Preşedintele francez Nicolas Sarkozy şi cancelarul german Angela Merkel şi-au exprimat ieri, după reuniunea de la Berlin, acordul asupra principiului unei taxe pe tranzacţiile financiare, chiar dacă au viziuni diferite privind forma acesteia. Cei doi lideri vor ca decizia finală în privinţa taxei să fie luată până în luna martie.
Merkel şi Sarkozy pregătesc un set de reguli de disciplină bugetară, a căror adoptare a fost decisă la reuniunea din 9 decembrie 2011.
1. Marja Mărginimii
(mesaj trimis de Tudor Vasiliu în data de 10.01.2012, 13:01)
Teoretic, impozitarea tranzacţiilor cu derivate ar trebui s-o depăşească pe cea cu acţiuni şi nu invers, cum intenţionează Sarkomer. Parcă e mai pernicios să cumperi fum şi sclipiri, aere şi fantome decât o ceapă, fie ea şi degerată. Practic însă, impozitarea va alunga investitorii UE spre acel NUE care e Anglia. Iar visul meu de a-mi vedea nepoţii vorbind româna şi nu engleza va lua sfârsheet.
Să detaliem puţin:
"A munci", "a trudi", astea vin din slavă şi înseamnă, pentru cunoscătorii de Ilf şi Petrov, "Pileşte, Balaganov!" - adicătelea "Chinuie-te în zadar pentru a nu apuca să gândeşti". În româneşte a dat "Pileşte-te, Blaga!". Drept e că şi "arbeit"-ul german sună ca o joardă peste fund.
A face, a crea, a inventa, a elabora, a însămânţa, a planta, a culege - astea da, verbe.
Din pacea lor cresc crengi de a vinde, a cumpăra, a investi. Pe crengi apar licheni: a amaneta, a fura, a impozita, a amenda, a popri, a tranzacţiona în marjă, a asigura, a paria, a spăla bani.
Sunt un tip îngăduitor, adeptul acelui "laisser faire, laisser passer" aducător de prosperitate. Închid ochii la modul de formare a "capitalului autohton". Dacă azi ridic vocea (din păcate şi ieri şi probabil şi mâine) e pentru că jocul începe să nu mai aibă haz. În România, în Europa, în Lume.
Hoţul a devenit statuie şi Onestul - piedestal. Scrisesem cândva un aforism care mi se părea doar simpatic dar iată-l cât de adevărat a devenit: "Mai dulce decât nectarul luat florilor de către albine, mai dulce decât mierea luată albinelor de către stupar e mierea de stupar prădat".
Ce frumos era când se spălau bani pe un Pallady, pe un Brâncuşi - asta le creştea bieţilor morţi cota. Se odihneau şi ei în mormânt, nu se mai răsuceau. Când preţul poieniţei, al promontoriului, al piscului creştea ameţitor - părea tributul dat narciselor, florii de colţ, caprei negre, zăganului. Pariorii, ofshore-urile, derivatele, băncile aservite - astea au stricat echilibrul, taică, spălătoriile astea de bani furaţi... Când Mărginimea devine Centru, când scanerul adună date, semnături, ştampile şi afli (dacă afli) că ai dosar de miliardar, când Cucuiul Făcut de Poliţie e mai mare decât capul cu care obişnuiai să gândeşti, când Media şi-a intoxicat cititorii pentru a le scrie ferparele, când agenţiile de rating şobolănesc la baza sistemului (nu, domnule procuror, nu am scris "rating şobolănesc"), când Codul Fiscal e holograma în care contribuabilul citeşte una iar fiscul alta, când elita sunt lipitorii de afişe, când Constituţia...
A, nu, am înnebunit. Care Constituţie??