REPLICA Eu, MAKE, SRI-stul

Sunt numit drept "colaborator SRI", eu, Florian Goldstein, directorul general al ziarului "BURSA", alături de alţi doisprezece ziarişti, într-o listă cu autor anonim, transmisă vineri pe Internet şi publicată sâmbătă în "Curentul".

Faptul mă necăjeşte. Nu consider că este compromiţător să fii SRI-st sau colaborator SRI, căci asta nu înseamnă că ai fi securist şi ai fi făcut poliţie po-litică.

Dar, nu am fost niciodată colaborator SRI.

Minciuna mă necăjeşte din mai multe motive.

În primul rând, pentru că nu pot dovedi că este o minciună. Dacă aş fi colaborator SRI, atunci aş nega că sunt colaborator SRI.

Cum nu-s colaborator SRI, atunci neg că sunt colaborator SRI.

Nu-i nicio diferenţă în reacţie.

Şi atunci, de ce m-ar crede lumea? Simpla negare nu infirmă minciuna, ci ar trebui să aduc dovezi.

Dar cum să aduc dovezi despre ceea ce nu sunt?

Ce să fac, să mă duc la SRI şi să le cer o adeverinţă că nu sunt colaboratorul lor?

Să zicem că, după ce ar râde de mine copios, vreun ofiţer milos SRI mi-ar da o astfel de adeverinţă absurdă că nu-s colaboratorul lor. Aş publica-o în facsimil, să vadă toţi.

Şi?! Ar dovedi asta că nu-s colaborator SRI? Nu!

Dacă aş fi colaboratorul lor sau ofiţer SRI acoperit, atunci SRI-ul ar fi la fel de interesat ca şi mine să nege că am purta astfel de relaţii.

În concluzie, pot dovedi ceea ce sunt, dar este foarte greu să probez ceea ce nu sunt.

Şi nu numai atât, dar, de vreme ce eu ştiu că n-am colaborat vreodată cu SRI, îmi este foarte greu să mă mobilizez să dovedesc ceva care, mie însumi, îmi este inutil. În mod normal, aici aş termina acest articol.

•

• •

Am fumat o ţigară. Acum pot să continui.

O fac pentru cititorii noştri, pentru cei care mă cred atunci când scriu şi public în "BURSA", o fac pentru credibilitatea ziarului "BURSA" câştigată în în-cleş-tări cu forţe care, aparent, ne-au fost superioare şi o fac pentru tinerii ziarişti din redacţia mea.

Observ detaliul că animalul care a făcut lista nu este doar un porc, ci şi un bou. El nu a sesizat o diferenţă esenţială între mine şi ceilalţi de pe listă, o diferenţă care face să nu încăpem împreună acolo, căci dacă eu într-adevăr aş fi SRI-st, atunci cazul ar avea cu totul alte implicaţii, cu mult mai grave şi mai ample, decât la restul şi ar trebui tratat separat.

În lista anonimului publicată în "Curentul", funcţia care îmi este atribuită este cea de "director general". Nu este fals. Aşa scrie în caseta tehnică a ziarului "BURSA", în dreptul cognomenului meu - MAKE.

În realitate, însă, funcţia mea este cea de preşedinte-director general al întregului Grup de presă "BURSA", care, pe lângă ziar, mai editează şapte titluri de reviste.

Când mă trec drept "director general", o fac dintr-un fel de pudoare, de modestie. Şi tot din modestie, nu fac tam-tam că, de fapt, sunt proprietarul majoritar al Grupului. N-am văzut niciodată ca acţionarul majoritar al unui grup de presă să vină la conferinţe de presă şi să-şi noteze conştiincios, în rând cu ceilalţi ziarişti. Eu o fac. Îmi place.

Dacă aş fi colaborator sau ofiţer acoperit, atunci legătura mea cu SRI s-ar translata asupra întregului Grup şi asupra ziarului "BURSA" în întregimea lui, ceea ce nu-i cazul celorlalţi doisprezece ziarişti din listă.

Întrucât am controlul asupra ziarului "BURSA" (şi asupra Grupului), ar rezulta că ziarul ar face politica SRI (ba chiar, ar fi întemeiat să apară suspiciunea că ziarul "BURSA" ar fi, de fapt, proprietatea SRI, iar eu aş figura la Registrul Comerţului doar de faţadă).

Consecinţele acestui scenariu (la care boul nu s-a gândit) sunt hilare. Sărmanii americanii ăştia care-mi sunt parteneri cu 49,95% de opt ani, sunt aşa de proşti că nici n-au mirosit atâta amar de vreme cu cine s-au însoţit (deşi, reprezentantul lor, acelaşi de la început şi până acum, lucrează în biroul meu şi aude şi ce sughiţ).

Şi încă un detaliu: sărmanii mei parteneri americani sunt de extracţie doctrinară libertarieni, adică tot ce poate fi mai contradictoriu unei structuri precum SRI. Cum dracu ne-om fi înţeles ideatic atât de bine în tot timpul ăsta?! Mare ipocrit trebuie că sunt! Şi ce drac de şcoală voi fi făcut, aşa ca să pot răspunde natural şi în "perfect fit" unor libertarieni? Căci SRI-ul nu dispune de un profesor de clasa asta.

• PENTRU ZIARIŞTII DE LA "BURSA"

Dar, dacă aş vrea ca ziarul "BURSA" să facă politica SRI-u-lui, atunci ce rost mai are întreaga procedură - relativ sofisticată - care să asigure tinerilor ziarişti din redacţie o libertate neştirbită de exprimare?! Cum s-ar putea explica faptul că nimeni din conducere, nici eu, nici altcineva subaltern, nu are dreptul să modifice ori să elimine - pe criterii ideologice - vreun articol al vreunui ziarist, ori-cât de începător ar fi el?!

Dacă aş fi fost colaborator SRI, atunci de ce mi-aş mai fi bătut cuie-n talpă să inventez o complicată birocraţie cu Cod deontologic propriu Grupului "BURSA", cu Manual de redactare, cu Regulament intern al redacţiei, cu fişe de post şi Contract de muncă - toate semnate bilateral - care, fiecare, prevede completa responsabilitate şi libertate a ziaristului asupra articolelor sale? Sunt aproape sigur că niciun alt trust de presă nu dispune de aşa ceva. Ce m-a apucat pe mine, SRI-stul, să fac asta - sunt tâmpit?!

Oi fi fiind, dar, de vreme ce SRI-ul nu se putea folosi de mine ca să manipuleze "BURSA", atunci de ce să mă mai ţină în ogradă?!

• PENTRU CITITORII ZIARULUI "BURSA"

Îi rog pe cititorii fideli să exa-mineze colecţia ziarului "BURSA" ca să-mi constate politica editorială SRI-stă.

Recunosc că am criticat toate regimurile politice care s-au suc-cedat la putere. Impresia mea este că SRI, totuşi, nu s-a aflat niciodată în opoziţie, ci a servit mereu puterea politică (cu abateri, probabil, care ţin de socotelile lor).

Din câte am auzit, SRI nu este o structură monolitică, ci periodic, este sfâşiat de lupte fratricide.

Îmi amintesc că, prin toamna anului 1997, la urechi mi-a ajuns că "serviciile" s-ar afla într-o criză atât de adâncă, încât vor declanşa lupte de stradă, precum mafioţii din Chicago în perioada prohibiţiei. Probabil că nu era decât o convulsie internă la schimbarea de regim politic.

Pentru noi, ziarul "BURSA", a fost foarte simplu - uite puterea, şo pe ea! Tot aşa în 2000 şi tot aşa în 2004.

Dacă examinaţi colecţia ziarului "BURSA", atunci observaţi că n-avem "jocuri" şi nu glumim - îndeplinim vocaţia unui ziar adevărat, ne situăm întotdeauna în opoziţie cu puterea politică (dar nu pe băncile opoziţiei, ca partidele politice). Ne îndeplinim menirea de reprezentanţi ai cetăţenilor care veghează la interesul lor (şi nu-i uşor şi nu-i fără temeri şi pericole).

Este "BURSA" un ziar SRI-st? Sunt eu, Florian Goldstein, SRI-st? Răspundeţi singuri. Aveţi ziarul ăsta în faţă şi le puteţi consulta pe toate, apărute de-a lungul ultimilor şai-sprezece ani.

• PENTRU SRI

Vreau să asigur Serviciul Ro-mân de Informaţii că am fost şi rămân potenţialul său colaborator de nădejde dintotdeauna. Tot aşa, am fost disponibil pentru colaborarea cu securitatea (nu cu poliţia politică) de dinaintea Revoluţiei - dacă aş fi aflat de o acţiune îndreptată împotriva patriei, i-aş fi informat. Doar că n-a fost cazul.

Când voi afla de o fărădelege şi mai ales de una care ne pune în pericol ca naţiune, o voi semnala în ziarul "BURSA" şi voi sta SRI-ului la dispoziţie cu toată solicitudinea. Cred că aceasta este obligaţia mea de cetăţean şi bănuiesc că este înscrisă în Constituţie. Dacă nu-i înscrisă, atunci ar trebui să fie.

Nu voi refuza niciodată colaborarea cu serviciile speciale în cazuri de siguranţă naţională.

Aş face-o aşa cum am fost disponibil şi până acum - fără remunerare, fără contract şi fără nicio "acoperire".

Şi apropos, n-am nevoie de niciun salariu de la SRI, bănuiesc că este îndeajuns de neînsemnat în raport cu salariul şi dividendul pe care-l încasez de la Grupul de presă "BURSA".

• PENTRU COLEGII DE BREASLĂ

Am fost dat afară din Clubul Român de Presă, cu vreo doi-trei ani în urmă. Mi se pusese în vedere să public în "BURSA" o replică a Clubului la scrisoarea deschisă publicată de mine îm-potriva lui Cristian Tudor Popes-cu, în calitatea sa de preşedinte CRP.

Clubul mi-a dat, în scris, un ultimatum, că, dacă nu-i public replica şi că, chiar dacă o public, dar o însoţesc de vreun comentariu, atunci voi fi exclus din CRP (al cărui fondator sunt alături de alţii).

Rezultă că ar fi fost la îndemâna şi alegerea mea să mă supun şi să nu fiu exclus din Clubul Român de Presă. Mi se pare logic că, pentru SRI, aş fi fost mai preţios ca membru (pe viaţă, aşa cum prevede Statutul CRP) al organului de conducere al Clubului - Consiliul de onoare.

Mi se pare logic ca, dacă aş fi fost SRI-st, atunci să fi primit ordin să fac pe dracu-n patru să rămân în Consiliul de onoare (şi-mi era şi foarte lesne).

Eu, SRI-stul Florian Goldstein, însă, am fost recalcitrant - am publicat replica Clubului (aşa cum cere deontologia), dar am comentat-o copios.

Am adus Clubul Român de Presă în poziţia să-şi arate adevărata atitudine faţă de libertatea presei.

Căci, pentru acest delict - libertatea de opinie -, că i-am comentat replica în ziarul meu, pe banii mei, Vă rog să remarcaţi că, dacă sunt SRI-st, atunci SRI-ul a pierdut un membru în Consiliul de onoare al CRP, numai şi numai pentru că membrul acela s-a încăpăţânat să-şi respecte libertatea de expresie.

Un SRI-st nu prea disciplinat.

Tot colegilor din presă le aduc la cunoştinţă că, de mai bine de trei ani, eu Florian Goldstein, bat la uşile Tribunalului internaţional de la Strasbourg (pentru drepturile omului) ca să mă judec cu Statul Român, pentru că mi-a cenzurat ziarul printr-o sentinţă judecătorească care va intra în analele infamiei. Sentinţa respectivă îmi interzice să răspândesc "minciuni" şi o spune că-mi interzice "chiar dacă ele sunt adevărate". Este vorba despre un proces pierdut în faţa unui coleg de breaslă la care s-a angajat Cristian Tudor Popescu, cel care s-a oferit să-mi "medieze" conflictul cu acela.

Bănuiesc că, dacă aş fi SRI-st, aş primi un ordin să-ncetez acţiunea, din instanţa internaţională, ba chiar nici n-aş fi iniţiat-o. Dar, mă gândesc că de-aş fi fost SRI-st, atunci nici n-aş fi pierdut procesul. Şi poate că nici proces şi nici conflict n-ar fi avut loc.

• PENTRU MINE

Tot week-end-ul am fost necăjit. Lista asta şi-a atins scopul în privinţa mea - realmente m-a demobilizat, este prima oară când mi-a venit să părăsesc România, pentru că nu vreau să cer nimănui încrederea în mine. O are sau nu o are. Or, acum ar trebui să cer încredere tuturor compatrioţilor mei. Şi nu vreau.

Am 55 de ani, am nume evreiesc şi aş fi putut pleca oricând din ţară şi în timpul lui Ceauşescu. Pot pleca şi astăzi oriunde - este un orăşel la malul mării în Grecia, o splendoare - am destui bani să mă aşez acolo cu toată familia şi să trăim din rentă, paradiziac.

De ce m-a amărât într-atât porcăria asta cu lista?

Pentru că am rămas infantil. Copil fiind, la trei-patru ani, am fost înconjurat cu dragoste. Am crezut că lumea-i făcută special pentru fericirea mea şi că toată lumea mă iubeşte.

Ulterior, am luat-o peste bot foarte des (uneori, la propriu - am nasul strâmb de la un pumn antisemit primit în obraz odată cu cuvintele "Jidan împuţit!" - respir doar cu o nară).

Dar, dincolo de experienţe, mi-a rămas licărul de încredere în lume din copilărie.

N-am avut iluzia că ziarul "BURSA" nu mi-ar atrage inamici, deşi, personal, n-am nimic cu nimeni (nici cu Boboc, nici cu Popescu şi nici cu Sârbu), ci scriu în virtutea principiilor dreptăţii şi adevărului, aşa cum eu înţeleg realitatea.

Nu, n-am avut iluzia că nu mi-aş atrage ostilitatea.

Dar, m-am considerat cel mai curat ziarist din România, în generaţia mea. N-am fost securist şi n-am fost nici măcar PCR-ist (cred că-i caz unic printre ziariştii cu vârsta de peste cincizeci de ani).

Lista asta cu SRI-şti mi se pare o blasfemie faţă de toate eforturile mele. Ea arată că am un duşman real care vrea să mă bage în haznaua confuză cu securişti şi SRI-şti.

Lista asta este cea care a reuşit să-mi distrugă credinţa din copilărie că, toate porcăriile care mi se întâmplă ar fi doar superficiale şi că, de fapt, toată lumea mă iubeşte.

Nu, undeva, cineva anonim, mă duşmăneşte realmente. Am un duşman.

Îl bag în pizda mă-sii! Româneşte!