RESUSCITAREA PACIENTULUI GREC ESTE O CAUZĂ PIERDUTĂ Aţi venit, luaţi-le!

La început au fost 110 miliarde de euro, optimism şi promisiuni solemne ale guvernului de la Atena. După un an de austeritate, al cărui succes în ratarea ţintelor fiscale impuse a fost total, Grecia este gata să se întoarcă la normalitate, adică la starea de default suveran (n.a. vezi "This Time is Different Chartbook", NBER WP 15815, Carmen M. Reinhart, martie 2010).

Conform informaţiilor preluate de către agenţiile de presă, Grecia a utilizat peste 50 de miliarde de euro în cadrul acordului, iar deficitul de finanţare pentru următorii doi ani este estimat la cel puţin 30 de miliarde de euro. Programul de 110 miliarde euro a fost construit cu speranţa că Grecia va putea reveni pe pieţele internaţionale de obligaţiuni în 2012. Orizontul speranţei s-a mutat acum în 2014 şi se lucrează la un nou bailout.

Adică se încearcă repetarea la nesfârşit a unei metodologii falimentare cu speranţa unor rezultate diferite. S-a gândit, oare, Albert Einstein la aşa ceva când a dat una dintre celebrele definiţii ale nebuniei?

Poate că nu, dar membrii ultimei misiuni a FMI în Grecia şi-au adus aminte, probabil, de această definiţie şi au folosit umorul sarcastic, în comunicatul de presă din 3 iunie 2011, pentru a încerca să mascheze simptomele: "În ansamblu, s-au realizat progrese semnificative în primul an al programului de ajustare, mai ales în ceea ce priveşte consolidarea fiscală".

Acesta să fie motivul pentru care preţul obligaţiunilor de 10 ani ale Greciei s-a prăbuşit în perioada menţionată, iar randamentul s-a dublat la 16%?

Numărul de stand-up comedy continuă: "Guvernul (n.a. de la Atena) este hotărât să accelereze semnificativ programul său de privatizare. În acest sens, va crea o agenţie pentru privatizare administrată independent şi a stabilit o listă completă a activelor care vor fi vândute". Privatizarea a fost inclusă şi în acordul de anul trecut, iar rezultatele se remarcă doar prin absenţă. Acum se va încerca forţarea privatizării, care, în condiţiile actuale de piaţă, este echivalentă cu un jaf de proporţii.

Dar parcă nimic nu întrece partea din comunicatul FMI în care se evaluează perspectivele economice generale ale ţării: "Ne aşteptăm ca economia să se stabilizeze până la începutul anului viitor".

Oare despre ce stabilizare este vorba? Producţia industrială îşi continuă prăbuşirea, pe fondul creşterii accelerate a preţurilor. Ultimele date privind vânzările retail? Tot prăbuşire, cu o rată anuală de peste 17% în martie 2011, în condiţiile în care vânzările de produse nealimentare au scăzut cu peste 25%, iar cele de produse alimentare cu peste 11%. Vânzările de combustibil auto au scăzut cu peste 16% faţă de martie 2010, iar permanentizarea grevelor alungă turiştii. Mai sunt necesare şi alte date pentru a completa imaginea unei economii care a făcut stop cardiac?

Acordul guvernului de la Atena cu troika BCE-CE-FMI, pentru iniţierea unui nou plan de asistenţă financiară, include noi măsuri de austeritate, în valoare de circa 6,4 miliarde de euro. Majoritatea se referă la creşterea taxelor. Se pare că "doctorii" care vor să resusciteze Grecia au ajuns la concluzia că cea mai bună metodă este aplicarea unor electroşocuri monetare în timp ce pacientul este sufocat cu şi mai multe taxe.

Şi ca să fie sigure că impozitele sunt colectate în totalitate, autorităţile europene vor să externalizeze nu doar privatizarea ci şi pe "Jupuitu cu fonciirea". Financial Times scria, în ediţia online din 29 mai 2011, că "liderii europeni negociază un acord care va conduce la intervenţia externă fără precedent în economia Greciei, inclusiv implicarea internaţională în colectarea taxelor şi privatizarea activelor statului". Suveranitate în UE? Doar o vorbă de dânşii inventată...

Iar asta nu este totul. Comitetul de Politici Economice şi Monetare al Parlamentului European a aprobat, în unanimitate, utilizarea aurului drept colateral pentru contrapartidele centrale. Spre "norocul" ei, Grecia are rezerve de aur de circa 111 tone, care vor putea fi "preluate" în custodie de cei care îi acordă sprijinul financiar.

Indiferent de scenariul adoptat pentru "salvarea" Greciei, o datorie publică apropiată de 150% din PIB nu poate fi plătită. Chiar şi autorităţile germane păreau să accepte incapaciatea de plată a Greciei şi necesitatea reducerii valorii nominale a datoriilor până acum câteva zile.

Dar Banca Centrală Europeană (BCE) nu a fost de acord. De ce? Un simulator al pierderilor BCE, publicat recent de Reuters, arată că o reducere a principalului cu 60% în cazul datoriilor Greciei se transformă într-o pierdere de peste 20 de miliarde de euro pentru bancă. Iar aceasta nu este o ipoteză nerealistă, ci reprezintă preţul aproximativ la care se tranzacţionează în prezent obligaţiunile Greciei. Capitalul BCE este de 10,76 miliarde de euro, după o majorare cu 5 miliarde euro de la sfârşitul anului trecut. Cu alte cuvinte, un default suveran al Greciei falimentează Banca Centrală Europeană şi Eurosistemul, care opereză acum pe fondul unui grad de leverage care ar face invidioase fondurile speculative de investiţii.

Să ne mai mirăm de opoziţia fermă a Băncii Centrale Europene faţă de orice încercare de restructurare a datoriilor Greciei, fie că operaţiunea se numeşte reprofilare sau "exerciţiu de administrare a datoriei suverane"?

În ultimul secol, mai multe ţări au avut onoarea de a purta titlul de "om bolnav al Europei". Încă din 1992, Grecia a fost numită "omul bolnav al Europei" de către revista The Economist, care mai scria că "a fost norocoasă să se alăture UE în 1981". Tot "norocul", manifestat sub forma unor contracte swap între guvernul de la Atena şi Goldman Sachs, i-a permis Greciei să intre şi în zona euro.

Încă din decembrie 2010, Bloomberg News a deschis o acţiune în jus­tiţie pentru a obliga BCE să publice detaliile acestor operaţiuni. BCE a cerut Curţii Generale Europene din Luxemburg blocarea publicării, deoarece "BCE decide complet discreţionar ce trebuie să publice în interesul public", iar "publicarea documentelor ar putea dăuna intereselor comerciale ale contrapartidelor BCE şi ar submina politica economică a Greciei şi a UE". Bineînţeles că aici nu este vorba de interesul public, ci doar de menţinerea unor privilegii exorbitante, fără niciun fel răspundere.

În aceste condiţii, declaraţia lui Otmar Issing, fostul economist-şef al Băncii Centrale Europene, conform căreia Grecia a trişat pentru a intra în zona euro, nu este doar tardivă, ci şi profund incriminatoare pentru principalele instituţii europene.

Nu doar Grecia este falimentară, după cum a mai precizat Issing pentru Bloomberg, ci întreaga fundaţie socialistă a Uniunii Europene. A declara acum că oamenii bolnavi ai Europei sunt Grecia, Irlanda sau Portugalia ar însemna să nu vedem pădurea din cauza copacilor.

Adevăraţii bolnavi ai Europei sunt Uniunea Europeană şi Banca Centrală Europeană. Unde se vor găsi doctori pentru aceşti pacienţi, când tocmai am aflat că şi Jack Kevorkian s-a dus să moară puţin?

Guvernul actual de la Atena, ultimul dintr-un lung şir de guvernări iresponsabile şi mincinoase (n.a. sunt şi altfel de guvernări într-o "democraţie"?), a îngenucheat în faţa dictatului Băncii Centrale Europene şi al FMI. Este oare prea târziu pentru poporul grec să-şi amintească de bravul rege Leonidas?

• Notă:

Articolul reprezintă punctul de vedere al autorului, nu reflectă sau implică opiniile instituţiei unde acesta îşi desfăşoară activitatea şi nu reprezintă recomandare de investiţie.