SAXO BANK: "Dolarul american a condus această criză"

Piaţa de luni a fost martora celei mai energizate lichidări din 2008/2009 încoace, acţiunea preţului de piaţă dictând direcţia, iar nivelurile tradiţionale de susţinere fiind încălcate violent, consideră Steen Jakobsen, economist şef la Saxo Bank. Analistul susţine că dolarul american a condus această criză şi o va lua înapoi în sus atunci când va ajunge la minim. "Vom avea parte de recesiune până în prima jumătate a lui 2016 combinată cu minime în toate ciclurile - săptămâna din urmă a fost doar un «aperitiv» pentru un meniu mai mare ulterior creşterii dobânzii de către Rezerva Federală (septembrie/decembrie sau deloc)", arată Steen Jakobsen, care apreciază că FED ar trebui să facă o mişcare în septembrie, iar dacă nu va reuşi, acest lucru va întârzia majorarea dobânzii de către Fed până în 2017, din cauza recesiunii prevestite pentru prima jumătate a lui 2016. Probabilitatea ca Fed să facă acum o mişcare este de 24%, în scădere de la 50% acum o săptămână, potrivit Saxo Bank, care este de părere că FED ar trecui să acţioneze întrucât piaţa şi economia au nevoie de un randament stabilizator nominal mai mare pentru a se mişca din nou.

Steen Jakobsen spune: "Suntem aproape de a fi epuizat scăderea deocamdată, însă, în principiu ar trebui să existe o re-testare de 9.300 DAX şi 1825/30 la S&P înainte de a o lua în sus. Cred cu tărie că dolarul american este cel care conduce această lichidare. Toate «relele» vin din felul în care sistemul monetar creează datoria în principal în dolari americani şi apoi reciclează capitalul înapoi pe pieţele de capital americane. China şi-a permis să chestioneze această reciclare şi sistemul monetar FIAT, însă permite preţurilor bazate pe piaţă să dicteze CNY (n.r yuan), pentru ca ulterior să activeze proiectul Drumul Mătăsii".

În opinia analistului Saxo Bank, dacă dolarul SUA se întăreşte, atunci creşte preţul de întreţinere a masivei datorii a dolarului american, se creează devalorizarea pentru menţinerea proporţiei exporturilor, se reduc preţurile materiilor prime, se diminuează creşterea economiilor de piaţă emergente, iar exportatorii pierd piaţa. Dacă dolarul slăbeşte, atunci materiile prime cresc, se reduce presiunea asupra datoriei şi a materiilor prime şi se resetează creşterea spre mai sus.

Steen Jakobsen consideră: "Trăim într-o economie FIAT având dolarul SUA ca valută de rezervă. De la începutul crizei financiare am fost martorii unei creşteri masive a sumei datoriei totale; McKinsey estimează că datoria globală a crescut cu 57.000 miliarde USD din 2007. Vă las să vă gândiţi puţin la cifra asta! A făcut ca ponderea datoriei interne în PIB să crească cu 17% puncte procentuale (media este >200% ponderea datoriei în PIB).

Aşadar 57 de trilioane de dolari americani datorie nouă au ţinut economia mondială în viaţă, dar mare parte din această datorie a fost creată de economiile de piaţă emergente care au împrumutat ieftin în dolari americani şi au investit în economia locală. Acum, pe măsură ce USD a crescut, la fel s-a întâmplat şi cu «povara datoriei» într-un moment în care dolarul american puternic a făcut şi ca materiile prime să fie vândute cu cel mai mic preţ din ultimii 15 ani - deci nu există un venit real.

Ciclul de creditare, adică marjele creditului, a ajuns la un minim extrem în toamna lui 2014 - primul semn al creşterii «costului de capital» (CoC) de vreme ce a fost pe acest trend crescător în preţul banilor".

Indicele dolarului SUA (DXY) a crescut în mai, iar apoi bursa în iulie/august. Creşterea dolarului SUA a coincis cu o mişcare finală în domeniul materiilor prime determinată de furtuna perfectă: un dolar SUA puternic şi un cost mai mare al capitalului care echivalează cu un enorm apel în marjă asupra datoriei denominate a SUA, pe care toate ţările cu economie de piaţă emergentă o au, deci făcând puţin important faptul că sunt importator sau exportator net, spune Steen Jacobsen, la aceasta adăugându-se un ciclu masiv de reducere a gradului de îndatorare în sectorul bancar prin reglementare, iar costul de capital va rămâne crescut la nivelul din toamna lui 2014.

Analistul Saxo Bank crede că piaţa nu ar fi permis o asemenea corecţie profundă în 2010, 2011, 2012, 2013 ori 2014, iar faptul că am avut parte de această mişcare luni confirmă parţial teoria economistului şef de la Saxo potrivit căreia ne mişcăm spre un status/mod în care politica monetară nu poate ajuta, în care băncile centrale recunosc din ce în ce mai mult că dezavantajele unor politici monetare a dobânzilor scăzute sunt mai mari decât avantajele.