Rectificarea bugetară - punct şi de la capăt!

Fără a face diferenţa între raţiunile disjuncte care au animat intervenţia concesivă a FMI (un act de clemenţă cu repercusiuni nespuse şi sus-puse!) şi intervenţia masivă a Băncii Centrale pe piaţa interbancară (raţiunea operaţiunii "repo" de 8,5 miliarde lei nu este decât marginal lichiditatea, be­neficiarul logic fiind, fără dubii, Guvernul; în acest sens, vezi rateul din 24 august, când licitaţia pe emisiunea de certificate de trezorerie în valoare de 1,2 miliarde lei a fost un fiasco!), Puterea perseverează în periplul imbecil întru adâncirea crizei economice convocată de insuficienţa producţiei de valoare adăugată din economia reală.

Mai mult, obligată să conserve deficitul bugetar negociat cu finanţa trans-naţională şi incapabil să managerieze reforma economiei publice (dincolo de acel noiembrie "negru" care bate la uşă, stă lipsa cronică de expertiză şi de imaginaţie!), executivul persistă nărăvit în escamotarea adevărului.

Martoră stă rectificarea bugetară în curs de implementare care, în dispreţul evidenţei că economia reală a fost "temeinic" aşezată pe butuci, că producţia de venituri curente este în cădere liberă (contracţia producţiei fiscale şi cvasi-fiscale este doar una din consecinţele acestei căderi!) convine să crească cu încă 12,2 miliarde lei (. 3 miliarde euro) deficitul Bugetului General Consolidat.

Rectificarea "comisă" de astă dată de Guvern nu face un bilanţ al politicilor publice, ea stinge făclia speranţei, pentru că încercarea necugetată de a drege busuiocul în economia publică scoţând din ecuaţie economia reală este o nerozie patentă.

Dispensată, graţie omisiunii studiat perpetuate de art. 138 din Constituţie, de socoteala pe care ar trebui s-o dea pentru modul în care execută "întregul" Bugetului Public (adică comiţând "în formă continuată" un delict de omisiune!), Puterea îşi construieşte expozeul (vezi nota de fundamentare a rectificării Bugetului de stat) pe un mănunchi de justificări de-a dreptul lacrimogen, dacă n-ar emana un damf puturos de ceapă stricată:

"Datorită mediului extern nefavorabil, România se confruntă cu o recesiune economică mai severă decât s-a anticipat iniţial. Deşi implementarea programului anti-criză a reuşit să ducă la normalizarea condiţiilor financiare, contracţia activităţii economice se anticipează a fi mai mare faţă de proiecţiile iniţiale".

Citeşti şi te cruceşti!

Criza din România n-are nici în clin nici în mânecă cu criza externă. Cel mult, putem vorbi de înrăutăţirea condiţiilor de acroşare a noi credite externe (cine o fi vinovat de rating-urile României?!), căci, în rest, nu văd oprelişti la cererile de importuri, fie ele de produse agro-alimentare (devenite strategice ca urmare a ponderii de peste 70% la care au ajuns aceste importuri în consumul alimentar al populaţiei), de larg consum sau, chiar, de materii prime energetice! Bani să avem, adică valută!!

Cât priveşte al doilea pasaj subliniat, el evidenţiază o neruşinare fără margini: încercarea de ieşire din clinci printr-o îndatorare externă şi internă fără precedent a ajuns - la inventariere - o reuşită a guvernării şi a implementării programului anti-criză (care?).

De-a dreptul pătruns, ministrul de resort a debitat de sub mustaţa adolfian un "prealabil" de patru estimate cu virgule, spre a justifica rectificarea:

-PIB-ul se contractă cu 8-8,5% faţă de anul precedent;

-valoarea nominală a PIB va fi de 497,3 miliarde leiş

-încasările la bugetul general consolidat vor fi mai mici cu 17,4 miliarde lei şi

-deficitul Bugetului General Consolidat va ajunge la 7,3% din PIB.

• În fapt, situaţia este edulcorată spre a fi numai vânătă (nu apocaliptică!):

1. La 1 mai, adică după 4 luni de guvernare, conform execuţiei Bugetului General Consolidat întocmit de MFP, veniturile bugetare înregistrau deja un deficit de 11,4 miliarde lei (un deficit mediu lunar de 2,85 milarde lei). Fără a lua în considerare realitatea că, de la un trimestru la altul, rata de contracţie a PIB creşte, că odată cu ea cresc şi rata de nerealizare a veniturilor bugetare şi rata arieratelor fiscale şi cvasi-fiscale, prin anualizarea deficitului mediu lunar înregistrat în primele 4 luni ale anului ajungem la un deficit de venituri bugetare de - minim - 34 miliarde lei (aproape dublu faţă de cel anunţat oficial!)

2. În forma primară (februarie 2009), Bugetul de stat era construit cu un deficit de 19,1 mild. lei. Ca urmare a rectificării, veniturile acestui buget scad (-7,1 mild.lei), cheltuielile cresc (+ 5,0 mild.lei), iar deficitul său, conform predicţiei MFP, ajunge să depăşească 31,2 miliarde lei (6,3% din PIB!). Evident, dacă programul anti-criză "implementat" rămâne în parametrii actuali!

3. Pentru a aşeza în matca sa execuţia previzibilă a Bugetului General Consolidat (luând în considerare şi rectificarea pe cale să fie comisă!) trebuie "musai" să inventariem faptele, în primul rând să reintegrăm în structura bugetară Bugetul împrumuturilor interne şi pe cel al împrumuturilor externe.

• Prin urmare,

a) La 30 iunie, conform rezultatelor licitaţiilor de titluri de stat procesate de MFP, creditele contractate, trase şi scadente după 31 decembrie 2009 (certificate de trezorerie cu dis­cont şi obligaţiuni de stat de tip "benchmark) înregistrau 5,1 miliarde lei;

b) Rata trasă de MFP în mai din creditul stand-by de la FMI însumea­ză (la cursul mediu al DST) 21,0 miliarde lei (fără costul creditului, scadent şi exigibil în acest an!);

c) Creditele pe termen mediu contractate şi trase de MFP în iulie şi august (certificate de trezorerie cu discont, obligaţiuni de stat de tip "benchmark" denominate în lei şi euro) însumează 6,2 miliarde lei.

d) Consumul excedentar efectiv de resurse bugetare publice (deficitul Bugetului General Consolidat) în perioada 1 ianuarie - 31 iulie, conform datelor oficiale oficializează suma de . 23,3 miliarde lei (din care 21,0 miliarde lei din execuţia Bugetului de stat)

e) Consumul bugetar excedentar de bani publici estimat pentru luna august (deficitul BGC) validează ca deficit suma de . 3,4 miliarde lei.

Tragem linie şi însumăm de la a) la e). Rezultatul este dramatic:

1) Fără a lua în considerare rata trasă de BNR din creditul stand-by contractat cu FMI (parte integrantă din îndatorarea Ţării şi din deficitul public), la cursul mediu al euro, . 20,2 miliarde lei, consumul excedentar de resurse băneşti comis de Putere (deficitul public efectiv la 8 luni) este de 59,0 miliarde lei (peste 14,0 miliarde euro!), adică 11,9% din PIB.

2) Îndatorarea publică comisă de Putere & Co. până la 1 septembrie curent (inclusiv creditul tras de BNR şi exclusiv costurile cu dobânzile şi comisioanele adiacente) însumează 79,2 miliarde lei (aproape 19 miliarde euro) şi reprezintă 15,9% din PIB-ul previzionat.

În sprijinul său, Puterea poate invoca canoane cu privire la execuţia bugetului public, la cadrul "legal" şi, chiar, la consonanţa cu directivele europene şi internaţionale!

Realitatea este cea pe care o sus­ţin cele mai sus înfăţişate. Şi repercusiunile ei nu vor înceta să se adâncească atâta timp cât nu se va înţelege că economia reală a fost deturnată de la menirea ei (crearea de valoare adăugată utilă, adică venituri curente real şi consis­tent remuneratorii pentru capitalurile real productive), că economia publică este obeză, nefunc­ţională şi bugetivoră, în fapt că, fără o reformă a întregului, sinergică sănătăţii economice şi bunăstării populaţiei suntem sortiţi ieşirii din istorie!

Mai clar, chiar cu riscul de a deveni enervant, repet:

a) Criza economică în care se află România este rezultatul aşteptat al destructurării criminale a surselor de producţie de valoare adăugată marfară.

b) Cauzele penuriei de resurse fiscale şi cvasi-fiscale (principalele mijloace de finanţare a economiei publice!) sunt repercusiuni normale ale prăbuşirii capacităţii autohtone de a realiza venituri salariale şi antreprenoriale curente în economia reală şi ale supra-dimensionării şi birocratizării adânc nefuncţionale a economiei publice. Cererea de sinecuri politice a condus la înfiinţarea a sute de mii de posturi de tipul "ţine calul!" care a confiscat resursele bugetare necesare finanţării producţiei utile de bunuri şi servicii publice şi a investiţiilor, a erodat eficienţa cheltuirii banului public, a împovărat ne-necesar consumul de finanţe publice şi a lăsat de izbelişte cererea de eficacitate în cheltuirea banului public.

c) Există un minim de 10 comandamente care, respectate "ad literam", pot scoate ţara din fundătura în care a fost adusă şi la capătul căreia o aşteaptă (ne aşteaptă) intrarea în incapacitate de plată (convocarea pauperităţii) şi falimentul statului de drept (haosul politic, juridic şi social):

1. reconstrucţia şi dezvoltarea în regim de autosustenabilitate a ocupării salariale;

2. dezvoltarea producţiei de valoa­re adăugată utilă, valentă spre a sus­ţine cererea obligată de importuri, resorbţia controlată a expunerii externe şi creşterea susţinută a bunăstării generale;

3. observarea şi restricţionarea mecanismelor de redistribuire internă a resuselor de remunerare a capitalurilor de producţie prin creaţia "ex-nihilo" de valoare adăugată;

4. reconsiderarea renovativă a mecanismelor financiar-contabile care stimulează prociclic distribuirea şi redistribuirea veniturilor din economia reală;

5. instituirea rigorii bugetare şi fis­cale;

6. renunţarea controlată la fiscalizarea succesului în afaceri (a profitului);

7. convocarea resurselor de capital specifice pieţei mobiliare spre a participa la finanţarea alternativă a economiei naţionale (în primul rând a producţiei de bunuri publice);

8. restructurarea şi redimensionarea economiei publice (inclusiv birocraţia sa funcţională şi operaţională) pe criteriile expertizei, eficienţei economice, eficacităţii sociale şi jus­tiţiei societale;

9. instaurarea - "de jure" şi "de facto" - a transparenţei totale în domeniul deciziilor privind politicile publice şi cheltuirea resurselor bugetare (începând cu eliminarea oricărei clauze de confidenţialitate din cuprinsul contractelor care se finanţează din bani publici);

10. convocarea expertizei internaţionale în procesul de absorbţie a fondurilor comunitare.

• În loc de încheiere

Cred că, aflată în exerciţiul puterii, Puterea - lovită de morbul lui Pott - şi-a pierdut şi capul. Numai aşa poate fi explicat faptul că în exercitarea suveranităţii cu care a fost însărcinată de suveran (societatea civilă românească) în loc să dezvolte magistraturile bunăstării, sapă la rădăcina acestora, ruinându-le!

Mai mult ca oricând trebuie înţeles că nu prin manu-facturare şi ocultare se poate da de capătul crizei cu care ne confruntăm. Sistematica crizei trebuie tratată corespunzător: politic, economic şi financiar, având ca integrator economia monetară şi ca restricţii conservarea dinamică a bunăstării sociale prin restaurarea sănătoasă a veniturilor curente ale populaţiei de persoane fizice şi morale. Mai mult ca oricând, se impune constituirea unei antante socio-politico-economice real guvernată de cererea de bunăstare şi de securitate socială a cetăţenilor, o antantă în stare să reconstruiască magistraturile de care aceste cereri depind.