RAPORTUL CURŢII DE CONTURI: Datoria publică s-a majorat la 44,1% din PIB, anul trecut

Datoria publică a ţării noastre s-a majorat de la o mărime relativă de 40,4% din PIB în anul 2012 la 41,9% în anul 2013, pentru ca în anul 2014 să ajungă la 44,1% cu o deteriorare de 3,7 puncte procentuale, arată raportul Curţii de Conturi referitor la evaluarea managementului datoriei publice în perioada 2012-2014 la Ministerul Finanţelor Publice (MFP).

Potrivit documentului, datoria publică, în perioada analizată, a manifestat o tendinţă de creştere continuă, la 31 decembrie 2014 ajungând la o valoare de 295.578,7 milioane lei (65.946,5 milioane euro), faţă de nivelul înregistrat la 31 decembrie 2012, respectiv de 240.842,5 milioane lei (54.382,2 milioane euro).

În perioada auditată datoria publică în euro pe locuitor a înregistrat o creştere semnificativă, astfel încât la 31 decembrie 2014 era de 3.313,9 euro/locuitor faţă de 2.705,6 euro/locuitor la 31 decembrie 2012, ceea ce indică faptul că ritmul de îndatorare al ţării s-a accelerat.

În aceeaşi perioadă, creşterea datoriei publice a depăşit nevoia de finanţare a deficitului.

Cu toate că raportul dintre datoria publică guvernamentală şi produsul intern brut se situează cu mult sub pragul de alertă de 60% (prevăzut în tratatul de la Maastricht - Tratatul Uniunii Europene publicat în Jurnalul Oficial C191 din 29 iulie 1992), Curtea de Conturi apreciază că în condiţiile menţinerii unui ritm de creştere al datoriei publice guvernamentale care devansează ritmul de creştere al economiei, riscul de solvabilitate va creşte. Acesta constituie un motiv în plus pentru adoptarea unei conduite proactive, prin continuarea adoptării de către Guvern a măsurilor de consolidare fiscală. Banca Naţională a României [Direcţia Stabilitate Financiară] subliniază faptul că din raţiuni de sustenabilitate în grupul economiilor emergente, precum şi pentru a modera cheltuielile cu dobânzile şi impactul acestora asupra deficitului primar, procesul de consolidare fiscală trebuie să plafoneze nivelul datoriei publice la ponderi de sub 40% din PIB.

Ca şi în anii precedenţi, în perioada 2012 - 2014 datoria publică guvernamentală internă a fost deţinută integral de sectorul bancar privat, creându-se astfel un cerc vicios între datoria publică şi consolidarea bancară. Curtea de Conturi apreciază că, în calitatea lor de depozitari ai resurselor financiare ale populaţiei şi ale societăţilor comerciale, băncile deţin o poziţie privilegiată pe piaţă. Întrucât acestea trebuie să-şi valorifice resursele, prin plasarea lor în titluri de stat, MFP a asigurat sectorului bancar privat un venit sigur şi plasamente în active fără risc.

Pentru perioada 2012 - 2014 se observă faptul că în totalul datoriei publice guvernamentale interne, datoria publică guvernamentală internă contractată prin împrumuturi din contul general al trezoreriei statului a crescut de la 13,1% în anul 2012 la 16,9% în anul 2014.

Având în vedere atât riscul de schimb valutar care poate genera probleme majore, cât şi necesitatea creşterii volumului exporturilor astfel încât să fie asigurată valuta necesară pentru rambursarea datoriei publice guvernamentale interne, Curtea de Conturi apreciază drept pozitivă strategia MFP de contractare a datoriei publice guvernamentale interne în moneda naţională.

În perioada analizată, nu a existat un echilibru între împrumuturile cu rata dobânzii fixă şi cele cu rata dobânzii variabilă contractate de pe piaţa internă, aşa cum era prevăzut în strategiile de administrare a datoriei publice. Astfel, în anul 2012, raportul privind ponderea datoriei publice guvernamentale interne cu rata dobânzii fixă şi rata variabilă a fost de 59,2 % şi, respectiv 40,8%, în anul 2013 raportul a fost de 71,9% şi 28,1 %, iar în anul 2014 de 68,8 % şi 31,2 %. Această structură a datoriei publice guvernamentale interne generează menţinerea unui risc de rată a dobânzii.

În structura pe destinaţii a datoriei publice interne, cea mai mare pondere a fost deţinută de datoria contractată pentru finanţarea deficitului bugetar şi refinanţarea datoriei publice. În concluzie, datoria publică guvernamentală internă directă a fost utilizată aproape în totalitate pentru finaţarea deficitului bugetului de stat şi refinanţarea datoriei publice, finanţarea de proiecte având o pondere nesemnificativă de 0,1% din total datorie publică guvernamentală internă.

Curtea de Conturi apreciază că politica de contractare a împrumuturilor de stat trebuie să fie orientată către efectuarea de cheltuieli productive şi anume realizarea de investiţii în resurse umane, în infrastructură, în cercetare, investiţii în tehnologie şi tehnică avansată şi alte activităţi benefice pe termen lung, care pot să asigure în viitor atât rambursarea obligaţiunilor emise şi plata dobânzilor aferente, cât şi dezvoltarea economiei în ansamblu.

Referitor la maturitatea împrumuturilor contractate de către MFP pe pieţele externe de capital, împrumuturi ale căror scadenţe au fost stabilite în anul 2022 la data de 07.02, în anul 2020 la data de 18.09 şi în anul 2024 la data de 22.01, data de 24.04 şi 28.10, Curtea de Conturi subliniază faptul că MFP trebuia să se orienteze către maturităţi diferite care să asigure evitarea vârfurilor de datorie, al riscului de refinanţare şi implicit al creşterii serviciului datoriei publice.

Datoria publică guvernamentală externă contractată pentru finanţarea de proiecte se situează la un nivel îngrijorător de scăzut comparativ cu datoria publică guvernamentală externă contractată pentru susţinerea balanţei de plăţi, consolidarea rezervei valutare, finanţarea de deficit şi refinanţarea datoriei publice. Mai mult, în anul 2014 ponderea împrumuturilor externe contractate în scopul finanţării unor proiecte prioritare pentru economia românească în total datorie publică guvernamentală externă a cunoscut cel mai mic nivel, respectiv de 23%.

Deşi MFP a utilizat împrumuturile pentru asigurarea necesarului de finanţare, având în vedere minimizarea costurilor prin plata comisioanelor de neutilzare din bugetul de stat, urmare neefectuării la timp a tragerilor din împrumuturile contractate şi subîmprumutate ordonatorilor principali de credite, pentru cinci împrumuturi în valoare de 2.570 milioane euro, Ministerul Finanţelor Publice a plătit comisioane în valoare de 11,5 milioane euro. Referitor la împrumuturile contractate de către MFP ale căror scadenţe au fost stabilite în anul 2023 la data de 01.02, în anul 2024 la data de 01.02 şi în anul 2032 la data de 01.03 şi data de 15.05 precizăm că rambursarea sumelor de tip bullet ar putea creea un vârf al datoriei publice.

În ceea ce priveşte serviciul datoriei publice, se constată că pentru perioada analizată acest indicator a avut o evoluţie fluctuantă. Cel mai mare nivel al serviciului datoriei publice a fost atins în anul 2013, când acesta a ajuns la o valoare de 68.710,3 milioane lei. Ritmul de creştere al serviciului datoriei publice a fost superior atât ritmului de creştere al PIB, cât şi ritmului de creştere al cheltuielilor bugetului general consolidat ceea ce poate conduce la îndatorarea excesivă a generaţiilor viitoare.

De asemenea, Curtea de Conturi meanţionează faptul că în anul 2024 statul român are de ramburasat suma totală de 2.750 milioane euro şi 1.000 milioane dolari, provenind din trei împrumuturi contractate sub formă de emisiuni de obligaţiuni pe pieţele externe de capital. În acest sens MFP trebuie să găsească soluţii pentru evitarea vârfurilor scadente în condiţii cât mai eficiente şi în condiţiile limitării riscurilor aferente datoriei publice guvernamentale.

Ministerul Finanţelor Publice nu corelează tragerile din împrumuturile contractate şi subîmprumutate cu alocarea fondurilor de la bugetul de stat pentru realizarea proiectelor, nu monitorizează realizarea fizică a proiectelor de către subîmprumutaţi şi nu corelează alocarea fondurilor (buget de stat şi împrumut) în funcţie de realizarea proiectului.

Utilizarea de către Ministerul Finanţelor Publice în scopul finanţării deficitului bugetului de stat şi refinanţării datoriei publice în procesul de administrare a datoriei publice guvernamentale ca tip de instrument "contractarea de împrumuturi pentru proiect" nu asigură minimizarea costurilor pe termen lung şi limitarea riscurilor implicate, aşa cum stabileşte obiectivul propus prin strategia de administrare a datoriei publice guvernamentale.

Chiar dacă scăderea costurilor aferente datoriei publice guvernamentale are o influenţă financiară pozitivă asupra poziţiei fiscale a statului pentru anul 2014, trebuie avut în vedere faptul că datoria publică guvernamentală a crescut în perioada analizată ceea ce ar putea genera influenţe negative în anii următori.

În anul 2013 statul român a suportat un efort financiar în sumă totală de 54.286,6 milioane lei, efort generat de plata serviciului datoriei publice guvernamentale interne, acesta înregistrând o pondere de aproximativ 82,0% din totalul serviciului datoriei publice guvernamentale.

La finele perioadei financiare 2007-2013 (conform calendarului multianual al bugetului Uniunii Europene) pentru a atrage 2.308 milioane lei necesari acoperirii deficitului bugetului de stat, statul român s-a împrumutat în condiţiile în care această sumă putea fi rambursată de către Comisia Europeană din fonduri europene.

Atragerea acestei sume a mărit nivelul serviciului datoriei publice a statului, cu costurile aferente împrumutului, fapt ce putea fi evitat printr-un management mai eficient al mecanismului rambursării cheltuielilor efectuate din bugetul de stat în contul programelor şi proiectelor finanţate din fonduri externe nerambursabile.

Având în vedere faptul că fenomenul analizat la nivelul bugetului de stat se regăseşte şi la nivelul celorlalte bugete componente ale bugetului general consolidat (bugetul unităţilor administrativ-teritoriale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor sociale pentru şomaj, bugetul instituţiilor publice autonome, bugetul instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din venituri proprii,etc.) se poate concluziona că valoarea sumelor pentru care statul român s-a împrumutat pentru a acoperirea deficitul este mai mare, în condiţiile în care avea de primit sume importante de la Uniunea Europeană, crescând nejustificat serviciul datoriei publice.

Monitorizarea reîntregirii bugetelor din care s-au efectuat plăţi în contul proiectelor finanţate din fonduri externe nerambursabile nu este o activitate în sarcina direcţiilor care administrează datoria publică, dar trebuie să constituie o preocupare a Ministerului Finanţelor Publice pentru dimensionarea deficitului bugetar la un nivel optim.

În opinia Curţii de Conturi, la nivelul MFP ar trebui identificate şi alte surse pentru finanţarea deficitului bugetului de stat în afara bufferul-ui creeat pentru îmbunătăţirea modului de gestiune şi a profilului de maturitate al datoriei publice.

În perioada analizată, Guvernul a anulat datorii la fondul de risc în sumă totală de 3.167,254 milioane lei, din care 1.829,885 milioane lei, reprezentând majorări de întârziere.

În ceea ce priveşte gradul de recuperare a sumelor reprezentând rate de capital, dobânzi, comisioane şi alte costuri aferente cu sau fără obligaţiile fiscale accesorii reprezentând majorări şi penalităţi de întârziere la fondul de risc, atât pentru operatori economici garantaţi de stat sau subîmprumutaţi cât şi beneficiarilor programului pentru IMM-uri , nivelul încasărilor a avut o evoluţie fluctuantă, astfel: 28,10% în 2012, 62,98% în 2013 şi 34,49% în anul 2014.

În perioada analizată 2012-2014, gradul de conformare a agenţilor economici garantaţi /subîmprumutaţi, prin plată voluntară la fondul de risc, a scăzut vertiginos, de la 24% în anul 2012 ajungând la 6% în 2014. Acest trend descrescător determină o creştere a cheltuielilor bugetare, punând o amprentă negativă asupra deficitului bugetului de stat şi aşa destul de împovărat.

Deşi a fost inclusă în strategia de administrare a datoriei publice, în scopul lărgirii bazei de investitori, susţinerii pieţei titlurilor de stat şi promovării comportamentului de economisire pe termen lung, măsura lansării emisiunii titlurilor de stat adresate populaţiei nu a fost pusă în practică până la 31.12.2014.

În urma analizei, se poate concluziona că în timp ce o parte din sumele trase din împrumuturile contractate de la băncile externe în perioada 2003-2011, pentru finanţarea proiectelor de investiţii, sunt utilizate la rambursarea împrumutului FMI din 2009 se diminuează posibilitatea de creştere economică, prin realizarea investiţiilor de către ordonatorii de credite.

Având în vedere că cele 21 de împrumuturi utilizate pentru rambursarea împrumutului FMI sunt din perioada 2003 - 2011, există un risc major ca aceste investiţii să fie realizate parţial, cu întârziere sau să nu mai fie realizate.

Băncile finanţatoare au anulat în perioada 2012 - 2014 suma totală de 54,26 milioane euro şi respectiv suma totală de 73,19 milioane dolari SUA aferente a 8 împrumuturi contracte de România prin Ministerul Finanţelor Publice pentru finanţarea unor proiecte.

Deşi OUG 88/2013 privind adoptarea unor măsuri fiscal bugetare prevede prioritizarea investiţiilor, la nivelul MFP nu au fost dispuse măsuri în vederea realizării acestui obiectiv de o importanţă vitală pentru dezvoltarea economiei.

Sistemul informatic şi aplicaţiile IT care contribuie la susţinerea activităţii privind administrarea datoriei publice nu dispun de facilităţi care să permită integrarea cu sistemele informatice guvernamentale cu specific bugetar sau financiar.

Exceptând programele de instruire cu caracter de specialitate, adresate specialiştilor IT şi utilizatorilor finali ai sistemului informatic, în urma verificărilor efectuate, echipa de audit nu a identificat un program de perfecţionare continuă cu o tematică dedicată, aferentă sistemelor şi aplicaţiilor evaluate.

Nu a fost identificată existenţa unui sistem de indicatori de performanţă sau măsurători cu privire la estimarea satisfacţiei utilizatorilor finali ai sistemelor/aplicaţiilor informatice care susţin administrarea datoriei publice.