Tineret, nepotism şi performanţă economică

Am citit recent un studiu privind fenomenul "nepotismului" în Italia. Cum acolo a apărut şi cuvântul - am aflat din articol - căci papii îşi aduceau nepoţii pe post de consilieri, lucrurile par că se leagă. De altfel, dinas­tiile, cas­telele, breslele sunt doar alte câteva exemple despre ceea ce numim mai generic "nepotism" şi care demonstrează că acest fenomen a fost unul global, de-a lungul istoriei: copiii învăţau "meşteşugul" de la părinţi şi continuau tradiţia - sau mai târziu, afacerea - familiei, fie că era vorba de agricultură, comerţ, mică industrie, sau profesii specializate.

În democraţie şi vremurile moderne ar trebui ca principiile gen "nepotism" să fie mult mai reduse. Totuşi, aşa cum arată şi studiul din Italia, lucrurile nu stau aşa. Deşi astăzi este mult mai facil pentru oricine (în ţările dezvoltate şi chiar în multe dintre ţările în dezvoltare) să aibă acces la studii şi specializări fără nicio legătură cu meseria, poziţia socială sau averea părinţilor ori rudelor apropiate, de multe ori tinerii care beneficiază de studiile respective nu pot avansa în carieră din cauza altor tineri care au în plus o... rudă în acelaşi domeniu. Şi dacă în trecut se trans­miteau pe principii de nepotism mesteşuguri ori tradiţii în domenii de activitate obişnuite, astăzi beneficiarii "nepotismului" sunt cel mai mult prezenţi în zonele economice cu câştiguri impresionante: domeniul financiar, avocatură, învăţământul superior, actorie (în SUA şi Europa, nu în România neapărat!), sport. Accesul tinerilor capabili dar fără rude în aceste domenii bine plătite este anevoios, dacă nu imposibil.

Unul din exemplele din studiul amintit este din domeniul universitar: profesorii universitari sunt înrudiţi între ei în proporţie de peste 70%. În România, avem o situaţie similară: clanurile de familie şi înrudirile "strategice" sunt normale în facultăţile româneşti, iar accesul tinerilor "obişnuiţi" la funcţiile de conducere sau poziţiile superioare este barat de "generaţia veche" şi de copiii sau rudele aces­tora. Acelaşi lucru se poate spune despre avocaţi, bancheri şi mai nou, politicieni! Adică domeniile (cvasi) private dar care au o strânsă legătură cu statul, în realitate şi unde veniturile sunt importante. Aşa cum arată studiul respectiv, cea mai mare problemă pentru economie este că aceşti "moştenitori" nu sunt neapărat cei mai capabili din punct de vedere profesional, dar îngrădesc accesul unor candidaţi mai buni la poziţiile res­pective.

Şi, deşi nu apare în titlul acestui articol, aş spune, ca o continuare, că în afara performanţei economice mai slabe şi o problemă socială pentru tineri, nepotismul aduce şi (sau mai degrabă este însoţit de) corupţie generalizată. O corupţie cu efecte tot asupra societăţii şi performanţei economice. Cu cât situaţia economică este mai dificilă, cu atât nepotismul şi corupţia sunt mai agresive, iar ţările respective - fie ele Italia, Grecia, Franţa sau România - suferă mai mult.