RAPORTOR ONU: "Oficiali MAI spun că vor să elimine abuzurile, dar prin modul de lucru le favorizează"

Persoanele cele mai sărace sunt tratate cel mai prost de stat şi, deşi mai mulţi oficiali ai MAI au spus că vor să elimine abuzurile, felul în care lucrează le favorizează, a declarat raportorul special ONU pe probleme de sărăcie extremă şi drepturile omului, Philip Alston, conform Mediafax.

Raportorul special al Organizaţiei Naţiunilor Unite pe probleme de sărăcie extremă şi drepturile omului, Philip Alston, a spus, într-o conferinţă de presă susţinută astăzi, la finalul misiunii pe care a avut-o în România începând din 2 noiembrie, că a constatat că persoanele cele mai sărace sunt tratate cel mai prost de stat.

"Am vizitat Secţia 10 de Poliţie şi am discutat cu mai mulţi oficiali MAI. Ei au spus că vor să elimine abuzurile, şi nu am motive să mă îndoiesc de asigurările lor, dar în realitate văd un sistem care facilitează abuzurile. Oamenii pot fi duşi uşor la poliţie pentru a da o declaraţie, iar poliţistul poate hărţui un cetăţean după bunul plac. M-am uitat la registru şi era trecută ora când au venit oamenii, dar nu se ştia când au plecat, pentru că nu se trecea şi ora de ieşire din secţie", a explicat raportorul ONU.

Philip Alston a criticat şi modul în care se poate face o plângere pentru abuzul unui poliţist, considerând că procedura este greoaie.

"La fel, există şi un sistem de a depune plângere împotriva poliţistului, dar eu nu aş folosi niciodată această procedură. În primul rând, trebuie să mergi la superior, dar după ce ai mâncat bătaie de la poliţist, sigur nu mai vrei bătaie şi de la superior, apoi trebuie să ajungi la procuror. Tot ce trebuie să faci este să mergi la Institutul de Medicină Legală să obţii un certificat că ai fost bătut, după care să îţi angajezi un avocat. Dar au fost formulate peste 3.000 de plângeri contra abuzurilor poliţiei, 40 dintre ele au fost judecate şi doar 4 dintre ele au dus la condamnări", a explicat raportorul ONU.

Evaziunea fiscală răspândită şi gradul mare de corupţie scad veniturile statului, iar faptul că nu există preocupare şi bani alocaţi pentru eradicarea sărăciei, deşi bani există, reflectă o decizie politică, a arătat raportorul ONU pe probleme de sărăcie extremă, Philip Alston.

"Dacă România nu îşi rezolvă problema sărăciei, poţi presupune că nu are bani. Dar banii sunt acolo. Faptul că nu se alocă bani pentru eradicarea sărăciei, deşi sunt colectate taxe la stat, reflectă de fapt o decizie politică. Banii există şi este şi mai important că există motive clare pentru care nu sunt disponibili şi mai mulţi bani. Mai multe guverne din România au făcut alegeri la nivel de politici publice pentru a îmbunătăţi traiul celor care erau deja într-o situaţie bună, nu pe al celor mai săraci. Evaziunea fiscală este ridicată şi există un mare grad de corupţie care scad veniturile la buget. Chiar şi atunci când se iau măsuri pentru eradicarea corupţiei, doar o mică parte a banilor sunt confiscaţi. E o parte bună, pentru că aici scapi cu banii dacă eşti corupt", a arătat raportorul.

Philip Alston a mai arătat că, în România, au existat decizii semnificative pentru dublarea alocaţiilor pentru copii şi pentru scăderea TVA, însă, în opinia sa, aceste măsuri s-au luat fără a fi analizate efectele lor.

"Atât cât mi-am putut da seama, nu au existat studii serioase care să analizeze impactul acestor decizii asupra categoriilor de populaţie cele mai sărace. Analizele făcute au fost insuficiente asupra consecinţelor şi au fost folosite fonduri care ar fi putut fi utilizate pentru cei afectaţi de sărăcia extremă", a mai arătat raportorul special al Organizaţiei Naţiunilor Unite pe probleme de sărăcie extremă şi drepturile omului.

El a precizat că sunt necesare provocări instituţionale pentru eradicarea sărăciei extreme, pentru că aceasta rămâne o problemă, chiar dacă în ultimii 10 - 15 ani rata sărăciei a scăzut.

"Este evident că au existat îmbunătăţiri", a spus Alston.

El a explicat că eradicarea problemelor legate de sărăcie ţin de o opţiune politică care până acum nu a fost "îmbrăţişată" în România.

"Unul din paradoxurile politicii economice constă în faptul că guvernul insistă pe nişte politici foarte bine ţintite. Când am întrebat de ce taxa unică de 16% nu poate fi scoasă, au spus că nu vor să introducă prea mare complexitate în sistem. Până şi cei de la FMI ne-au spus că sistemul de impozitare din România este mult prea regresiv, astfel încât pune o povară prea mare pe categoriile de venit cele mai mici. Contribuţiile încep să se aplice de jos şi se menţin în acelaşi procent până la cei cu venituri foarte mari. FMI a zis că ar trebui mai mult spaţiu financiar pentru cheltuieli sociale", a mai spus raportorul.

Întrebat care este situaţia României privind sărăcia, în comparaţie cu alte ţări, Philip Alston a precizat că singura comparaţie care are cu adevărat sens trebuie făcută în interiorul Uniunii Europene.

"România este pe ultimul sau penultimul loc, în funcţie de o serie de indicatori, şi lucrurile nu trebuie să stea aşa, pentru că este vorba de o alegere care până acum a fost acceptată de societate. Rolul meu este de a spune că o ţară ca România a acceptat o serie de principii şi atunci când ţările nu respectă drepturi, vorbim de un eşec de a se conforma obligaţiilor", a mai arătat Alston.

Acesta a subliniat că România are posibilităţi pentru a eradica sărăcia, dar trebuie mai multă concentrare pe voinţa politică, iar dacă guvernul refuză să ia măsurile care se impun, atunci înseamnă că guvernul nu vrea să joace rolul de a ajuta acele persoane să depăşească condiţia de sărăcie.

Peste 40% dintre copiii cu dizabilităţi nu sunt înscrişi într-o formă de educaţie, iar dacă aveţi un astfel de copil, nu mizaţi că îl veţi înscrie la şcoală conform politicilor actuale, a declarat Alston.

Raportorul a precizat că nicio ţară nu are un trecut pozitiv în ceea ce priveşte modul în care au tratat persoanele cu dizabilităţii, dar România are un istoric special privind relele tratamente aplicate persoanelor cu dizabilităţi.

"România are politici de dezinstituţionalizare, lucru care ar putea să le permită un trai decent în societate, dar dezinstituţionalizarea este prea lentă, procesul este greoi şi mai e un drum lung până la a accepta că îngrijirea în societate este soluţia optimă. Am vizitat un centru de recuperare şi reabilitare, dar acolo nicio persoană nu s-a recuperat şi nu a fost reabilitată. Am întrebat dacă au venit acolo ca să moară şi, deşi erau tineri, directorul mi-a zis că da. Este adevărat că unele nu ar putea ieşi de acolo, dar unele ar fi putut reprezenta subiectul unor eforturi", a spus acesta.

Philip Alston a vorbit şi despre situaţia copiilor cu dizabilităţi, precizând că 42% dintre ei nu sunt înscrişi într-o formă de educaţie.

"Dacă aveţi un copil cu dizabilităţi, să nu mizaţi că îl veţi înscrie într-o formă de învăţământ conform politicilor actuale", a mai avertizat Alston.

Referindu-se la sistemul de protecţie a copilului, el a declarat că România este o ţara bogată care a făcut progrese extraordinare, însă 48,5% din copii sunt afectaţi de sărăcie sau sunt în risc de excluziune socială şi 34,1% suferă de lipsuri materiale extreme.

"Aceste cifre ar trebui să fie prioritare pe agenda Guvernului. Situaţia copiilor din mediul rural este cumplită şi riscul de sărăcie pentru acei copii este de trei ori mai mare decât cei din mediul urban. Am văzut personal condiţiile în care copiii din mediul rural trăiesc", a mai spus raportorul ONU.

Un alt aspect semnalat de Philip Alston se vizează copiii instituţionalizaţi, acesta spunând că 40% dintre ei au ajuns într-o formă de protecţie specială din motive de sărăcie.

El a mai remarcat că România are mai multe instituţii pentru respectarea drepturilor omului, dar a criticat Avocatul Poporului, apreciind că "nu se descurcă prea bine".

Raportorul Special al Organizaţiei Naţiunilor Unite pe probleme de sărăcie extremă şi drepturile omului a efectuat o vizită oficială în România, în perioada 2-11 noiembrie, pentru a evalua eforturile Guvernului pentru eradicarea sărăciei, dar şi felul în care Executivul ia în considerare obligaţiile sale internaţionale de respectare a drepturilor omului în aceste eforturi.

Vizita s-a concentrat pe situaţia romilor, persoanelor cu dizabilităţi şi a copiilor, grupurile care sunt afectate în mod disproporţionat de sărăcie şi de probleme legate de drepturile omului.