STUDIU România 2012. Împotriva periferizării: întărirea statului şi dezvoltarea IMM-urilor

- partea a II-a -

(urmare din numărul trecut)

Grupul pentru Consolidare Instituţională (GCI) a efectuat, în perioada iulie - septembrie 2012, un raport de cercetare privind situaţia României în perioada de criză cu ti­tlul: "România 2012. Împotriva periferizării: întărirea statului şi dezvoltarea IMM-urilor", care a fost dat publicităţii cu puţin timp în urmă.

Materialul cuprinde o analiză ce pleacă de la evaluarea deficienţelor structurale şi instituţionale ale României, manifestate în perioada de aplicare a politicilor neoliberale (anii 2000), consecinţele acestor politici fiind vizibile în accentuarea efectelor crizei. Încheierea unui nou acord de finanţare cu FMI, BM şi UE nu a putut opri procesul de periferizare a României, început odată cu aplicarea viziunii neoliberale asupra dezvoltării economice, şi înţeles, acum, ca variantă pasivă de traversare a crizei. Acest proces, ce are efecte pe termen mediu şi lung, conduce la incapacitatea statului de a juca rolul de arbitru pe o piaţă funcţională şi, de asemenea, de a lua măsuri anti-ciclice şi pro-active pentru dezvoltarea capitalului autohton.

Procesul de integrare a Româ­niei în spaţiul european a îndepărtat-o de formulele economice originale de la începutul anilor 1990. În schimb, a scos la lumină deficienţe noi, care au expus România pericolelor cauzate de criza economică globală.

• Deficienţele instituţionale ale României

Politizarea corupţiei. Inexistenţa unui capital autohton consolidat, în măsură să asigure investiţiile necesare economiei, este principala cauză internă, care a condus la agravarea crizei. Politicile postcomuniste, definite prin unitatea dintre politică şi mediul de afaceri, au creat un sistem contra-selectiv de promovare a unităţilor economice cu capital românesc şi astfel au împiedicat creşterea eficienţei şi performanţei economice. În ultimii ani, promovarea firmelor româ­neşti a respectat criteriul fidelităţii de partid, această politizare a corupţiei restrângând şi mai mult capacitatea de dezvoltarea a capitalului autohton. În plus, în perioada 2009-2011, statul a adoptat măsuri dure de austeritate, cum ar fi impozitul forfetar, care au condus la dispariţia unui număr important de IMM-uri.

• Politizarea luptei împotriva corupţiei

În timp ce funcţia executivă a statului rămâne în continuare foarte slabă, funcţia coercitivă a fost întărită (serviciile de informaţii, procuratura). Acest fapt se reflectă în creşterea substanţială a alocărilor bugetare pentru instituţiile de coerciţie. Din 2005 până în 2010, bugetul Serviciului Român de Informaţii s-a dublat, ajungând de la 604,8 milioane de ron la 1162 milioane de ron. De asemenea, bugetul Ministerului Public a crescut de la 243,9 milioane de ron, în 2005, la 679,6 milioane de ron, în 2010. Potrivit unui studiu IRES efectuat în perioada 21-24 august 2012, procentul de încredere în Jus­tiţie era de numai 30%, prin comparaţie, de pildă, cu televiziunea, care avea un procent de încredere ridicat, de 61%. Acest fapt este efectul derulării deficitare a actului de justiţie pentru cetăţenii obişnuiţi, dar şi al percepţiei că instituţiile coercitive, mai ales Departamentul Naţional Anticorupţie şi Parchetul General, au fost implicate, în ultimii ani, în puternice campanii de decredibilizare a politicienilor şi a unor importanţi oameni de afaceri, cei mai mulţi membri sau susţinători ai partidelor aflate în Opoziţie. Astfel, nu doar corupţia a fost politizată, ci şi lupta împotriva corupţiei.

• Destructurarea mass-media

În paralel cu întărirea funcţiei coercitive a statului s-a derulat un amplu proces de destructurare a mass-media şi a societăţii civile. Pe fondul crizei politice şi apoi a celei economice, contraputerile civile au devenit tot mai slabe, dar şi mai radicale în susţinerea intereselor lor politice. Strategia Naţională de Apărare a României, înaintată de CSAT Parlamentului, în 2010, stipula că, prin anumite acţiuni, cum ar fi campaniile de presă murdare sau presiunile la adresa politicienilor pentru obţinerea de avantaje, presa reprezintă o vulnerabilitate la adresa siguranţei naţionale. În lipsa mecanismelor de autoreglementare, piaţa intereselor reprezentată de presă continuă să rămână instabilă, dependentă de inserţii de capital ale unor potentaţi şi nu de profituri realizate prin consum de media.

• Rata scăzută a absorbţiei fondurilor europene

România a atras sub 10% din totalul fondurilor alocate de Uniunea Europeană pentru perioada 2007-2013. Potrivit unei analize a Volksbank România din septembrie 2012, doar 15% din fondurile nerambursabile au fost alocate sectorului privat şi IMM-urilor, ceea ce explică, în parte, rata scăzută a absorbţiei. În cea mai mare parte însă, responsabilitatea eşecului revine autorităţilor române.

• Criza educaţiei

O criză a educaţiei a izbucnit cu putere încă din 2005, deşi această problemă a apărut şi s-a agravat constat încă din anii 1990. Absenţa unui model de societate, ca şi absenţa unei relaţii eficiente între educaţie şi piaţa muncii au determinat luarea unor măsuri haotice. Guvernul Boc a adoptat, în 2011, o nouă lege a educaţiei, dar, prin stipulările ei nerealiste, această lege a sporit haosul din educaţie. Criza educaţiei are consecinţe negative asupra dezvoltării pe termen mediu şi lung.

• Concluzie preliminară

Din parametrii evidenţiaţi mai sus, rezultă că asistăm, în Româ­nia, la un proces de periferizare, care, în acest moment, este mai puternic decât procesul de integrare europeană. Nivelul general de dezvoltare al ţării este neuniform, practici pre-moderne, moderne şi postmoderne alcătuind un compozit specific ţărilor periferice. Statul nu reuşeşte să genereze şi să impună propriul proiect asupra dezvoltării. În prezent, România se află dimpotrivă într-un proces accelerat de periferizare.

• "Soluţia" impusă de criză, de fapt periferizarea accentuată a României

În 2009, Guvernul a încheiat un acord de creditare important cu FMI, BM şi UE, acord care determină politicile economice ale României pe termen mediu, limitea­ză capacitatea de acţiune a statului şi împiedică creşterea nivelului de trai. Ca urmare a acordului cu instituţiile financiare internaţionale, România a adoptat cel mai sever program de austeritate din Europa, iar politicile sociale sunt practic ignorate. În măsurile luate, premierul Emil Boc a fost chiar mai sever decât a cerut FMI. Acest program a declanşat tulburări sociale la începutul anului 2012, ceea ce a cauzat, mai departe, căderea a două guverne într-un interval de câteva luni şi, apoi, izbucnirea unei crize politice majore prin declanşarea procesului de suspendare a Preşedintelui. Acest proces a evidenţiat relaţia de supraordonare existentă între UE şi România. Măsurile adoptate în ultimii ani au accelerat procesul de periferizare a României.

• Riscurile periferizării

Elementele de risc enumerate în continuare sunt doar cele mai importante. Ele se manifestă deja, dar absenţa unor măsuri ferme de contracarare le va transforma, pe termen lung, în constante structurale.

a. Ineficienţa administrativă, menţinerea dependendenţei de UE şi de organismele financiare internaţionale, precum şi de capitalul străin;

b. Subdezvoltarea economică pe termen lung, dispariţia capitalului autohton şi a iniţiativei private autohtone;

c. Subdezvoltarea capitalului uman, cauzată de incoerenţa şi subfinanţarea politicilor de educaţie, precum şi de absenţa perspectivelor pe piaţa muncii, continuarea emigrării forţei de muncă calificate;

d. Corporatizarea corupţiei, prin influenţa tot mai mare a capitalului străin asupra deciziei politice;

e. Apariţia şi chiar proliferarea popu­lismului şi extremismului politic, a naţionalismului, xenofobiei, dezvoltarea curentului eurosceptic şi anti-american. (Vezi schema alăturată.)

(va urma)