Centrală Europeană (BCE), Banca Angliei şi Banca Chinei, notea-ză analiştii "Erste". Decizia FED să continue politica monetară cu dobândă zero ar trebui să exercite o influenţă pozitivă asupra sectorului materiilor prime, în special a petrolului şi a aurului, stabilindu-se, astfel, bazele ca noi recorduri să fie atinse, potrivit domniilor lor.

Cotaţia medie a petrolului a cres-cut puternic după ce etalonul aur a fost abandonat, potrivit comunicatului. Dacă preţul măsurat în aur al petrolului a rămas stabil, raportul dolar-petrol a pierdut rapid peste 98% din puterea sa de cumpărare, informează "Erste".

Ronal Stoeferle a declarat că o reducere a masei monetare ar reprezenta un semnal negativ pentru preţul materiilor prime, precizând, însă, că nu vede probabilă o astfel de situaţie în viitorul apropiat.

• Nivelul maxim al extracţiei globale a fost atins

Un alt element care a făcut ca preţul ţiţeiului să crească puternic este faptul că nivelul maxim al extracţiei globale de petrol convenţional a fost depăşit, potrivit lui Ronald Stoeferle. Domnia sa consideră că sursele uşor de exploatat au fost epuizate în mare măsură, luând, însă, în calcul, posibilitatea ca metodele neconvenţionale de extracţie să poată compensa, într-o mare măsură, această situaţie. Raportul "Erste" precizează că Agenţia Internaţională pentru Energie estimează că producţia con-venţională de petrol a atins punctul maxim în anul 2006.

Ronald Stoeferle este de părere că rezervele unor state nou intrate în rândul ţărilor producătoare de petrol, precum Ghana, precum şi a celor unde au loc, în prezent, pros-pectări, pot să compenseze doar parţial reducerea producţiei în rândul producătorilor tradiţionali.

• Pragul de rentabilitate a fost atins

De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că "pragul de rentabilitate al preţului petrolului" este mult mai ridicat, în prezent, decât era în trecut, se afirmă în comunicat. În condiţiile în care Arabia Saudită are nevoie de un preţ de 80 dolari/baril, iar Rusia de 126 dolari/baril, pentru un procent mare de exportatori este necesar un preţ minim de 80-90 dolari/baril, ceea ce înseamnă că "vulnerabilitatea fiscală" este mare, potrivit analiştilor "Erste".

În plus, capacităţile de rezerve ale ţărilor OPEC au atins un nivel critic, consideră domniile lor. Având în vedere că Arabia Saudită nu a produs niciodată, în mod durabil, mai mult de 10 milioane barili/zi, autorii raportului sunt de părere că este posibil să aflăm în ce măsură capacităţile de rezerve există cu adevărat doar în cazul în care apar situaţii de urgenţă. Cererea este, în mod evident, dominată de Asia, 70% din consumul suplimentar de petrol revenind Chinei şi Indiei, precizează analiştii grupului financiar. Ronald Stoeferle a declarat că un exemplu care ilustrează schimbarea de paradigmă la nivel mondial este faptul că China a devenit cel mai mare consumator de energie din lume, depăşind SUA.

Analistul "Erste" estimează că speculaţiile pot să ducă la o creştere de cel mult 15% a cotaţiei materiilor prime. Domnia sa se aşteaptă ca diferenţa dintre cotaţia petrolului la bursa de la Londra (preţul Brent) şi cea de la New York (preţul WTI) să rămână ridicată, având în vedere influenţa mai puternică a factorului politic asupra preţului Brent, valori de inventar mai mari, precum şi o producţie în creştere în SUA, ca urmare a noilor descoperiri din această ţară, precum şi din Canada.

Procentul din Produsul Intern Brut (PIB) pe care o ţară îl atribuie cheltuielilor cu produse petroliere este, în medie, de aproximativ 5%, potrivit lui Ronald Stoeferle. Această valoare este semnificativă, însă, având în vedere creşterea eficienţei energetice în statele industrializate, acestea nu mai suntem atât de puternic afectate de creşterea preţului petrolului, a declarat domnia sa.