Sunt reţelele electrice un obstacol prea mare pentru atingerea ţintelor Net Zero?

Investiţiile anuale în reţelele electrice trebuie să depăşească 600 de miliarde de dolari până în 2030 astfel încât să fie atinse ţintele climatice stabilite de guverne, în condiţiile în care trebuie menţinută şi securitatea alimentării cu energie electrică.

Suma apare într-un raport recent al Agenţiei Internaţionale pentru Energie (IEA), publicat sub titlul "Electricity Grids and Secure Energy Transitions", unde se accentuează faptul că investiţiile în extinderea şi modernizarea reţelelor electrice au stagnat în ultimii ani, pe fondul unor investiţii masive în capacităţile de producţie solare şi eoliene.

"Progresele actuale în materie de energie curată ar putea fi puse în pericol dacă guvernele şi mediul de afaceri nu îşi unesc eforturile pentru a se asigura că reţelele de electricitate ale lumii sunt pregătite pentru noua economie globală care se dezvoltă rapid", a declarat Fatih Birol, directorul executiv al IEA, după cum scrie Bloomberg.

În raport se arată că "proiecte de energie regenerabilă de cel puţin 3.000 GW, dintre care 1.500 GW sunt în stadii avansate, stau la coadă pentru conectarea în reţea". Cu alte cuvinte, "reţelele devin tot mai mult un punct de strangulare pentru tranziţia către emisii nete zero".

Pentru eliminarea obstacolelor, IEA recomandă revizuirea şi actualizarea reglementărilor, care "trebuie să stimuleze un ritm de extindere a reţelelor care să ţină pasul cu schimbările rapide la nivelul cererii şi ofertei".

Recomandarea nu poate însemna decât un singur lucru, respectiv "diluarea" substanţială sau chiar eliminarea barierelor de mediu din calea reţelelor de electricitate.

Din păcate, cheltuielile suplimentarea ar reprezenta o povară extrem de mare mai ales pentru ţările în curs de dezvoltare, după cum se arată în raportul de la IEA.

Ce nu se aminteşte în raport sunt presiunile mari exercitate de autorităţile europene asupra ţărilor în curs de dezvoltare, prin condiţionarea relaţiilor comerciale de reducerea puternică a emisiilor de gaze cu efect de seră. În aceste condiţii, economiile emergente se vor confrunta cu bariere insurmontabile în calea dezvoltării şi se vor transforma rapid, dacă acceptă aceşti termeni, în economii submergente.

"Pentru a atinge obiectivele naţionale ale ţărilor în materie de energie şi climă, consumul de energie electrică la nivel mondial trebuie să crească cu 20% mai rapid în următorul deceniu decât în deceniul precedent", se arată în raportul de la IEA, iar "reţelele extinse sunt esenţiale pentru a permite o astfel de creştere, pe măsură ce în lume se utilizează mai multe vehicule electrice, se instalează mai multe sisteme electrice de încălzire şi răcire şi se intensifică producţia de hidrogen prin electroliză".

Mai mult, "atingerea obiectivelor naţionale înseamnă, de asemenea, adăugarea sau renovarea unui total de peste 80 de milioane de kilometri de reţele până în 2040, echivalentul întregii reţele mondiale existente".

Dar pentru extinderea reţelelor electrice şi modernizarea celor existente, astfel încât să fie acoperită nu doar creşterea cererii ci şi variabilitatea mult mai ridicată a acesteia, nu este suficientă doar creşterea gradului de îndatorare al guvernelor şi companiilor.

Mai este nevoie şi de foarte mult combustibil clasic pentru alimentarea utilajelor care extrag şi prelucrează minereul de cupru.

John Lee Pettimore, un veteran al industriei miniere cu o experienţă de peste 40 de ani, prezintă pe contul său de Twitter un excavator utilizat în minele de cupru de suprafaţă, Terex RH 400, care are o masă de aproape 1.000 de tone şi o capacitate a cupei de 50 metri cubi.

Cele două motoare Diesel ale sale, fiecare cu 16 cilindri, consumă circa 13.000 de litri de motorină într-un schimb de 12 ore, alături de alte cantităţi impresionante de lubrifianţi.

Doar pentru a face faţă cererii de cupru pentru extinderea accelerată a reţelei electrice, numărul acestor maşini uriaşe trebuie să crească cel puţin la fel de rapid, ceea ce va conduce la o creştere masivă a consumului de combustibil şi alte produse derivate din hidrocarburi, în special de motorină.

Evoluţia cererii de cupru a fost prezentată tot într-un raport de la IEA privind piaţa materialelor critice pentru tranziţia către emisiile nete zero (n.a. vezi articolul "IEA confirmă că schimbările climatice vor fi oprite prin distrugerea planetei", BURSA, 18 august 2023).

În cazul scenariului care presupune atingerea ţintei de emisii nete zero până în 2050, cererea de cupru pentru tehnologiile "curate" va creşte de 3,6 ori din 2022 până la un maxim de 20.678 kilotone (kt) în 2045, în condiţiile în care cea mai mare cerere va fi pentru construirea reţelelor electrice şi va atinge un maxim de 12.574 kt în 2040, ceea ce reprezintă o creştere de 3 ori faţă de nivelul din 2022.

La o concentraţie medie de 0,6% - 1%, cele 12,57 milioane de tone de cupru rafinat cerute în 2040 implică excavarea a circa 1,25 miliarde tone de minereu. Conform datelor de la IEA, cererea de cupru pentru reţele electrice a fost de 4,182 milioane de tone în 2022.

Extinderea şi modernizarea reţelelor electrice mai presupune şi "lanţuri de aprovizionare sigure şi personal cu un grad ridicat de calificare".

Dincolo de siguranţa lanţurilor de aprovizionare, care nu este deloc asigurată de politicile iresponsabile promovate de autorităţile occidentale, cum se va asigura personalul cu grad ridicat de calificare, în condiţiile în care ştiinţele exacte sunt prezentate tot mai mult ca instrument de oprimare şi sunt acuzate de rasism?

Toate acestea arată că autorităţile ignoră elemente fundamentale, care transformă reţelele electrice în sisteme deosebit de fragile şi incapabile să asigure un flux continuu de electricitate.

Şi asta nu este tot. Raportul de la IEA mai subliniază că "digitalizarea devine din ce în ce mai importantă", deoarece "necesitatea de a gestiona un număr tot mai mare de de resurse energetice distribuite precum şi de noi actori activi, impune operatorilor de sistem să implementeze noi soluţii digitale pentru a îmbunătăţi capacitatea de observare a reţelei pentru monitorizarea şi controlul în timp real".

Dar cum poate funcţiona digitalizarea dacă se opreşte curentul, deoarece reţeaua suferă o cădere catastrofală în situaţia în care nu bate vântul şi nu străluceşte soarele?

Va fi compensată "căderea" de centrale atomice sau centrale pe gaze naturale sau centrale pe cărbune? Atunci cum sunt justificate "investiţiile" suplimentare în centrale eoliene şi solare, când este nevoie oricum de surse clasice de energie electrică? Oare autorităţile s-au gândit la planuri contingente pentru astfel de situaţii?

Astfel de întrebări "subversive" nu ar trebui permise pe marginea raportului de la IEA, deoarece nu poate fi subminată, sub nicio formă, încrederea populaţiei în programele net zero, chiar şi atunci când costurile energiei electrice vor exploda, când maşinile electrice nu vor mai putea fi încărcate decât la preţuri prohibitive, iar frigul şi întunericul vor fi noua normalitate pentru alegătorii care şi-au dotat locuinţele cu pompe de căldură de ultimă generaţie, cu speranţa deşartă că legile termodinamicii pot fi ocolite.