SENATORUL ZAMFIR, DUPĂ PUBLICAREA MOTIVĂRII CCR PE CONVERSIE: "Debitorii au mari şanse să-şi rezolve problema"

Motivarea deciziei pronunţată de Curtea Constituţională a României (CCR) pe marginea Legii conversiei este în spiritul celei din cazul Legii dării în plată şi vorbeşte foarte clar despre impreviziune, subliniază senatorul Daniel Cătălin Zamfir, care a promovat cele două reglementări.

Domnia sa ne-a explicat: "Motivarea CCR spune clar că reechilibrarea contractului se poate face şi prin îngheţarea cursului. Instanţele au soluţii acum, deşi nu a fost aprobată legea, pentru că CCR a decis că legea este neconstituţională pe motivul bicameralismului, dar vorbeşte foarte clar despre felul în care judecătorul trebuie să reechilibreze contractul. Debitorii au mari şanse să-şi rezolve problema".

În opinia senatorului, ar fi fost mai bine pentru bănci să nu conteste Legea dării în plată.

CCR a publicat, joi, motivarea legată de Legea conversiei.

Avocatul Gheorhe Piperea a scris, vineri, pe pagina sa de Facebook, că, nu există principiul bicameralismului, dar că "este cert acum că toate legile în vigoare sau viitoare care nu vor avea aceeaşi formă când se votează în Senat şi în Camera Deputaţilor vor fi afectate de acest nou virus de neconstituţionalitate".

Specialistul a menţionat: "În considerentele decizei, care sunt şi ele obligatorii, ca şi dispozitivul, se consacră din nou, la rang de normă constituţională, impreviziunea judiciară. În plus faţă de decizia pilot din dosarele contra legii DIP (decizia 623/2016), în decizia motivată ieri (n.r. joi) se arată în clar că re-echilibrarea contractului de credit în CHF poate să însemne chiar şi îngheţarea cursului la nivelul sau din data încheierii contractului. Ceea ce eu am susţinut încă din data motivării deciziei 623/2016. Complicaţia vine însă din caracterul judiciar al impreviziunii. Dacă nu vă veţi înţelege cu creditorii, veţi merge în bejanie, la judecător, care fie va tăia şi recoase contractul, fie îl va înceta, cu efect de ştergere a datoriei viitoare.

Decizia de ieri (n.r. joi) are, însă, trei consecinţe negative :

- consacră nominalismul monetar ca principiu constituţional; acesta încetează să fie o normă supletivă din Codul civil, devenind o normă imperativă; în viitor, cei ce fac contracte în valută, trebuie să fie foarte atenţi la riscul valutar;

- plăţile în valută sunt considerate legale; dispoziţia din Constituţie care spune că leul este moneda naţională în care se fac plăţile pe teritoriul României se completează în sensul că părţile, prin contract, pot alege şi o altă monedă de plată, exact ca pe vremea lui Pazvante Chiorul; acţiunile în nulitatea contractelor pe motiv de încălcare a principiului circulaţiei obligatorii a leului pe teritoriul ţării vor deveni lipsite de obiect (aviz ultra-deştepţilor de pe net care susţineau că acţiunile noastre sunt greşite, în realitate, soluţia fiind această nulitate);

- clauza de risc valutar face parte din obiectul principal al contractului; această statuare este în vădită contradicţie cu soluţia din cauza Kasler (CJUE).

Dacă, totuşi, CJUE va decide, în cauza Andriciuc şi alţii contra Băncii Româneşti (soluţie aşteptată în iunie, anul acesta) că lipsa informaţiilor necesare referitoare la conţinutul clauzei de risc valutar face că această clauză să nu fie clară şi nici inteligibilă, atunci vom putea câştiga acţiunile făcute până acum. Dacă nu, ne rămâne impreviziunea. Şi cinci ani de aşteptare până la data la care practica va fi devenit unitară.

De aceea este nevoie şi mai mare de multe notificări de re-echilibrare a contractelor. Dar asta este la latitudinea fiecăruia".

Decizia CCR pe Legea conversiei a avut la bază raţiuni similare cu cele din cazul hotărârii pe Legea dării în plată, a evidenţiat şi doamna Elena Iacob, partener în cadrul Zamfirescu Racoţi & Partners.

Domnia sa ne-a precizat: "Curtea a constatat că pot exista soluţii care să ia în considerare anumite modalităţi pentru echilibrarea unui contract de credit, mergând pe buna-credinţă, însă numai în urma analizei unei instanţe. Un element în plus faţă de cele reţinute în cazul deciziei pe Legea dării în plată este faptul că instanţa precizează că această adaptare a contractelor poate să fie efectuată inclusiv printr-o conversie, la un curs stabilit în justiţie. În orice caz, primul aspect care va fi analizat va fi principiul impreviziunii".

Doamna Iacob ne-a spus că, în ultima perioadă, instanţele au început să ţină cont de aceste hotărâri ale CCR.

Legea conversiei va merge înapoi în Parlament, unde va trebui reanalizată, ţinându-se cont de considerentele Curţii Constituţionale, ne-a mai precizat avocatul.

• Motivarea CCR: "Adaptarea la noile condiţii se poate efectua inclusiv printr-o conversie la un curs valutar care poate fi cel de la data încheierii contractului, cel de la data survenirii evenimentului imprevizibil sau cel de la data efectuării conversiei"

Instanţa judecătorească are competenţa şi obligaţia să aplice impreviziunea dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile existenţei acesteia, astfel că situaţia consumatorilor de credite în franci elveţieni cunoaşte un remediu judiciar viabil, de natură să înlăture efectele schimbării circumstanţelor care au condus la contractarea creditului, arată motivarea CCR, adăugând: "Aceasta are posibilitatea de a interveni asupra contractului în mod efectiv, fie în sensul dispunerii încetării executării sale, fie în cel al adaptării sale noilor condiţii, cu efecte juridice doar pentru viitor, prestaţiile deja executate rămânând câştigate contractului. Adaptarea la noile condiţii se poate efectua inclusiv printr-o conversie a ratelor de plată în moneda naţională la un curs de schimb pe care instanţa îl poate stabili în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei în scopul reechilibrării obligaţiilor, curs valutar care poate fi cel de la data încheierii contractului, cel de la data survenirii evenimentului imprevizibil sau cel de la data efectuării conversiei".

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2016 prevede obligaţia instituţiei creditoare de a informa debitorul cu privire la creşterea cuantumului total plătibil de către acesta sau al ratelor periodice cu mai mult de 20% în raport cu valoarea la care s-ar ridica dacă s-ar aplica cursul de schimb de la momentul încheierii contractului, precum şi dreptul consumatorului de a rambursa anticipat creditul convertit. De asemenea, actul normativ prevede aplicarea dispoziţiilor referitoare la conversie şi contractelor de credit în curs de derulare la data intrării sale în vigoare.

Cu privire la bicameralism, Curtea constată că legea, în redactarea pe care a adoptat-o Camera Deputaţilor, "se îndepărtează în mod substanţial" atât de textul adoptat în Senat, cât şi de obiectivele urmărite de iniţiativa legislativă: "Prin modificările aduse, Camera Deputaţilor reglementează dispoziţii care nu au fost niciodată şi în nicio formă puse în dezbaterea Senatului, ca primă Cameră sesizată. Observăm că aceste modificări sunt semnificative, de substanţă, sub mai multe aspecte, cele mai importante fiind: lipsa acordului de voinţă în ceea ce priveşte operaţiunile de conversie a contractelor de credit; creditele vizate sunt exclusiv cele în franci elveţieni; extinderea sferei de incidenţă a legii şi cu privire la contractele de credit externalizate sau în fază de executare silită; realizarea conversiei la cursul de schimb franc elveţian/leu valabil la data încheierii contractului de credit, iar nu la data conversiei; posibilitatea revenirii la contractul în franci elveţieni, la cererea consumatorului".

Curtea apreciază că incidenţa principiului nominalismului monetar în contractele de credit în franci elveţieni nu constituie o piedică în calea aplicării mecanismului impreviziunii, dacă sunt îndeplinite condiţiile de incidenţă ale acestuia.

CCR concluzionează că, odată constatată depăşirea riscului inerent contractului şi survenirea celui supra-adăugat, intervenţia asupra acestuia devine obligatorie şi trebuie să fie efectivă, fie în sensul încetării, fie în cel al adaptării sale noilor condiţii, ea producând efecte juridice pentru viitor, prestaţiile deja executate rămânând câştigate contractului.