Scrisoarea lui Iohannis către judele.....

Despre scrisoarea lui Neacşu din Cîmpulung ştim, sigur, este adresată judelui Braşovului, Hanăş Begner (Hans Benkner). În cazul lui Iohannis, andrisantul nu este menţionat pe plic, aşa că trebuie să facem un pic de lumină. Despre care scrisoare este vorba? Cea de la New York, care nu are nimic de a face nici cu oraşul Americii cel mai bine cunoscut de emigranţii europeni, nici cu lucrările Adunării Generale a ONU, pentru care prezidentul s-a deplasat peste ocean, nici cu trebile ţării din care a plecat pentru a ajunge acolo, România. Are de a face cu competiţia politică din interiorul Partidului Naţional Liberal în care este angajat actualul Prim ministru al României, domnul Cîţu. Florin Cîţu, desigur! Cu dominator-paternul său inconfundabil aer suveran, cu care îşi aruncă pardesiul pe capota maşinilor oficiale în care se urcă, sigur pe sine şi deplin stăpîn pe mijloacele de care dispune, prezidentul îi recomandă marelui om politic de la Bucureşti să îşi vadă liniştit de treabă, să-i dea înainte, vorba altui prezident urcat la o faimoasă tribună, Trahanache; să nu se teamă de intrigile proaste ale lui Caţavencu, pardon, Orban. L-o fi avînd deja la mînă cu poliţele acelea pe care le-a plastografiat ca să ridice 5000 de lei de la societate? (Societatea enciclopedică-cooperativă Aurora Economică Română, desigur!). Nu ştim, dar mesajul este cît se poate de categoric: candidatul nostru, adică al lui Iohannis, Trahanache, al lui Tipătescu, al coanii Joiţichii şi al întregului partid va fi, dincolo de orice îndoială, şi alesul nostru. Nu majoritate, unanimitate o să ai, stimabile. La noi opoziţie nu încape...suntem tari, stimabile... tari...Acum, dacă o să îmi spuneţi că andrisantul este, inconfundabil, Florin, cum îl alintă pe numele cel mic prezidentul nostru pe ditai şeful de guvern, o să vă rog să îngăduiţi şi să mai aveţi puţintică răbdare....Păi, dacă avea ceva să îi spună lui Florin, acum în ajunul alegerilor din partid, avea prezidentul nevoie pentru asta de un mesaj public? Să fim serioşi!

Îi transmitea lui Cîţu ce avea să-i transmită "pe căile oficiale" via legături secretizate şi supracodate la standarde Nato. Şi, ce să-i transmită? Să stea liniştit şi să nu îşi facă griji? Să-i dea înainte cu scumpirile şi cu harababura din România căzută din nou sub jugul cel rău al "covideştilor"? Haida, de! Ce... nu putea să-i spună asta la scara avionului, înainte de a pleca în istorica sa călătorie trans-atlantică? Ce s-a schimbat în doar o zi şi jumătate în România, în PNL, în poziţiile celor ce se înfruntă pentru scaunul din vîrful piramidei ultimului partid istoric din istoria politică a României care nu are nimic de a face nici cu politica, nici cu propria sa istorie? Nimic! De unde se vede că andrisantul intenţionat al mesajului de susţinere politică directă pentru Cîţu trebuie să fie altcineva! Nu spui cine, persoană importantă. Poate chiar becher. Atît de importantă, încît de la el atîrnă binele ţării şi de la binele ţării, binele partidului şi de la binele partidului, binele nostru...al lor, vreau să zic! La lectura superficială, mesajul pare unul de împuternicire absolută, rupt parcă din tiparul scenariului biblic, îndreptăţind "Fiul" să spună: "Voinţa Tatălui Meu este ca toţi cei ce privesc Fiul şi cred în El să aibă viaţă veşnică şi îi voi ridica în ziua cea din urmă" (Ioan 6.40). În fapt, mesajul lui Iohannis semnalează aproape ridicol prin vehemenţă şi ignorare totală a costurilor constituţionale, tocmai contrarul, postura subalternă, de "wagoning". Iaca, să ia aminte cei ce trebuie să ştie, că şi eu cred cu tărie în Cîţu şi îl susţin din toate puterile să rămînă la putere!!! De ce ar fi trebuit expediat, tocmai acum, un asemenea mesaj? Poate pentru că schimbarea de culoare a puterii de la Berlin, pe care o aşteaptă toată lumea în urma alegerilor de duminică, schimbă ceva semnificativ şi în ecuaţia jocurilor de la Bucureşti. În noul peisaj politic european, nu Cîţu are nevoie de susţinerea lui Iohannis, ci invers! Cu atît mai mult cu cît Iohannis este vehement şi ireductibil contestat de reprezentanţii oficiali ai "partidei bruxelleze", Cioloş-Barna. Nu pentru Iohannis şi-a făcut timp, mai zilele trecute, doamna von der Leyen, Preşedinta Comisiei Europene, ci pentru domnul Cioloş. O discuţie pe marginea feliei destinată României din caşcavalul european numit Plan de Rezilienţă şi Relansare. Prin asta, Bruxelles-ul semnala clar că partenerul său, nu doar preferat, ci şi autorizat este mai degrabă domnul Cioloş, decît domnul Iohannis şi cu atît mai puţin domnul Cîţu, cît o fi şi cît o mai fi el Premier al Guvernului României!

Motivul scrisorii lui Neacşu nu este cîtuşi de puţin unul oarecare. El dă de ştire Judelui Braşovului despre pregătirile armatei lui "Mahamet Beg" în vederea unei incursiuni importante în Ţara Românească, aflată sub sceptrul lui Neagoe Basarab, pentru care a primit mînă liberă de la Marele Sultan, Suleiman Întîiul, el însuşi plecat din Sofia spre nord, la Dunăre. Lui Iohannis, judele de Cotroceni, atît de adînc scufundat în păienjenişul luptei pentru putere din PNL, încît ratează chiar şi de la New York cele mai frumoase ocazii de a mai tăcea puţin, i-o fi dînd cineva de ştire despre ceea ce se întîmplă prin jurul României? Despre "jocurile" de război ruso-nato-americane din Marea Neagră, jucate cu arme adevărate, încărcate şi cu piedica ridicată? Despre jocurile de război în mijlocul cărora se află Ucraina, o miză pentru care atît Moscova, cît şi Washingtonul ar putea, într-o criză scăpată de sub control, să dea cenuşiul confruntărilor surde din vremurile "războiului rece" pe mult mai spectaculoasele acţiuni militare fierbinţi, ale unei confruntări euro-strategice. Lupta pentru stăpînirea Europei s-a redeschis din prima zi după căderea Zidului Berlinului. Şi, de atunci, nu a încetat să crească în intensitate politică şi în înclinare către mijloace militare directe. Miza se cheamă azi Ucraina. Mîine lista s-ar putea extinde... Polonia, România, R. Moldova....