SUPLIMENT HIDROELECTRICA Hidroelectrica - 60 de ani de activitate

Anul acesta a marcat 70 de ani de istorie a hidroenergeticii româneşti de dimensiune mare. Mai precis, s-au împlinit 70 de ani de la hotarârea Consiliului de Miniştri nr. 1182 din 31.09.1950 (poză), prin care s-a luat decizia construirii pe râul Bistriţa a centralei hidroelectrice de la Stejar şi a barajului de acumulare Izvorul Muntelui.

Totodată, în vara acestui an marcăm şi 60 de ani de la hotărârea 837 a Consiliului de Miniştri din 29 iunie 1960, prin care a fost infiinţată "Întreprinderea Electrocentrale Bistriţa", cu atribuţii de beneficiar al lucrărilor hidroenergetice şi principal obiect de activitate producerea de energie electrică. Acesta reprezintă, practic, actul de înfiinţare a Hidroelectrica şi, implicit, a exploatărilor hidroenergetice mari din România, care s-au înmulţit în anii ulteriori.

Ca detalii tehnice, pentru realizarea lacului de acumulare a centralei hidroelectrice de la Stejar a fost necesară mutarea a 2.291 de gospodării, cu un număr de 18.760 de locuitori din 20 de sate, iar lacul de acumulare are un volum total de 1.230 de milioane m³, o suprafaţă de 310 ha şi o lungime de cca. 35 km. De asemenea, transportul apei sub presiune din lacul de acumulare până la hidrocentrala Stejaru se realizează printr-un tunel săpat pe sub muntele Botoşanu şi care are o lungime de 4.655 m. Tunelul are un diametru interior de 7 metri ce poate asigura un debit de 178 m;/sec. Sistemul hidroenergetic de la Bicaz a fost astfel dat în folosinţă la 1 iulie 1960, iar la 1 octombrie în acelaşi an aici este produsă energia electrică necesară Văii Bis­triţei. Dezvoltarea amenajărilor hi­droenergetice au fost parte din planul naţional de electrificare a ţării, prio­ritate a perioadei comuniste.

Astăzi, Hidroelectrica este principalul producător şi furnizor de energie electrică şi servicii tehnologice de sistem, din resurse hidroenergetice din România. Cu o producţie de energie electrică realizată în anul hidrologic mediu de peste 17.400 GWh, în cele 7 sucursalele de hidrocentrale amplasate strategic pe întreg teritoriul ţării, Hidroelectrica furnizează aproximativ o treime din consumul de energie al României.

Hidrocentrale Bistriţa este una dintre cele şapte sucursale ale Hidroelectrica, având în administrare obiective hidroenergetice din zona Moldovei, amplasate pe raza judeţelor Neamţ, Bacău, Suceava, Botoşani, Iaşi şi Vrancea, obiective care valorifică potenţialul hidroenergetic al râurilor Bistriţa, Siret şi Prut. Sucursala Hidrocentrale Bistriţa este ,astfel, cea mai veche din seria marilor "organizări hidroenergetice", începuturile acestora fiind marcate deci de construirea barajului Izvorul Muntelui şi a centralei hidroelectrice de la Stejaru, prima mare amenajare hidro­energetică din România.

Generaţiile de hidroenergeticieni care au contribuit de-a lungul anilor la construcţia şi funcţionarea barajelor de pe râurile ţării au fost decorate de-a lungul regimurilor - autoritare sau democratice - cu medalii pentru merite deosebite. Complexul energetic Bicaz - Stejaru a fost o adevărată şcoa­lă pentru hidroenergeticienii care mai târziu au contribuit la celelalte mari construcţii de pe Argeş, Lotru sau Dunăre.

Practic, la momentul prezent, amenajările componente ale Sucursalei Hidrocentrale Bistriţa însumează un număr de 29 centrale hidroelectrice, microhidrocentrale şi centrale hidroelectrice de mică putere, 66 grupuri energetice cu o energie medie de proiect de peste 1700 GWh. Amenajările din zona Moldovei de pe raza judeţelor Neamţ, Bacău, Suceava, Botoşani, Iaşi şi Vrancea - în principal de pe râurile Bistriţa, Siret, Uz şi Prut - au o putere instalată de 682,8 MW, peste 10% din puterea instalată în Hidroelectrica.

O inventariere relativ recentă (2013) a potenţialul hidroenergetic al ţării înainta o capacitate de cca. 38.000 GWh/an pentru anul hidrologic mediu, la mai puţin de jumătate din producţia actuală realizată în anul hidrologic mediu. Inventarierea realizată de autorităţile relevante este una pur tehnică însă ce nu ţine cont de criterii sociale sau economice ori de potenţialul de pescuit sau turistic şi de agrement al locaţiilor avute în vedere pentru noi amenajări.

• Istoria recentă

În forma actuală, Hidroelectrica a luat fiinţă în anul 2000, urmând ca în 2002 să treacă printr-o reorganizare, completată de înfiinţarea a opt companii de reparaţii şi mentenanţă. În primii ani de existenţă ai companiei, res-pectiv perioada 2001-2004, au fost semnate contractele directe de vânzare a energiei pe termen lung cu aşa-numiţii "băieţi deştepţi", considerate a fi extrem de păguboase pentru companie în contextul în care respectivele contracte expirau în 2014, 2015 sau 2018. Magnatul Bogdan Buzăianu a fost principalul beneficiar al contractelor considerate păguboase pentru Hidroelectrica - numai compania reprezentată de el, Energy Holding, a avut un contract de 1 miliard de dolari cu compania de stat, valoare ce reprezenta 1 la sută din PIB-ul României din 2004, atunci când a fost încheiat contractul. Ministrul Indus­triilor în Guvernul Năstase era Dan Ioan Popescu, naşul de cununie al lui Buzăianu. Alţi beneficiari au fost Dan Voiculescu sau Gheorghe Ştefan zis Pinalti.

În 2003, Hidroelectrica raporta pierderi cifrate la aproximativ 35% (peste 300 milioane de RON) din cifra de afaceri a companiei (10.200 miliarde ROL), puse de către directorul general de atunci, Traian Oprea, în seama secetei prelungite din acel an, ce a condus atunci la scăderea cantităţii de electricitate livrată, cât şi la înregistrarea unor datorii faţă de producătorii termo.

Primul trimestru al anului 2004 aducea companiei trecerea pe profit. Pe parcursul lui 2006 s-a discutat despre fuziunea Termoelectrica (furnizor de energie termică aflat într-o situaţie dificilă din punct de vedere financiar) şi Hidroelectrica, unii comentatori notând că aceasta reprezenta o soluţie primejdioasă, în condiţiile în care compania hidro nu trebuia încărcată cu grupuri neprofitabile. Discuţiile privind fuziunea Hidroelectrica şi a altor companii de producţie a reapărut constant pe agenda publică în anii următori, cel mai recent în perioada 2018-2019.

Începutul lui 2007 aduce primele menţiuni despre finanţarea investiţiilor din domeniul energetic, pentru companiile din portofoliul statului, prin intermediul listării la Bursa de Valori, la un an de la listarea Transelectrica. Pentru 2006, Hidroelectrica a raportat un profit de circa 100 milioane de lei, în ciuda secetei prelungite şi persistente din acel an, la o cifră de afaceri estimată de 1,7 miliarde de lei. Contractele încheiate de Hidroelectrica înaintea transparentizării pieţei de energie şi care nu expirau înainte de 1 ianuarie 2008 reprezentau, în 2007, 40% din producţia sa de energie electrică şi 10-12% din piaţa totală (6-7 TW) de atunci.

Strategia energetică aprobată în 2007 de Guvern nota că una dintre cele mai importante măsuri din document era înfiinţarea unei companii naţionale energetice care să devină foarte puternică în regiune, urmând să grupeze producători din surse hidro, termo şi nucleare, precum şi cele trei distribuţii de energie electrică (Electrica) rămase atunci încă în proprietatea statului. Noua companie energetică naţională urma să fie privatizată prin listarea la BVB în circa un an de la constituire. Planurile Guvernului Tăriceanu au primit acordul Comisiei Europene, în 2008, dar acordul era condiţionat de faptul că societatea nu trebuia să deţină mai mult de 60% din producţia de energie din zona sa de distribuţie şi producţie. Banca Mondială s-a opus proiectului, în condiţiile în care decizia de a constitui compania energetică era în contradicţie cu capitolul energie negociat înainte de aderarea la UE care stipula strategia pentru privatizarea companiilor din energie.

Proiectul hidrocentralei cu acumulare prin pompaj de la Tarniţa-Lăpuşteşti a fost anunţat în 2008, costul investiţiei fiind de circa un miliard de euro, iar puterea finală de 1.000 MW. Hidrocentrala urma să fie finalizată în "în cinci-şase ani".

Subiectul campionului energetic naţional a dominat anul (electoral) 2008, cu moţiuni de cenzură pe subiect, anchete şi urmăriri penale, pichetări ale sindicaliştilor şi acţiuni în instanţă împotriva ordonanţei de urgenţă ce înfiinţa compania. La 15 ianuarie 2009, secretarul de stat în noul guvern Tudor Şerban a anunţat că Ministerul Economiei doreşte să desfiinţeze Compania Energetică Naţională, printr-o ordonanţă de urgenţă, aşa cum a şi fost înfiinţată de Guvernul Tăriceanu în octombrie 2008.

În octombrie 2011, noul director Constantin Trihenea declara că Hidroelectrica nu are mijloace pentru modificarea sau întreruperea contractelor directe de vânzare a energiei, care sunt încheiate "poate" pe o perioadă "prea mare". Blocarea situaţiei de forţă majoră în finalul anului 2011 de către Camera de Comerţ şi Industrie a Ro­mâniei (CCIR) a bulversat compania, iar directorul Trihenea a demisionat în decembrie, invocând motive personale. Curtea de Apel Bucureşti a decis la câteva săptămâni de la demisia lui Trihenea ca Hidroelectrica să menţină situaţia de forţă majoră în contractul încheiat cu traderul Energy Holding. Situaţia de forţă majoră s-a încheiat la 1 mai 2012.

De-a lungul negocierilor cu "băieţii deştepţi", începute la finalul lui 2011, s-a căutat ca beneficiarii să accepte scăderea cantităţilor de energie şi a duratei pentru fiecare acord, precum şi majorarea preţurilor la care Hidroelectrica vinde energia, ori contractele urmau să fie reziliate. În contextul acordurilor cu FMI şi Banca Mondială, ţara noastră se angajase în faţa organismelor internaţionale să rezolve problema acestor contracte.

• Hidroelectrica, în insolvenţă

Hidroelectrica a intrat în insolvenţă in luna iunie 2012, la solicitarea Consiliului de Administraţie, invocând reducerea cifrei de afaceri şi nivelul ridicat al datoriilor, pe fondul unui "dezastru de management" şi al secetei din 2011. În esenţă, insolvenţa a fost cerută în scopul încetării contractelor cu "băieţii deştepţi". Administratorul judiciar al Hidroelectrica, Remus Borza, arăta, în august 2012, că prejudiciul suferit în urma celor 10 contracte pe termen lung a însumat 1,1 miliarde euro, în perioada 2006-2012.

Din cele 10 contracte bilaterale, şase au fost denunţate, iar renegocierea celor 4 a adus preţuri substanţial majorate şi venituri de 94 milioane de lei din plăţi retroactive, de la începutul lui 2012 până la jumătatea anului respectiv, potrivit lui Borza.

În 18 iunie 2013, Tribunalul Bucureşti a admis planul de reorganizare a Hidroelectrica, compania având datorii de 3,59 miliarde de lei, iar la o săptămână distanţă, în 27 iunie, aceeaşi instanţă a decis ieşirea Hidroelectrica din insolvenţă.

Februarie 2014 a readus compania în insolvenţă, după ce fusese instalată o nouă conducere. Recursurile formulate la insolvenţa Hidroelectrica de "băieţii deştepţi" au fost admise de Curtea de Apel Bucureşti, respectiv în nouă dosare. Autorităţile îşi propuseseră să listeze Hidroelectrica pe 30 iunie, pachetul ce urma să fie dat eventual pe bursă fiind majorat în noiembrie 2013 la 15% de la 10%.

În martie 2014, în dosarul Hidroelectrica, Curtea Supremă l-a condamnat atât pe fostul ministru al economiei Codruţ Sereş la patru ani de închisoare cu executare (după un proces început în 2011) şi a decis şi condamnarea directorilor Hidroelectrica inculpaţi de procurorii DIICOT (printre ei şi fostul director al companiei Traian Oprea, care a fost condamnat la şase ani de închisoare cu executare). În acest dosar, Sereş şi alţi şase directori ai Hidroelectrica au fost acuzaţi de prejudicierea bugetului statului cu 165 milioane dolari, procurorii DIICOT acuzându-i pe cei şapte că au vândut ilegal energie electrică la preţuri subvenţionate.

Hidroelectrica a devenit în 2013 cel mai mare producător de energie electrică, devansând Complexul Energetic Oltenia şi ajungând la o cotă de piaţă de 28,2%, spre deosebire de 22,8% în 2012. Datoriile Hidroelectrica s-au diminuat cu 64% în iunie 2014, de la 4,33 miliarde de lei cât avea la deschiderea primei proceduri de insolvenţă, la 1,54 miliarde de lei, în contextul creşterii veniturilor cu 700 milioane de lei, de la 2,4 miliarde de lei la 3,1 miliarde de lei. În 2014, compania a obţinut un nou profit record, de 1,2 miliarde de lei, la afaceri istorice, iar în ianuarie 2015, a fost prima societate care a realizat tranzacţii pe atunci noul mecanism de tranzacţionare PCCB-LE al OPCOM, care prevede în­cheierea contractelor bilaterale de energie electrică prin licitaţie extinsă.

În 21 iunie 2016, Tribunalul Bucureşti a decis ieşirea Hidroelectrica din insolvenţă. Administratorul Fondului Proprietatea a cerut atunci listarea (duală) rapidă a companiei. La data ieşirii din insolvenţă, compania nu mai avea datorii, după ce a achitat 4,3 miliarde de lei din surse proprii. În anii în care s-a aflat în insolvenţă, producătorul de energie a acordat dividende de 1,6 miliarde de lei. Totodată, între 2012 şi 2016, compania şi-a dublat valoarea de la două miliarde de euro la patru miliarde de euro, conform evaluărilor oferite de FP.

• Nouă conducere la Hidroelectrica accelerează planurile de listare

În iulie 2017, Bogdan Badea a fost numit de Consiliul de Supraveghere al Hidroelectrica preşedinte al directoratului, cu mandat interimar, el fiind anterior responsabil cu investiţiile societăţii din funcţia de manager al departamentului management de proiect. Priorităţile noii conduceri erau accelerarea procesului de listare la bursă şi implementarea principiilor de guvernanţă corporativă.

Este o perioadă de rezultate financiare excepţionale pentru companie, fiind doborâte, pentru doi ani consecutiv, recorduri istorice: 3,254 mld. lei cifră de afaceri, 1,315 mld. lei profit net în 2017; 4,261 mld lei cifră de afaceri, 1.939.

În septembrie 2017, Fondul Proprietatea a anunţat că analizează vânzarea participaţiei de 19,9% din companie, o opţiune care până în prezent nu s-a modificat. Totodată, a fost demarată practica statului de a lua ca dividende speciale banii companiilor aflate în propriul portofoliu care nu sunt folosiţi în investiţii, în scopul acoperirii deficitului bugetar.

În decembrie 2018 a fost adoptată OUG 114, care, printre altele, majora contribuţia către ANRE de la 0,1% la 2%, şi plafona preţul la energia electrică către consumatorii casnici, producătorul fiind nevoit să vândă în regim reglementat o proporţie semnificativă din producţie începând din 2019. Directorul companiei anunţa în aceeaşi lună că producătorul de energie electrică şi-a finalizat planul de afaceri şi investiţii pentru următorii cinci ani de zile, acesta ridicându-se la o valoare de 5,56 miliarde de lei.

În 10 iunie 2019, ca urmare a parcurgerii procedurii de selecţie conform OUG 109/2011 privind Guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, Bogdan Badea a fost reconfirmat preşedinte al Directoratului pentru un mandat plin, de patru ani, încheindu-se astfel perioada provizoratului. Totodată, din a doua jumătate a lui 2019, Directoratul a hotărât să accelereze eforturile de listare la Bursa de Valori Bucureşti. De asemenea, în vara anului trecut au apărut primele semnale privind intenţia Hidroelectrica de achiziţie a activelor CEZ din România - aici existând iniţial şi o intenţie privind preluarea activelor italienilor de la Enel. Planurile companiei vizează practic diversificarea activităţii sale şi intrarea pe piaţa regională

În august, Badea declara că listarea Hidroelectrica se afla pe ultima sută de metri, operaţiunea urmând a avea loc în septembrie 2020 "pe un calendar normal".

Privitor la achiziţia activelor CEZ sau Enel, luna septembrie 2019 a adus opinia acţionarului minoritar al Hidroelectrica, Fondul Proprietatea, care a ieşit în spaţiul public spunând că achiziţia activelor res­pective nu este benefică din punct de vedere financiar nici pentru companie şi nici pentru acţionari în condiţiile în care acestea nu ar genera aceleaşi randamente pe care le generează în prezent Hidroelectrica.

Tot în septembrie, directorul Badea spunea că dacă există o preocupare adevărată cu privire la consumatorul vulnerabil (pentru care se plafonase preţul la energie şi gaze) ar trebui analizate alte variante, optimizate, prin care să se subvenţioneze această categorie de consumatori şi propunea înfinţarea unui fond mult mai precis targetat.

În decembrie 2019, Hidroelectrica a demarat oficial procedurile privind achiziţia grupurilor CEZ România şi Enel România, la fel cum a făcut şi SAPE şi Electrica, care până la urmă în această vară au depus o ofertă comună pentru activele CEZ. De asemenea, directorul companiei spunea în ultima lună din 2019 listarea companiei în 2020 este pusă sub semnul întrebării în condiţiile dacă ANRE va obliga compania să vândă ieftin o parte importantă din energie, sub preţul pieţei, obligaţie ce ar afecta preţul din IPO. Hidroelectrica a continuat totuşi în 2020 procedurile de listare, care s-au trezit însă blocate de un proiect de lege din Parlament ce urmăreşte interzicerea vânzării de participaţii ale statului în companii naţionale pe o perioadă de doi ani. Listarea companiei de stat antrena speranţe mari în piaţă, analiştii spunând la debutul lui 2020 că oferta Hidroelectrica ar putea duce la mai multe listări din zona companiilor private.

Pe finalul lui 2019, Hidroelectrica a dis­tribuit încă o dată dividende suplimentare, în sumă de 1 miliard de lei: 800 milioane statului şi 200 de milioane lei Fondului Proprietatea, asta după ce cu trei zile înainte se respinsese în AGA suma de 1,25 miliarde.

• Hidroelectrica a programat investiţii de peste 5 miliarde euro pentru următorii zece ani

În pofida numeroaselor piedici birocratice şi a legislaţiei uneori neclare, Hidroelectrica a continuat să investească în modernizarea şi extinderea capacităţilor de producţie.

În octombrie 2019, compania a inaugurat hidrocentrala Bretea, unitate cu o putere instalată de 12 MW (plus de aproximativ 33 GWh/an în SEN) amplasată în judeţul Hunedoara pe râul Strei. Aceasta este, practic, prima hidrocentrală nouă pusă în funcţiune în România după după ieşirea companiei din insolvenţă, investiţie ce s-a ridicat la circa 200 de milioane de lei. CHE Bretea este un demers 100% românesc: proiectantul general este ISPH Bucureşti, lucrările la centrala hidroelectrică au fost realizate de Hidroconstrucţia SA Bucureşti prin Sucursala Râul Mare Haţeg, iar montajul echipamentelor furnizate de UCM Reşiţa a fost asigurat de Energomontaj SA Bucureşti. Electricitatea este produsă de două turbine Kaplan, având o putere instalată de 6,282 MW fiecare.

În luna martie a acestui an, Hidroelectrica a finalizat procesul de retehnologizare a hidroagregatului (HA) nr. 6 (pus în funcţiune în perioada 1960 - 1962) de la Centrala Hidroelectrică Dimitrie Leonida (Stejaru), care are acum o putere maximă disponibilă de 55 MW, de la 50 MW. Grupul generator respectiv a intrat, astfel, într-un nou ciclu de viaţă, lucrările fiind efectuate în cadrul unui contract semnat în 2015 între Hidroelectrica şi asocierea Romelectro SA & Litos­troj Power doo Slovenia, a cărei valoare se ridică la circa 75 milioane de euro. Hidrocentrala Stejaru este principala centrală din schema hidroelectrică a râului Bistriţa.

Pentru perioada 2020-2030, în contextul solicitării unui program naţional de investiţii din partea noului guvern, compania şi-a planificat investiţii de 26 miliarde lei, în retehnologizarea hidrocentralelor exis­tente, dar şi în construcţia unor centrale şi în dezvoltarea unor amenajări noi pe Dunăre. De asemenea, o parte din investiţii vor fi direcţionate în parcuri eoliene onshore şi offshore (în largul mării), parcuri fotovoltaice, producţia de electricitate pe bază de biomasă, producţia de hidrogen prin hidroliză, precum şi în dezvoltarea de reţele de e-mobility, staţii de alimentare pentru maşinile electrice, potrivit planului de investiţii.

Compania vrea să îşi diversifice portofoliul de capacităţi de producţie, dar şi să dezvolte zona de furnizare a energiei şi să îşi mărească numărul de clienţi. Investiţiile totale, de 26,04 miliarde lei, vor fi împărţite astfel: 17,93 miliarde lei în proiecte hidroenergetice noi de 713,62 MW, 3,005 miliarde lei în proiecte de retehnologizare şi modernizare, iar alte 5,104 miliarde lei în proiecte noi de diversificare a portofoliului de afaceri de 655 MW.

"În urma unor studii şi analize aprofundate, se vor demara proiecte de producere de energie din surse regenerabile de energie eoliană on şi off-shore, solară şi biomasă, în acelasi timp cu continuarea dezvoltării de proiecte noi hidroenergetice, precum şi a proiectelor de retehnologizare şi modernizare a grupurilor în funcţie de starea tehnică şi a depăşirii durată de viaţă a aces­tora", arată compania în strategia pe următorii zece ani. Planul investiţional propus pentru perioada următoare aduce un plus de putere de 1.368,62 MW şi o producţie adiţională medie anuală estimată la 5.160,71 GWh/an.

"Hidroelectrica are un plan de investiţii ambiţios şi complex, prin dezvoltarea de proiecte noi care însumează aproximativ 26,04 miliarde lei, şi care pe lângă asigurarea unui nou ciclu de viaţă a portofoliului de centrale existent, va transforma compania în campionul decarbonizării economiei româneşti. Direcţiile majore ale politicii investiţionale a Hidroelectrica sunt reprezentate de finalizarea capacităţilor de producţie aflate în stadiu avansat de execuţie, realizarea de capacităţi hidroenergetice noi, retehnologizări şi modernizări ale centralelor existente, proiectele noi de diversificare a activităţii, prin realizarea de capacităţi din alte surse regenerabile de energie, dar şi prin implementarea unor activităţi de cercetare-inovare la nivelul companiei", mai arată compania în document, precizând:

"Contextul actual de funcţionare al societăţii impune adaptarea la direcţiile stabilite prin Pactul Ecologic European care vizează trecerea la o producţie de energie neutră din punctul de vedere al emisiilor de CO2 până în anul 2050. Noile ţinte europene doresc să accelereze ritmul investiţional în zona energiilor curate, şi sustenabile, această intenţie şi necesitate fiind întărită şi prin politica naţională - Ordinul Ministrului Economiei, Energiei şi Mediului de afaceri nr. 893 din 16 aprilie 2020".

Pentru perioada viitoare, Hidroelectrica are în plan execuţia de proiecte hidroenergetice noi cu o valoare estimată totală de 17,933 miliarde lei. Obiectivele de investiţii au o putere instalată totală de 713,62 MW şi pot asigura o producţie medie anuală de 3.396,79 GWh/an.

În ceea ce priveşte amenajările noi pe fluviul Dunărea, în aval de hidrocentrala Portile de Fier II, se urmăreşte realizarea unor amenajări estimate la acest moment între 380 si 610 MW putere instalată, res­pectiv 2.300 - 3.450 GWh/an producţie de energie electrică în funcţie de locaţie. Pentru proiectele de capacităţi noi dezvoltate pe Dunăre şi pentru proiectul de producere din surse eoliene offshore, Hidroelectrica are în vedere atragerea a 7,7 miliarde lei sub formă de fonduri europene sau scheme de sprijin (50% din valoarea proiectelor).

"Studiile întocmite până în prezent pentru valorificarea potenţialului hidroenergetic al fluviului Dunărea, o importantă sursă de acoperire a necesarului de energie electrică în sistemul energetic naţional, au ţinut seama de toate implicaţiile legate de situaţia topografică şi geologică a terenurilor adiacente acestuia, de posibilităţile tehnice de realizare a tuturor părţilor componente ale unei astfel de amenajări precum şi de satisfacerea altor folosinţe. Astfel, au fost studiate variante de noduri hidrotehnice printre care Turnu Măgurele - Nicopol Islaz-Somovit, Cioara-Belene, Tulcea-Măcin şi altele. Lucrările la amplasamentul Turnu Magurele-Nicopol au fost începute încă înainte de anul 1989 dar au fost sistate pe fondul lipsei de interes manifestate de Guvernul Bulgariei", subliniază strategia.

Hidroelectrica are în vedere reanalizarea variantelor fezabile din punct de vedere tehnic, urmărind, totodată, ca obiectiv realizarea unui complex hidrotehnic pe sectorul aferent exclusiv României (aval de Călăraşi), şi doar în secundar o lucrare comună efectuată printr-un parteneriat cu Bulgaria (de exemplu Islaz-Somovit).

Totodată, proiectul dezvoltării portofoliului de centrale eoliene onshore şi offshore are o valoare estimată de circa 1,872 miliarde lei (la o putere instalată de 300 MW), cu o energie medie anuală estimată de 683,28 GWh/an, considerându-se un factor de capacitate mediu de 26%. Termenul estimat de punere în funcţiune este anul 2025.

În acelaşi timp, proiectul dezvoltării portofoliului de parcuri fotovoltaice are o valoare estimată de circa 2,88 miliarde lei (la o putere instalată de 300 MW), cu o energie de medie anuală de aproximativ 998,64 GWh/an, considerându-se un factor de capacitate mediu de 38%. Termenul estimat de punere în funcţiune este anul 2026.

Compania evidenţiază: "Diversificarea capacităţilor de producţie deţinute în portofoliu va conduce la optimizarea costului de producţie, flexibilitate în utilizarea resurselor deţinute, posibilitatea optimizării regimului de exploatare şi livrare a energiei electrice produse pe resursele utilizate, evitarea plăţii dezechilibrelor generate etc. Existenţa în portofoliul de producţie al companiei şi a altor tipuri de capacităţi de producţie din surse regenerabile de energie, parcuri eoliene şi parcuri solare, poate conduce la obţinerea unor potenţiale sinergii prin crearea unor UD-uri (unităţi dispecerizabile) mixte, prin care se poate optimiza prognozarea producţiei prin compensarea dezechilibrelor generate de diferitele tipuri de capacităţi de producţie".