Ştiţi care este opinia mea în privinţa revizuirii?

Trebuie să fie cineva un geniu de strălucirea lui Caragiale pentru a putea pune cu atîta precizie în ecuaţie relaţia noastră, a României, cu Europa, folosindu-se de o secvenţă de discurs deşirat, plin de inconsecvenţe de idee şi de logică, incoerent, neinteligibil nu doar la prima, ci la a cîta lectură doriţi dumneavoastră, pradă sigură şi inevitabilă a ridicolului. De altfel, aşa şi este îmbrăţişată ameţitoarea desfăşurare oratorică a lui Farfuridi, nu doar de opoziţia liberschimbistă şi ultraprogresistă a lui Caţavencu, aflată în sala dezbaterilor electorale, ci şi de posteritatea care, aici, în acestă Românie, încă îşi caută măsura capabilă să o definească şi să o articuleze istoric, fără să poată pricepe, în ruptul capului, că ea i-a fost desemnată deja de numitul Caragiale: "Într-o chestiune politică...şi care, de la care atîrnă viitorul, prezentul şi trecutul ţării...să fie ori prea-prea, ori foarte-foarte....încît vine ocazia să întrebăm pentru ce?....da....pentru ce?....Dacă Europa....să fie cu ochii aţintiţi asupra noastră, dacă mă pot pronunţa astfel, care lovesc soţietatea, adică fiindcă din cauza zguduirilor....şi idei subversive....şi mă-nţelegi, mai în sfîrşit, pentru care în orice ocaziuni solemne a dat probe de tact....vreu să zic într-o privinţă, poporul, naţiunea, România....ţara în sfîrşit....cu bun simţ, pentru ca Europa cu un moment mai nainte să vie şi să recunoască.... de la care putem zice depandă.... precum la 21, daţi-mi voie...la 48, la 34, la 54, la 74 asemenea şi la 84 şi 94, şi eţetera, întrucît ne priveşte.... pentru ca să dăm exemplu chiar surorilor noastre de ginte latine însă!"

De aceea, nu poate fi vorba de nici o coincidenţă în faptul că farfuridienii şi caţavencienii politicii de pe Dîmboviţa au repus pe tapet chestiunea revizuirii Constituţiei României, exact în momentul în care vărul lor mai mare de la Paris se opinteşte să obţină revizuirea actelor constitutive ale Uniunii Europene. Ale Europei, care va să zică! Evident, în vremuri ca acestea, de aprigă înfruntare politică, într-o admosferă atît de încărcată nu este deloc cuminte să ai o părere. "...în astfel de împrejurări, un om ca mine, care nu înţelege mîndria eroismului civic, trebuie ori să discute cu oameni de aceeaşi părere, ori şi mai bine să n-aibă nici o părere" (!!!) Dilema însă nu poate fi evitată: "Dar, dacă n-ai nici o părere, în astfel de împrejurări, cînd mai toată lumea are o părere, eşti în primejdie să superi pe oricine are una. E mai bine aşadar să mă retrag discret într-un colţ şi să tac." Da, dar cine poate să tacă, cînd vine vorba despre chestiunea revizuirii? Soluţia este simplă şi cît se poate de clară: "Din două una, daţi-mi voie, ori să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume prin punctele....esenţiale...Din această dilemă nu poţi ieşi...Am zis!"

Exact asta zic şi eu! Constituţia României nu trebuie revizuită ci doar schimbată. Atît de amplu şi adînc trebuie schimbată, încît nu mai încape loc de nici o revizuire. Trebuie pur şi simplu altă Constituţie. Alt text, construit de la A la Z pe o armătură non-contradictorie de principii care ţin de fundamentele sistemului democratic de guvernare şi de un model adus la zi, dacă s-ar putea nu cel francez (!!!), centrat nu pe atributele şi puterile statului, respectiv ale instituţiilor sale, ca acum, şi nici pe declamarea goală a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti fundamentale, ci pe garanţiile că aceste drepturi nu pot fi erodate, amendate sau suspendate în nici o împrejurare, pe soluţiile aflate la dispoziţia cetăţenilor pentru a se asigura că pot exercita în orice condiţii şi oricînd aceste drepturi fără nici o îngrădire a autorităţilor de orice fel, fie ele legislative, executive sau judecătoreşti. Evident, după cum bine zice amicul R. Vent: "Situaţiunea României nu se va putea chiarifica; ceva mai mult, nu vom putea intra pe calea veritabilelui progres, pînă ce nu vom avea un sufragiu universale..." Dacă s-ar putea, unul ale cărui rezultate, din urne, să nu fie siluite peste noapte de notiţele apocrife descoperite prin sertarele nu ştiu cărui judecător de la Curtea Constituţională, cum a fost cazul referendumului demiterii unui preşedinte care, după lege, nu ar fi trebuit nici măcar să poată intra în competiţia electorală, necum să fie investit. Da, de...oameni suntem, chiar dacă se cheamă că exercităm autoritate instituţională! Avem fiecare slăbiciunile noastre. Iar, cu firmanul Marelui Licurici în buzunar, cine ar fi fost dispus să i se mai aşeze de-a curmezişul? Doar promisese omul că va face şi la Bucureşti o revoluţie portocalie, ca cea din Ucraina....vă mai aduceţi aminte de jubilaţia găştii pediste căţărată pe tribune în frumoasele-i jachete galbene??!!! O tempora...o mores!

Cît despre Constituţia UE, încercarea de revizuire, acum, în condiţiile politice mai mult decît precare în care se află Europa, ea echivalează cu o lovitură sigură de topor la rădăcina şi aşa instabilei, nesigurei şi mult fragilizatei construcţii instituţionale. Desigur, de la înălţimea sa politică, Macron nu poate vedea decît "oportunităţile". Acum, e momentul! Cînd toată lumea fierbe, cînd presiunea este maximă, cînd fiecare trăieşte cu frica în sîn şi nu mai este timp nici de analize prelungite, nici de păreri divergente. Acum este timpul ca Franţa să încalţe ciubotele Germaniei şi să se suie pe tronul Europei. De jure. Realitatea urmează norma....nu-i aşa? Pentru a-şi atinge scopul, desigur, nici un preţ nu e prea mare. Să dea Parlamentului UE dreptul la iniţiativă legislativă? Ce mare lucru? S-a mai văzut şi la alţii....dezastrul produs se poate analiza cu lupa în cele mai mici amănunte pe experienţa recentă a României care a introdus în Constituţia sa această aberaţie contravenind flagrant principiului separaţiei puterilor de guvernare. Să suspendăm cu totul, prin mecanismul votului în Consiliu posibilitatea celor mici, oricît de mulţi ar fi, de a se opune deciziilor celor mari? Păi, nu aşa e făcută lumea? Peştele cel mare înghite pe cel mic! De ce ar fi UE altfel organizată? Şi alte privilegii mai sunt pe listă pentru a fi dăruite birocraţiei supra-statale de la Bruxelles. Dar, mă întorc şi zic, ce contează toate astea faţă de posibila ridicare a Franţei pe tronul UE? Des miettes! Firimituri, adică.