România - priorităţi pentru sfârşitul de an

Alegerile din România nu au schimbat practic, nimic. USL nu avea nevoie de o "legitimare" din partea populaţiei pentru a începe - în fine - să conducă ţara, ci doar de decizie politică şi viziune economică. Dacă acestea au venit, deodată, după alegeri este foarte bine. Cu toate acestea, cele 6 luni de la preluarea puterii până la alegeri, au fost pierdute de guvernanţi. Acum devine tot mai clar că nu se mai poate pierde timpul, dar pur şi simplu nu pot fi acoperite "golurile" unei jumătăţi de an risipit, în câteva zile.

Printre primele măsuri anunţate de fostul guvern după alegeri este cea de "comasare" a autorităţilor de reglementare şi supraveghere a pieţei financiare - CNVM, CSA şi CSSPP într-o "superautoritate" de genul Financial Services Authority (FSA) din Marea Britanie. În fapt, măsura respectivă este doar o conformare la cerinţele UE în acest sens, nu o iniţiativă locală - căci dacă era o iniţiativă locală, aş fi suspectat autorii de interese obscure... Dacă schimbarea se va face în substanţă - adică vor fi schimbate persoanele importante, va fi transparentizat şi depolitizat procesul de numire a conducerii, va fi flexibilizat modul de management şi operaţional al entităţii şi se va coordona cu BNR strategia de politici monetare şi cu Ministerul de Finanţe strategia de politici fiscale - rămâne de văzut. Personal sunt sceptic în acest sens, mai ales că pe termen scurt pare mai mult o "însumare" a celor trei instituţii cu tot cu active, personal şi responsabilităţi, şi nu o "ajustare" într-o instituţie modernă, puternică şi flexibilă. Poate că în câţiva ani, instituţia ASF va deveni ceea ce trebuie, dar până atunci mai vedem...

Cine va fi prim-ministru, cum va arăta guvernul şi chiar care va fi programul de guvernare sunt amănunte mai puţin importante acum. Este critic să avem un buget cât mai repede, să facem ceva pentru a relua plăţile pe programele din fonduri europene şi să îmbunătăţim cât mai rapid imaginea României şi a conducerii ei pe plan internaţional, pentru a atrage investiţii private în anul 2013. Să nu uităm nici relaţia cu FMI, căci actuala putere a avut ieşiri necontrolate la "ingerinţele" străinilor în treburile interne ale României, dar "paraşuta" dată de finanţatorii internaţionali ne este indispensabilă din punct de vedere financiar. Chiar dacă vom face toate acestea, va fi greu să finanţăm bugetul în anul viitor şi să facem şi plăţile în contul datoriei suverane, aşa că va trebui să gestionăm şi cheltuielile foarte bine. Sincer, pare prea mult de făcut într-un timp prea scurt... Nici măcar la nivel de planuri nu pare să ne iasă, ca să nu mai vorbim în realitate.

Între timp, la nivel european, lucrurile nu se îmbunătăţesc deloc. Dimpotrivă, anunţata demisie a premierului italian aruncă din nou în aer zona euro - deşi, pentru moment, toată lumea încearcă să dea semnale de stabilitate şi linişte... Cine se va mai uita cu blândeţe la România, în acest context? Sau cine va mai avea răbdare cu românii, fie că sunt din Româ-nia sau lucrează prin Europa? Avem şanse să fim doar un "partener mai mic şi neserios" în Europa, unul pe care nu te poţi baza la nevoie şi care cere bani mai tot timpul.

Una peste alta, 2013 va fi un an dificil; în mare parte ni l-am făcut singuri aşa, irosind şansele de a lua banii europeni, de a atrage mai multe investiţii străine şi de a privatiza activele statului în mod serios şi pe bani adevăraţi, atunci când le-am avut. Acum, nu le mai avem şi va trebui să ne descurcăm "prin noi înşine".