Riscul reglării interne a activităţii SSIF

De cele mai multe ori SSIF îşi orientează şi-şi structurează activitatea exclusiv în funcţie de constrîngerile exterioare exercitate de instituţiile pieţei, îndeosebi de CNVM. Reglementările de acest fel sînt foarte precise, complexe şi pe alocuri absurde şi costisitoare pentru cei care le aplică, deşi le descoperă în final un anumit suport raţional. Chiar dacă nerespectarea normelor de funcţionare a mecanis-mului bursier se consideră mai nou infracţiune, iar nu contravenţie, şi oricît de aspre ar fi sancţiunile aplicate pentru încălcarea regulilor cu privire la modul de utilizare a informaţiilor referitoare la comercializarea titlurilor cotate şi la crearea drepturilor şi a obligaţiilor părţilor relaţionate într-o tranzacţie, totuşi efectele reglării exterioare sînt condiţionate de convergenţa lor cu reglementările interne ale SSIF. Credem acest lucru deoarece şi indivizii cu funcţii de supraveghere şi control dau dovadă adesea de slăbiciuni nebănuite la un astfel de nivel, iar cei controlaţi pot recurge la subterfugii ingenioase pentru a-şi ascunde faptele reprobabile.

Din aceste motive piaţa de capital îşi va putea atinge obiectivele specifice, printre care menţionăm la loc de frunte protejarea investitorilor, tratarea ca responsabilitate a ignoranţei clienţilor, prevenirea fraudelor şi a manipulărilor subtile, numai dacă toate entităţile cu activitatea directă în piaţă, sau conexă cu aceasta, îşi corelează şi-şi orientează demersurile practice spre astfel de obiective ţintă. În condiţiile în care cuvîntul de ordine în economia ţărilor dezvoltate este dereglementarea, alături de privatizare şi liberalizare, accentul se deplasează spre reglementările interne ale activităţii agenţilor economiei. Natura şi extensiunea acestor reglementări influentează gradul de satisfacere a intereselor acţionarilor şi clienţilor proprii, conferă firmei o anumită imagine de piaţă care, la rîndul ei, asigură consolidarea ori deteriorarea şanselor de supravieţuire pe termen lung.

Acestea sînt cîteva considerente teoretice ale acţiunii noas-tre practice în plan managerial. Sînt convins că măsurile în care ele se concretizează nu sînt agreate de toţi angajaţii SSIF "Broker" SA. Aceştia sînt membrii ai societăţii româneşti şi mentalitatea dominantă din cadrul ei nu-i lasă indiferenţi pe toţi salariaţii. Ceea ce mi-e greu să înţeleg este motivul pentru care unele instituţii, chiar şi din presa scrisă, nu susţin efortul nostru orientat spre rigoare, dis-plicină şi corectitudine. Dimpotrivă, susţin elementele deviante, care spre regretul tuturor se întîlnesc frecvent în entităţile care populează piaţa de capital, sau recurg la promovarea mascată a practicilor incorecte şi a intereselor marginale. Aşa de exemplu, conducerea SSIF "Broker" SA a considerat că poate înceta relaţia de muncă cu directorul departamentului de tranzacţionare Chiş Grigore în mod civilizat, prin formula demisiei. Ea a fost considerată un gest umanitar care evita compromiterea, de altfel meritată, a carierei unui individ încă relativ tînăr, prin consemnarea în cartea sa de muncă a unui anumit articol din Codul Muncii. Dar am considerat că poziţia critică a personalului executiv al societăţii a reprezentat o sancţiune suficientă pentru încălcarea repetată a regulamentelor BVB, a normelor elementare de deontelogie profesională, pentru încercările de destabilizare a societăţii de către Chiş Grigore. Marginalizat de colegi şi dezagreat de mulţi acţionari, Chiş Grigore a beneficiat de acceptul conducerii societăţii pentru varianta demisiei. Faptul că o publicaţie prezintă altfel această situaţie nu ne surprinde de vreme ce şi-a făcut un titlu de glorie publicînd informaţii confidenţiale despre tranzacţii, despre portofoliile unor miniştri sau despre intermediarii prin care aceştia operează. În lipsa unui Vlad Ţepeş şi a unui CNVM tip SEC, poate face fiecare ce vrea, inclusiv cu referire la piaţa de capital.