SOARTA MINERITULUI ROMÂNESC, ÎN ATENŢIA DEPUTAŢILOR Închiderea minelor - bătută în cuie la Bruxelles, alocarea de fonduri - insuficientă

Lămurirea viitorului mineritului de cărbune şi uraniu în România şi apariţia de companii private în Planul Naţional de Rezilienţă şi Redresare trimis Comisiei Europene sunt temele care ar urma să fie discutate de parlamentari, astăzi, în plenul Camerei Deputaţilor, cu Virgil Popescu, ministrul Energiei, în cadrul dezbaterii din programul "Ora Guvernului". Dezbaterea a fost solicitată de grupul deputaţilor din partea Alianţei pentru Unirea Românilor, imediat după publicarea PNRR-ului trimis Comisiei Europene şi după decizia închiderii minei de uraniu de la Crucea, precum şi a aprobării ordonanţei de urgenţă în urma căreia aproape 8500 de mineri şi angajaţi în domeniul energiei vor fi disponibilizaţi.

În ceea ce priveşte PNNR-ul, în documentul trimis de Guvern către Comisia Europeană se insistă pe reforma privind decarbonizarea sistemului energetic, dar acesta nu conţine o anvelopă bugetară care să se potrivească cu nivelul de ambiţie al autorităţilor, care fac trecerea de la un model energetic la altul fără să prevadă banii necesari pentru acest lucru.

Dumitru Fornea, secretar general al Confederaţiei Sindicale Naţionale Meridian şi raportor al Comitetului Economic şi Social European (CESE) a declarat pentru ziarul BURSA: "Ţara noastră intră într-un program de închidere a minelor de cărbune, ce se va finaliza în anul 2032. Nu ştiu cât de pregătite sunt autorităţile să preia unda de şoc, pentru că, pe lângă acest program de închidere - nu de restructurare cum susţin unii reprezentanţi ai autorităţilor -, vor trebui luate măsuri complementare de sprijin şi găsite noi locuri de muncă pentru minerii disponibilizaţi. Pentru cei care se pensionează sau intră în programul de asistenţă socială, statul nu va avea preocupări legate de ce se va întâmpla după închiderea minelor. În schimb, pentru tinerii angajaţi din industria minieră trebuie găsite noi oportunităţi.

De aceea, consider că instituţiile statului trebuie să aibă un rol activ în atragerea de investitori şi în promovarea în aceste zone a unor investiţii public-private în domeniul energiilor regenerabile şi nu numai. Important este să se implementeze ceea ce se va conveni cu sindicatele din domeniu în privinţa programelor economice menite să acopere pierderea de locuri de muncă prin realizarea de investiţii în infrastructura interconectată cu alte zone, deoarece altfel problemele sociale existente se vor acutiza".

Domnia sa a mai arătat că decarbonizarea e folosită ca un pretext pentru alocaţiile bugetare din PNRR, dar Guvernul nu prezintă soluţii pentru zonele afectate, care au câteva sute de mii de oameni, care sunt neglijaţi prin actuala formă depusă la Bruxelles.

Liderul sindical a afirmat că probabil reformele pentru decarbonizare se vor face prin Fondul de Tranziţie Justă, dar a menţionat că sumele alocate prin acest fond sunt insuficiente.

"Sperăm că regiunile în tranziţie să nu fie lăsate de izbelişte, pentru că în Valea Jiului şi în bazinul Olteniei se vor pierde zeci de mii de locuri de muncă, iar oamenii de acolo vor avea nevoie de asistenţă specializată, care din păcate nu va veni din PNRR"', ne-a spus Dumitru Fornea.

În ceea ce priveşte soarta mineritului în ţara noastră, liderul sindical a arătat că în România este foarte greu să deschizi o nouă mină, deoarece autorităţile nu au creat condiţii prielnice pentru investitorii care vor să facă acest lucru.

"Industria minieră din ţara noastră are viitor, dar este nevoie de o altă abordare. Trebuie trecut la explorarea geologică, trebuie încurajată această explorare şi trebuie creat un cadru administrativ care să permită deschiderea unor noi mine şi creşterea gradului de procesare. Degeaba deschizi mine pe baze extractive, dacă nu ai capacităţi tehnologice de procesare care să multiplice locurile de muncă în domeniul respectiv şi să aducă plusvaloare minereului extras. Închiderea unor sectoare nu înseamnă finalul industriei miniere, ci o perioadă de reflecţie pentru cei care sunt interesaţi în domeniu, pentru a vedea care este modelul cel mai bun. De exemplu, în munţii Apuseni mai sunt zone cu potenţial, care ar putea fi centre tehnologico-miniere, integrate într-un lanţ de valori complex, ce ar putea aduce plusvaloare economiei naţionale", ne-a spus secretarul general al CSN Meridian.

• Surse din cadrul CNU: "Închiderea minelor de uraniu, dispusă de partenerii francezi de la Cernavodă"

El a precizat că, în ceea ce priveşte uraniul şi cuprul, conţinutul de materie primă utilă este destul de scăzut, dar pentru a extrage acest conţinut este nevoie de tehnologie nouă, performantă, pe care companiile din domeniu nu şi-o pot permite şi nici statul român care deţine pachetele majoritare de acţiuni nu doreşte să investească în aceste tehnologii.

În ceea ce priveşte închiderea minei de uraniu de la Crucea, judeţul Suceava, Dumitru Fornea a precizat:

"Decizia luată de Guvern privind mina Crucea este corectă, deoarece vorbim despre o mină foarte veche care a fost exploatată intens peste 50 de ani. În general toate zăcămintele din România sunt aşa. Am fost o ţară puternic industrializată, am exportat minereuri brute şi am procesat la un nivel foarte mic. Am pierdut astfel foarte mulţi bani. S-ar putea ca în deşeurile miniere din România să avem mai mult potenţial decât în multe dintre minele actuale. Numai că exploatarea sau reprocesarea acestor deşeuri nu este predictibilă. Pot apărea concentraţii mari la unele depozite, dar la altele nu. Sunt operaţiuni anevoioase şi riscante, iar dacă pui piedici investitorilor nu se va implica nimeni".

În legătură cu închiderea minelor de uraniu, surse din cadrul Companiei Naţionale a Uraniului ne-au spus că, dacă se impunea închiderea minei de la Crucea, nu era necesară împiedicarea deschiderii exploatării miniere de la Tulgheş-Grinţieş, care este cea mai mare din ţară şi ar fi putut fi exploatată timp de 30 de ani. Sursele citate susţin că deschiderea acestei mine ar fi împiedicată de partea franceză, parteneră în proiectul de la Cernavodă, în urma acordului încheiat cu SUA. Conform acestora, francezii doresc ca deşeurile nucleare reprocesate de către ei să fie trimise la Cernavodă, în loc ca unitatea din România să funcţioneze pe baza uraniului extras în ţara noastră.

"Proiectul iniţial de la Cernavodă, pe tehnologia Candu, îţi asigura o anumită independenţă prin folosirea uraniului extras din minele din ţară. (...) Odată cu modificarea tehnologică propusă pentru reactoarele 3 şi 4, se schimbă şi optica privind materia nucleară ce va fi folosită de acestea şi care ar putea rezulta din reprocesarea deşeurilor nucleare care are loc în Franţa. Este vorba despre un business, pentru reintroducerea acestor deşeuri în circuitul nuclear militar şi energetic. Francezii au avut probleme mari în redistribuirea tuturor deşeurilor nucleare reprocesate. Prin nedeschiderea exploatării miniere de la Tulgheş-Grinţieş, vom ajunge să depindem strategic de puterile occidentale", ne-au transmis sursele citate din cadrul Companiei Naţionale a Uraniului.

• Situaţie dramatică privind minele de cărbune

În ceea ce priveşte situaţia minelor de cărbune, Alin Sîn, preşedinte executiv al Sindicatului Muntele, a declarat, recent, pentru ziarul BURSA, că Guvernul nu a propus până acum nimic cu privire la reangajarea în alte locuri de muncă a persoanelor care vor fi disponibilizate în următorii ani.

"Propunerile privind anveloparea locuinţelor, achiziţionarea de troleibuze şi autobuze electrice nu au menirea decât să crească confortul, dar pentru cine le faci, dacă zona se depopulează masiv, aşa cum a început de ani buni, în loc să iei măsuri pentru ca oamenii să aibă un loc de muncă şi să rămână în zonă? Se propun chestii privind digitalizarea, care nu înseamnă crearea unui număr impresionant de locuri de muncă. La fel sunt şi propunerile privind dezvoltarea întregii zone, ca zonă turistică. Păi turismul este o chestie de sezon, care durează doar trei luni şi care poate absorbi maximum 1000 de locuri de muncă. Ce faci după aceea, în restul anului, cu oamenii respectivi, care vor rămâne nouă luni fără venituri?", a afirmat Alin Sîn.

Afirmaţiile de mai sus reflectă situaţia actuală a Văii Jiului, zonă care de la începutul anului curent s-a confruntat cu mai multe proteste din partea minerilor care doresc planuri clare privind tranziţia energetică în urma implementării Green Deal, plan al Comisiei Europene care impune până în anul 2050 decarbonificarea totală a economiilor statelor membre ale Uniunii Europene. Din această cauză, mai multe mine de cărbune vor fi închise în următorii zece ani şi mii de persoane vor fi disponibilizate şi vor îngroşa rândul celor aproape 50.000 de mineri din Valea Jiului, care în ultimii 30 de ani au rămas fără loc de muncă şi care, din cauza lipsei unor alternative viabile, au preferat să părăsească regiunea respectivă, fapt ce a dus la depopularea celor şase localităţi din zonă.

Conform reprezentanţilor minerilor, problema nu este formarea profesională a persoanelor care vor fi disponibilizate, ci capacitatea redusă a statului şi a mediului privat de afaceri de a crea locuri de muncă pe termen scurt, mediu şi lung. Liderii minerilor ne-au spus că una dintre propuneri a fost legată de Bloomberg Philanthropies, ai cărei reprezentanţi au venit cu teoria pieţelor şi a investiţiilor, dar nu au reuşit să capaciteze marile pieţe de capital din lume pentru a atrage investiţii în zonele miniere, care nu sunt locuri defavorizate ci destinaţii pentru noi oportunităţi de afaceri. Conform reprezentanţilor minerilor, nimeni dintre investitorii aflaţi în piaţa de capital globală nu vrea să se încurce cu aceste zone, pentru că sunt considerate centre revoluţionare, apropiate de stânga politică. De aceea este greu, dacă nu aproape imposibil să convingă companiile mari să vină să facă afaceri în respectivele zone, până când nu va fi schimbat radical, din temelii, profilul economic al acestora.

• "Nu vom lăsa pe nimeni în urmă" - un deziderat realizabil sau o simplă lozincă?

Cert este că angajaţii din industria minieră s-au săturat de vorbe şi de planuri întocmite pe hârtie, dar în care nu se regăsesc şi opiniile sau obiecţiile lor. Mai mult, ei nu cred că miliardele de euro alocate prin Fondul de Tranziţie Justă vor aduce un viitor mai bun pentru zonele cu un minerit puternic, zone aproape monoindustriale cu zeci de mii de familii care trăiesc de pe urma activităţilor economice din domeniul energiei.

Reprezentanţii minerilor s-au săturat şi de sintagma "nu vom lăsa pe nimeni în urmă", folosită atât de autorităţile de la Bruxelles, cât şi de cele de la Bucureşti în legătură cu tranziţia justă şi cu planul de decarbonare economică a Europei.

"Minerii vor să ştie exact ce înseamnă acest lucru. Vă dau un exemplu: bazinul Olteniei a contribuit în ultimii ani la bugetul de stat cu 400 milioane euro - contravaloarea certificatelor verzi -, dar în zonă nu s-a întors nimic sub formă de investiţie din partea statului. Termocentrala Mintia a fost sancţionată anul acesta de Garda de Mediu. Valoarea certificatelor verzi depăşeşte valoarea activelor de la Mintia. Dacă Valea Jiului e în zonă turistică ce poate fi uşor integrată cu mici investiţii, Bazinul Olteniei este expus şi nu ştiu cum va rezolva Guvernul situaţia de acolo. Cred că ar trebui constituite grupuri de lucru interministeriale care să discute cu companiile private pentru realizarea unor proiecte prin Just Transition Fund", ne-a spus Dumitru Fornea, secretar general al CSN Meridian.

O soluţie pentru rezolvarea reconversiei profesionale a disponibilizaţilor din zonele miniere ar fi angajarea lor de către companiile care vor lucra la marile proiecte de infrastructură rutieră şi feroviară ce vor fi finanţate din PNRR, dar şi din cadrul financiar multianual 2021-2027.

"Ca să începem tranziţia justă, trebuie să începem investiţiile în zonă. Minerii nu ştiu altceva, pentru că ei nu au avut până acum alte oportunităţi privind locurile de muncă, dar ar putea lucra uşor în meserii tehnice. Referitor la acest lucru (...) s-a discutat despre implicarea minerilor în lucrările de infrastructură din ţara noastră. Se poate crea o companie de tuneluri naţionale, minerii ar putea lucra la autostrăzi, la realizarea unor viaducte, tuneluri, atât în domeniul rutier, cât şi în cel feroviar, dar trebuie să joace şi statul un rol în acest sens şi să mobilizeze companiile private care să absoarbă toată această forţă de muncă ce va fi disponibilizată din sectorul minier", ne-a precizat Dumitru Fornea.

• PNRR, nicio alocare pentru minerit

În ceea ce priveşte PNRR, amintim că domeniul energiei este finanţat cu 1,62 miliarde euro pentru proiecte privind energia regenerabilă şi infrastructură de gaz cu hidrogen. Din document reiese că investiţiile mari, care vor absorbi peste 700 milioane euro, vor fi doar cinci. Prima se referă la construirea unei centrale pe gaze de 159 MW, parc fotovoltaic de 100 MW şi instalaţie pentru producerea hidrogenului verde şi captare CO2, realizate de asocierea Romgaz- GSP Power, la Halânga, Mehedinţi, care va fi finanţat din PNRR cu 320 milioane euro. A doua investiţie se referă la construirea unei centrale pe gaz de 159 MW, parc fotovoltaic de 20 MW, instalaţie de producere a hidrogenului verde şi captare CO2, realizate de asocierea Romgaz- GSP Power la Constanţa, care va primi din PNRR 265 milioane euro. Hidroelectrica va primi 100 milioane euro pentru producerea de hidrogen verde, Nuclearelectrica va fi finanţată cu 28 milioane euro pentru realizarea la Cernavodă a unui parc fotovoltaic şi pentru producere şi stocare hidrogen verde, iar Electrica va primi 50 milioane euro, pentru o investiţie în stocarea energiei electrice, cu o capacitate instalată de 50 MW şi pentru o reţea de încărcare pentru vehiculele electrice.

Restul de bani vor merge în reţelele de gaze naturale cu hidrogen şi conectarea gospodăriilor la reţelele respective, precum şi pe transportul electric şi pentru staţiile de încărcare care ar urma să fie făcute în toată ţara. Pentru apelurile competitive de proiecte sunt destinate 300 milioane de euro. Niciun euro nu este prevăzut pentru rezolvarea situaţiei persoanelor disponibilizate din minerit şi a familiilor acestora. Practic soarta lor este lăsată în finanţarea prevăzută de Fondul pentru Tranziţie Justă şi în fondurile alocate în cadrul financiar multianual 2021-2027 pentru programele operaţionale care conţin subcapitole privind capitalul uman. Bani ar fi, proiecte pentru formare sau reconversie profesională există, dar nici oficialii de la Bruxelles şi nici autorităţile de la Bucureşti nu au precizat cum vor atrage investitori în fostele zone miniere, care să absoarbă forţa de muncă disponibilă.