Silvia Vlăsceanu, HENRO: "Intervenţionismul statului, cauza întârzierii unor investiţii din energie"

Intervenţionismul statului, în calitatea sa de acţionar majoritar al principalelor companii din energie, care asigură peste 70% din producţia de energie în bandă din ţara noastră, a dus la întârzierea demarării sau finalizării unor investiţii, susţine Silvia Vlăsceanu, directorul executiv al HENRO.

Silvia Vlăsceanu a arătat: "Companiile de stat intră sub lupa atentă a autorităţilor centrale atunci când bugetul de stat are nevoie de venituri suplimentare. Aşa cum îmi spunea cineva, întotdeauna când este nevoie de aceste venituri, ochii politicienilor şi ai factorilor de decizie se îndreaptă către companiile de stat, iar sectorul energetic este cel mai vizat pentru că sunt companii puţine, cu cifrele la vedere şi de la care pot fi colectate urgent, rapid, fără discuţii sumele de care statul are nevoie la un moment dat. Aşa s-a întâmplat în sectorul energetic nu doar în ultimii 3 sau 5 ani, ci în ultimii 34 de ani şi de aceea nu sunt bani suficienţi pentru investiţii. De aceea apar acuzaţii că statul nu face investiţii în sectorul de producţie a energiei electrice şi în extracţia şi transportul gazelor naturale. Vedem acum că sunt nişte intenţii şi îmi doresc, sper să fie finalizate, dar consider că puteau fi finalizate construcţiile hidroenergetice - mai ales cele care au un grad avansat de realizare. Puteau să fie demarate cu câţiva înainte şi construcţiile Unităţilor 3 şi 4 (n.red. - de la centrala nucleară de la Cernavodă), dacă nu exista tot timpul acest intervenţionism. Probabil că şi Unitatea 2, dacă ar fi fost bani suficienţi la momentul respectiv ar fi fost finalizată mai repede având în vedere stadiul de realizare din anul 1989. Toate puteau fi realizate mai devreme, dacă ar fi fost bani suficienţi. Când ai bani, poţi să îţi permiţi să investeşti şi să ai chiar şi o predictibilitate prin planificarea investiţiilor pe un orizont mai larg de timp. Chiar dacă profitul companiilor naţionale din energie pare mai mare în ultimii ani, el se duce în majoritatea lui, rapid, către bugetul de stat, iar în acest timp preţurile şi costurile investiţiilor cresc, indicatorii se modifică, iar legislaţia în achiziţiile publice impune termeni drastici care au întârziat real, foarte mult, finalizarea unor investiţii şi lipsa de ofertanţi la unele licitaţii. E nevoie de bani, iar companiile vor face investiţii pe măsura bugetului pe care îl au, buget în care banii vin din vânzarea energiei în piaţă. Ştim cum au fost fluctuaţiile pieţei în ultimii ani. Companiile au realizat şi profituri, dar au nevoie de predictibilitate, în sensul că marii producători nu pot vinde pe pieţele spot, deoarece îşi doresc contracte pe termen lung care să le asigure o stabilitate financiară, dar aici intervine şi apetitul, interesul furnizorilor, traderilor care ar trebui să fie interesaţi să încheie astfel de contracte, ceea ce în acest moment nu mai există de câţiva ani".

Citeşte Finanţarea proiectelor din energie - oportunitate pentru investitorii din piaţa de capital

• Piaţa de energie, distorsionată de schema de plafonare-compensare

Domnia sa a mai spus că prin modificarea OUG 143/2021 s-a dorit iniţial ca producătorii să fie obligaţi să vândă minimum 40% din energia produsă pe piaţa intraday(PZI), piaţa pentru ziua următoare(PZU) şi piaţa de echilibrare, dar modificarea s-a împotmolit în momentul în care s-a introdus obligaţia furnizorilor de a cumpăra aceleaşi cantităţi de energie puse în pieţele respective de producători.

Silvia Vlăsceanu a precizat: "Marii furnizori trebuie să aibă obligaţia de a avea o cantitate minimă când au un portofoliu semnificativ de clienţi, care nu le pleacă imediat. Consider că, dacă ai un portofolliu de un milion de clienţi, nu îţi migrează într-o zi 500.000. Ai o predictibilitate pentru măcar 500.000 clienţi pentru care se poate cumpăra energia aferentă. Ştiu că piaţa nu funcţionează perfect, dar dacă nu colborăm toţi participanţii la piaţă, inclusiv consumatorii şi prosumatorii, nu vom fi mulţumiţi în continuare niciunul dintre noi de modul de funcţionare a pieţei. Iar prosumatorii sunt din ce în ce mai vizaţi de ce se întâmplă în domeniu şi trebuie cooptaţi de participanţii la piaţă şi de către autorităţi în procesul de reglementare. Până la urmă, toţi plătim facturi şi de aceea nu putem să avantajăm doar un segment din stakeholderii din energie".

Directorul executiv al HENRO a mai afirmat că intervenţiile în piaţă distorsionează funcţionarea acesteia, aşa cum s-a întâmplat cu schema de plafonare-compensare a preţurilor din energie, schemă ce a creat probleme inclusiv furnizorilor cărora nu li se recunosc la decontare anumite sume şi de aceea se confruntă cu diminuarea lichidităţilor.

Reprezentanta HENRO a mai spus că o problemă din domeniul energetic pe care autorităţile din ţara noastră şi stakeholderii nu reuşesc să o rezolve, este producerea unei cantităţi suficiente de energie termică pentru sezonul rece şi a afirmat că o soluţie ar reprezenta-o reînfiinţarea SACET-urilor sau construirea unor CET-uri mai mici ori utilizarea unor mici reactoare nucleare.

Citeşte Investiţiile în energie - factor cheie pentru competitivitatea industrială

Silvia Vlăsceanu a precizat: "Referitor la pompele de căldură şi energia geotermală, CET-ul este membru al asociaţiei noastre şi vrea să folosească energia geotermală. El este foarte important pentru încălzirea prin sisteme centralizate, deci ar trebui să avem SACET-urile care între timp au fost distruse. Cogenerarea este cea mai eficientă formă de încălzire. E bine că vrem să ridicăm confortul populaţiei prin investiţii în realizarea de reţele de distribuţie a gazelor naturale, dar e un pic cam târziu deoarece utilizarea din zona rurală sau din micile localităţi nu este cea mai eficientă formă de utilizare a acestor gaze. Eu aş lăsa posibilitatea, în cazul unor evenimente nedorite legate de gazele naturale - scumpire sau interzicerea utilizării ori suprataxare, ca unde se poate reinventa sau readuce în stare de funcţionare SACET-urile ori să le construiască de la zero, să se facă acest lucru. Trebuie să înţelegem toţi că alternativa este o microcentrală sau un CET mic ori un mic reactor nuclear folosite pentru cogenerare. Energia termică este o problemă pe care România nu reuşeşte să o rezolve, de mai bine de 30 de ani".

Domnia sa a concluzionat spunând că lucrurile trebuie să se mişte rapid în această direcţie, mai ales că factorii de decizie europeni de la Bruxelles doresc introducerea unor costuri care vor fi suportate de consumatori cu privire la utilizarea gazelor naturale şi la micile centrale termice din locuinţe.