SE PREGĂTEŞTE FEDERAL RESERVE PENTRU UN COLAPS AL PIEŢEI IMOBILIARE COMERCIALE? Coşmar economic de Halloween

Sărbătoarea de Halloween din acest an a fost cu adevărat specială pentru fantomele din Statele Unite. Numărul caselor care pot fi bântuite în linişte a ajuns la 18,8 milioane, conform ultimelor date de la Census Bureau.

În acest peisaj dezolant, creşterea economică raportată de Bureau of Economic Analysis a venit ca o explozie de lumină, menită să îm­prăş­tie duhurile rele ale recesiunii. Optimismul generat pe bursele internaţionale a fost, însă, efemer. Indicele volatilităţii VIX, considerat un barometru al fricii pe Wall Street, a crescut vineri cu 21,5%, cea mai mare creştere zilnică din 2009, iar în cursul săptămânii trecute cu peste 37%. Unde mai este încrederea în atotputernicia guvernelor?

Jeremy Grantham, de la GMO LLC, apreciază, în ultima sa analiză trimestrială, că bursele americane sunt supraevaluate cu circa 25% şi vor suferi \"o cădere dureroasă\" în următorul an, iar în opinia lui Andrew Smithers, indicele S&P 500 este supraevaluat cu 40%, fiind extrem de fragil chiar şi în faţa unei reduceri uşoare a stimulării monetare din ultima perioadă.

Pentru încă nouă bănci americane, Federal Deposit Insurance Corporation a bătut vineri la uşă costumat în Jack Spintecătorul, dar nu trecut pe acolo pentru a cere bomboane.

Lumina nu a făcut decât să dezvăluie, încă odată, adevărata stare a pei­sajului economic. În ciuda unei creşteri trimestriale a PIB-ului cu 0,87% (n.a. creşterea de 3,5% raportată de BEA este în termeni anualizaţi), economia Statelor Unite a înregistrat în T3 2009 a patra contracţie anuală consecutivă, cu 2,3% (vezi grafic).

Dacă sunt necesare două trimestre de scăderi pentru înregistrarea \"oficială\" a recesiunii (n.a. după unele opinii avem nevoie de două scăderi anuale), de ce se declară încheierea, chiar şi \"neoficială\", doar după o creştere trimestrială anemică?

Mai ales că veniturile populaţiei din Statele Unite continuă să scadă, iar formarea brută de capital fix s-a prăbuşit cu o rată anuală de 18,8%, după ce a scăzut cu 21% în trimestrul precedent. De unde va veni creşterea, în condiţiile în care investiţiile din economie au cunoscut un declin de peste cinci ori mai rapid în primele nouă luni ale anului curent, faţă de aceeaşi perioadă din 2008?

John Williams, de la Shadow Government Statistics, apreciază că redresarea economică din T3 2009 nu este sustenabilă, fiind determinată doar de cheltuielile şi facilităţile fiscale guvernamentale, care, la rândul lor, nu sunt sustenabile. Estimările lui Williams arată o scădere anuală a PIB-ului cu 5,7% în trimestrul al treilea, iar prognozele sale arată că există toate condiţiile pentru o depresiune hiperinflaţionistă.

Şi pentru Fannie Mae recesiunea este departe de sfârşit. Ultimele date raportate de companie arată că rata restanţelor de peste 90 de zile, pentru creditele imobiliare garantate, a crescut la 4,45% în august, de la 1,57% în aceeaşi perioadă a anului trecut.

Adevăratul şoc al lunilor viitoare va apare, însă, pe piaţa imobiliară comercială. Wilbur Ross Jr. a declarat pentru Bloomberg că asistăm la începutul unei \"prăbuşiri gigantice a sectorului imobiliar comercial\". Ross, unul dintre cei nouă administratori ai programului guvernamental prin care se urmăreşte eliminarea activelor toxice din bilanţul băncilor, crede că \"toate componentele valorii din acest sector merg într-o direcţie greşită simultan\".

Federal Reserve pare să confirme opinia sa, deoarece a publicat vineri pe site-ul său un ghid pentru restructurarea prudentă a creditelor imobiliare comerciale (n.a. \"Policy Statement on Prudent Commercial Real Estate Loan Workouts\"), care include şi exemple detaliate. Fed-ul îndeamnă, practic, instituţiile financiare să treacă la restructurări masive şi le asigură că \"nu vor fi supuse criticilor pentru aceste eforturi, chiar dacă restructurările vor rezulta în declasificarea creditelor\". Anunţă, oare, Federal Reserve că nu va mai prelungi relaxarea cantitativă şi pentru aceste credite? Dacă da, \"spectacolul\" din următoarele luni va fi total, şi asta nu doar pe piaţa imobiliară comercială.

Ce este totuşi de făcut, dacă \"stimularea\" prin intermediul cheltuielilor guvernamentale nu are efect? Poate că autorităţile ar trebui să reconsidere această mentalitate păguboasă şi să studieze un articol recent al lui Alberto Alesina, profesor de economie la Universitatea Harvard. Acesta a analizat politica fiscală a ţărilor din OECD în perioada 1970 - 2007 şi a ajuns la concluzia că \"stimularea fiscală prin intermediul reducerii taxelor contribuie mai mult la creşterea economică decât stimularea pe baza creşterii cheltuielilor\". De asemenea, Alesina mai arată că reducerea cheltuielilor, în condiţiile menţinerii neschimbate a impozitării, contribuie mai mult la scăderea deficitului bugetar decât creşterea taxelor.

Violenţa scăderii burselor americane, la doar o zi după euforia ieşirii din recesiune, arată că mai este un drum lung până la revenirea încrederii în anunţurile oficiale.

Vom avea acelaşi tip de \"creştere economică\" şi în zona euro? Posibil, deoarece nu trebuie să subestimăm puterea miracolelor statistice. Dincolo de trimes­trul al treilea, lucrurile se schimbă. Creditele acordate sectorului privat din zona euro au înregistrat în septembrie primul declin anual, cu o rată de 0,3%, pe fondul accelerării creditului guvernamental până la o rată anuală de 13,6%, de la 11,5% în august.

Perspectivele reluării creditării nu sunt tocmai optimiste, cel puţin conform unui sondaj publicat de FT Deutschland. Acesta arată că investitorii germani se feresc de instrumentele financiare securitizate. Probabil că apetitul exagerat din ultimii ani le-a provocat indigestie. Băncile au avertizat că întârzierea redresării acestei pieţe va conduce la accentuarea crizei creditării. În aceste condiţii, vom vorbi din nou de contracţie economică cel mai târziu în primăvara lui 2010. De ce? Din cauza structurii economice actuale, puternic afectată de stagnarea veniturilor şi contracţia creditului de consum.

Pe lângă securitizare, redresarea creditării este tot mai ameninţată şi de presiunile pentru creşterea dobânzilor pe piaţa obligaţiunilor guvernamentale. David Roche, preşedintele firmei de consultanţă Independent Strategy, scrie în Financial Times că \"divergenţa dintre randamentele actuale ale obligaţiunilor guvernamentale şi insolvenţa conducătorilor noştri\" reprezintă cel mai mare dezechilibru de pe pieţele financiare actuale.

Deşi nu aminteşte de România în articolul său, Roche a descris foarte bine situaţia cu care se confruntă şi guvernul de la Bucureşti. Aplecate doar asupra obiectivelor politice pe termen scurt, autorităţile noastre uită că ieşirea din criză prin cheltuieli guvernamentale este iluzorie (n.a. altfel ar fi fost discutate pe larg studiile de caz în literatura de specialitate, mai ales de către adepţii lui Keynes).

Condiţiile de pe pieţele internaţionale ar trebui să îngrijoreze guvernul de la Bucureşti şi să determine renunţarea la încercările zadarnice de forţare a unor dobânzi mai mici pentru împrumuturile sale. Aici Banca Naţională nu mai poate ajuta, deoarece dobânda de intervenţie se află cu mult în afara pieţei şi a devenit irelevantă. Soluţia este, bineînţeles, reducerea cheltuielilor, care oricum va fi impusă guvernului de către FMI sau de adâncirea crizei.

Cu cât se amână mai mult administrarea acestui medicament amar, cu atât cresc şansele ca măştile să nu mai fie necesare la următorul Halloween.