SALONUL CĂRŢII DE LA PARIS  Cititorii francezi descoperă România livrescă

Cea de a 33-a ediţie a Salonului cărţii de la Paris a fost inaugurată săptămâna trecută de către Preşedintele Franţei Francois Hollande. Ambianţa a fost aceeaşi ca de obicei, cu sandwişuri şi şampanie, cu toate că piaţa franceză a cărţii nu scapă rigorilor crizei care loveşte o mare parte din economia ţării.

În 2011 şi în 2012, vânzările de cărţi au scăzut, atât în volum cât şi în valoare. Pentru vizitatorul român al acestui salon, situaţia poate să pară paradoxală. Aleile au fost, pe tot parcursul celor patru zile de deschidere, înţesate de lumea venită să descopere cele mai recente noutăţi editoriale. Mai bine de 200.000 de vizitatori sunt aşteptaţi să calce pragul expoziţiei de la Porte de Versailles.

Pentru români, această ediţie este, în acelaşi timp, un prilej de bucurie şi de mândrie: România este ţara invitată de onoare. Toţi reprezentanţii culturii româneşti s-au deplasat la Paris. De la Ministrul culturii, Daniel Barbu, la Preşedintele ICR, Profesorul Andrei Marga, sau la criticul Eugen Simion, fost Preşedinte al Academiei Româ­ne. Fără a-i uita pe cei care sunt aici de mai mulţi ani, cum ar fi Ambasadorul României la Unesco, Nicolae Manolescu, care cumulează, după cum se ştie, şi posturile de Director al ziarului România Literară şi de Preşedinte al Uniunii Scriitorilor.

O puternică delegaţie de scriitori, 50 la număr, tinere speranţe (Florina Ilis, Doina Ioanid, Lucian Dan Teodorovici etc.) sau valori confirmate cum sunt Ana Blandiana, Marta Petreu, Nicolae Breban, Eugen Uricaru, Virgil Tănase sau Gabriela Adameşteanu, a fost prezentă la salon.

Spre regretul cititorilor care îi cunosc sau care ar fi vrut să îi des­copere, dar şi al editurilor franceze care îi publică, trei importanţi scriitori români au anunţat că nu vor participa la salon.

Gabriel Liiceanu, Mircea Cărtărescu şi Andrei Pleşu au declarat că protestează astfel contra < politizării excesive a culturii române de când s-a schimbat conducerea ICR şi a Ministerului Culturii > şi a atitudinii faţă de ei a acestor organisme. Mircea Cărtărescu a fost mai vehement, declarând că < ne-am întors în urmă cu 40 de ani >.

< Nici vorbă de o politizare a culturii, ci de o măsură a Ministrului Finanţelor care caută să pună ordinea necesară în folosirea bugetului alocat Culturii >, ne-a explicat, la salon, Preşedintele ICR, Profesorul Andrei Marga.

Se pare că unii uită un element important - criza economică loveşte şi România care este obligată să facă economii în toate domeniile, chiar şi în cel al culturii.

Un grup de tineri cu măştile celor trei scriitori absenţi pe faţă a manifestat în seara de deschidere a salonului în faţa standului româ­nesc. O furtună într-un pahar cu apă. Grupul a fost evacuat "manu militari".

Lucrurile au intrat apoi pe un făgaş normal şi putem spune, fără nici o reţinere, toţi cei care am trăit zilele acestea de la ora 10 şi până la închidere la standul românesc, că participarea României la salonul cărţii de la Paris a fost un succes.

O primă mare acţiune a ICR şi a Preşedintelui Andrei Marga, extrem de reuşită. Omniprezent la salon, fostul ministru şi rector al universităţii clujene a dovedit celor ce l-au criticat de la numirea sa la conducerea ICR că poate organiza un asemenea eveniment. Standul româ­nesc a fost asaltat de cititori începând cu seara de deschidere, s-au organizat zeci de mese rotunde cu subiecte variate şi interesante, care au atras un public numeros şi entuziast. Nu ştim unde a fost politizarea, dar scriitorii intervievaţi de Televiziunea română au putut declara ceea ce au simţit.

Dar ceea ce bucură cel mai mult sunt vânzările importante de carte care au avut loc la standul româ­nesc, vânzări organizate în colaborare cu magazinele Fnac. Cititorii francezi au aşteptat cu răbdare pentru a plăti cărţile tinerilor scriitori români sau cele ale unor semnături consacrate. Sfătuiţi de vânzătorii de la Fnac, ei au putut descoperi, în premieră, romane originale ca cel al preotului Savatie Bastovoi, < Les lapins ne meurent pas (Iepurii nu mor) > sau al Adinei Rosetti, < Deadline >.

Propus de Uniunea scriitorilor români şi de cea a scriitorilor israelieni pentru premiul Nobel, romanul < Le livre des chuchotements (Cartea şoaptelor) > al scriitorului Varujan Vosganian (om politic şi ministrul economiei în guvernul României, n.a.) a impresionat prin calitatea naraţiunii. Excepţional tradus în franceză de Laure Hinkel şi Marily le Nir, această istorie a epopeii poporului armean ne este redată sub forma unor povestiri pline de savoare. Povestiri care îşi trag seva din întâlnirile din copilăria autorului cu bătrâni armeni.

"Romanul meu tratează tragedia poporului armean într-un mod diferit de cel al lui Franz Werfel (< Cele 40 de zile de pe muntele Musa Dagh >, apărut în 1933, n.a.)", ne spune cu pasiunea care îl caracterizează Varujan Vosganian, adăugând: "Ca să vă fac să înţelegeţi cu o metaforă, eu am observat această istorie din interiorul celulei de închisoare, în timp ce Franz Werfel a privit-o dinafară". Semn al originalităţii, cartea lui Varujan Vosganian este propusă pentru a acompania sărbătorirea celor 80 de ani de la apariţia romanului lui Franz Werfel, considerat de-a lungul anilor ca o capodoperă a romanului istoric.

Bineînţeles că standul româ­nesc putea fi şi mai percutant. Se putea, de exemplu, renunţa la pomul roşu (un fel de < arborele vieţii >) instalat în mijlocul standului care nu ştim prea bine la ce a servit. Cărţile se puteau pune pe verticală pentru a fi mai bine văzute. Pe peretele alb care era fundalul acestui stand se puteau proiecta filme despre scriitori şi cărţi, fotografii, şi chiar numele României pentru a fi văzut din orice colţ al salonului.

Scriitorul Bujor Nedelcovici declara într-un interviu pentru televiziunea română: < Să nu se creadă că treaba s-a terminat, drumul este lung. Dar începutul este bun >. România cărţilor pleacă să cucerească Franţa.