Războiul din Siria nu a început... încă!

Episodul militar consumat în noaptea de vineri spre sîmbătă a fost pregătit cu cea mai mare grijă pentru a rămîne doar atît: un moment bine încapsulat, din punct de vedere politic, dar şi militar, dintr-un conflict a cărui întreagă istorie este departe de a fi fost scrisă. Atacul "chirurgical", cu rachete lansate de pe instalaţiile marine ale Statelor Unite, Franţei şi Marii Britanii, a avut un singur obiectiv: să întărească din punct de vedere politic credibilitatea reacţiilor occidentale faţă de utilizarea de către regimul de la Damasc a armelor chimice în conflictul deschis pentru putere care se desfăşoară în Siria, căruia i-au căzut victime, ca în toate cazurile de acest fel, oameni nevinovaţi şi fără apărare. Pregătirea minuţioasă a operaţiunii s-a referit nu doar la alegerea ţintelor, în principal instalaţii industriale, mijloace de transport şi centre de coordonare, dar şi a momentului în timp al atacului. Deasupra tuturor, însă, grija cea mare a fost de a lua măsurile cele mai stricte şi cuprinzătoare pentru a evita posibilitatea ca printre victimele răspunsului militar occidental să se afle personal civil sau militar al Rusiei.

Ce consecinţe urmează?

În primă instanţă, o nouă furtună politică, diplomatică, de propagandă şi contra-propagandă, construită cu la fel de mare grijă de toţi cei care speră să valorifice în interesul lor situaţia. Rusia şi regimul Bashar Al Assad, în principal, dar nu numai. Vor fi reluate acuzaţiile cu privire la "orchestrarea" atacului cu substanţe chimice de către alte părţi decît Damascul. De ce nu Londra, sau "căştile albe" aflate ici şi colo pe teren? Vorbele, în această direcţie, au fost aruncate public, deja, nu doar de presă, ci şi prin declaraţii ale unor oficiali. Vor urma informaţii, analize şi rapoarte cu privire la eficacitatea loviturilor, cîte şi-au atins cu adevărat ţinta, respectiv cîte au fost interceptate şi doborîte. De armata, atît de capabilă tehnologic, a Siriei, desigur! Pentru coloratura emoţională, nu este exclus să fie brodat şi un episod cu "victimele colaterale" ale atacului occidental, din rîndul populaţiei civile, pe coarda "nu doar unii omoară civilii nevinovaţi, ci şi ceilalţi; toţi o apă şi-un pămînt; tot un drac!". Deşi nu foarte probabil, posibilitatea ca Rusia să încerce să ducă episodul în Consiliul de Securitate rămîne deschisă, dar şansele sunt inexistente în condiţiile în care SUA, Franţa şi Marea Britanie pot opune votul împotrivă, absolut, de care dispun. Acceptarea unei asemenea dezvoltări diplomatice se poate materializa doar dacă cei trei deţin şi pot produce public dovezile irefutabile care să incrimineze regimul de la Damasc pentru folosirea armelor chimice.

În rest, toate celelalte variabile esenţiale ale conflictului din Siria rămîn slab, nesemnificativ sau deloc atinse de acest episod militar. Care va fi pasul următor al Statelor Unite nu mai are nici o legătură cu dezvoltările situaţiei de pe teren, ci doar cu imprevizibilitatea logico-raţională a decidentului de la Casa Albă. Ceilalţi actori principali vor rămîne pe poziţiile actuale, săpînd încă şi mai adînc tranşeele în care şi-au fixat poziţiile. "Logica" conflictului din Siria, inclusiv implicarea pe teren a celor mai importanţi actori ai politicii din Orientul Mijlociu, începînd cu Statele Unite şi Rusia, nu este servită de escaladarea masivă şi bruscă a tensiunilor, nici de împingerea acţiunilor militare într-o confruntare care să angajeze direct cele două mari puteri. Dimpotrivă, ea este susţinută de continuarea activităţilor militare în regim controlat şi de menţinerea deschisă a unui cîmp larg de posibilităţi politico-diplomatice pentru a putea continua vastul "experiment" care are loc. Al doilea ca importanţă, pentru configuraţia ulterioară a raporturilor internaţionale, după cel de la începutul anilor 90, din Iugoslavia.