Totul este cum nu se poate mai bine....

Să ne înţelegem, cînd Voltaire, luîndu-l în răspăr pe Leibniz, conchide, "...în cea mai bună dintre lumi", aceasta nu este o condiţionalitate. Nu! Aceasta, lumea în care trăim, este cea mai bună dintre lumile posibile şi, tocmai datorită acestui fapt, tot ceea ce se întîmplă este cel mai bun rezultat al implacabilului determinism cauzal. În natură, ca şi în societate. Doctrina metafizico-teologico-cosmologică inventată şi profesată de Pangloss este "Prostologia". Francezii, încă de pe vremea lui Voltaire au avut în vocabular un cuvînt special pentru a o desemna: "nigologie". Traducătorul în limba română al celebrului roman "Candide" a preferat termenul "Tontologie". Eu îl propun, fără rezerve, pe cel de "prostologie". E mai neaoş şi niţel mai muşcător!

Deşi nu pare chiar evident, doctrina aceasta se dovedeşte de mare folos, nu doar pe vremurile lui Voltaire, ci şi azi, pe vremurile....noastre. Păi, să ne uităm roată, de jur împrejur. Doi ani şi jumătate de război dus de Rusia pe teritoriul Ucrainei, cu scopul declarat de a rupe părţi din teritoriul suveran al Ucrainei şi a le trece în posesia Rusiei, de a schimba regimul de la Kiev şi, pe această cale, poziţionarea ţării faţă de Rusia şi Statele Unite, faţă de NATO şi Uniunea Europeană. Dacă nu ştii boabă "Prostologie", o să zici că e o aberaţie, o încălcare flagrantă a dreptului internaţional şi al Cartei ONU, o crimă împotriva păcii, o crimă în masă împotriva populaţiei ucrainiene, o crimă împotriva ruşilor trimişi să moară cu zecile de mii pe un front creat doar de beţia ideologică în care s-a scufundat clica putiniană în frunte cu "marele ei conducător". Distrugeri, moarte, suferinţă şi iar distrugeri, moarte şi suferinţă pentru milioane de oameni. Prunci, copii şi tineri, maturi şi bătrîni morţi fără de noimă, crunt şi înainte de vreme. Ei bine, nu. Războiul acesta, dacă există, are o cauză, iar cauza nu putea să determine decît cel mai bun dintre efectele posibile. Războiul acesta a permis Rusiei să treacă de la o semi-prăbuşită economie de pace, la o înfloritoare economie de război. Pib-ul creşte într-o lună cît altădată într-un an, statul cîştigă de rupe, rubla e mai tare ca dolarul. Politic vorbind, Putin nu mai stă pe un tron care se clatină, gata să se prăbuşească, ci este adulat şi votat de 99,99% dintre alegătorii aleşi să aibă norocul de a pune un buletin de vot în urnă. Restul au fost trimişi la plimbare sau prin puşcării, ori direct prin cimitire, că şi acolo e nevoie de oameni de valoare. Armata a ieşit din lîncezeală şi se poate juca cu toate jucăriile care stăteau pînă mai ieri pe rafturi, neatinse; serviciile sunt în priză 24/7, să nu care cumva să cîrtească cineva împotriva "statului şi a conducătorului iubit". În rest, cum ar fi fost posibilă întreaga revărsare generoasă de ajutoare economice şi militare pentru Ucraina, miliarde peste miliarde şi deasupra alte miliarde din America şi Europa? Cum ar mai fi fost posibil ca Rusia să devină promotoare a păcii şi susţinătoare a încheierii conflictului cu Ucraina? Dacă toate cererile sale sunt îndeplinite, desigur, prealabil semnării tratatelor. Toată lumea mulţumită şi la locul ei!

În Franţa, un alt exemplu. Au avut loc alegeri. În cel mai clar mod, rezultatul este cel mai bun dintre toate rezultatele posibile. Le Pen nu a ieşit pe primul loc, dimpotrivă, deci nu mai poate emite nici o pretenţie la guvernare. Stînga extremistă s-a pulverizat după alegeri în moara discuţiilor şi a negocierilor pentru formarea unei coaliţii cu Partidul-Stat al lui Macron. Nici stînga extremistă nu mai are multe uşi deschise către etajele superioare ale guvernării. Macron a cîştigat! El este dirijorul jocului şi nimic nu se poate aranja, fără acordul lui. Franţa poate fi fericită că a scăpat de două rele dintr-un foc şi s-a ales doar cu al treilea, cel mai mic dintre ele! Să mai zică cineva că Prostologia nu are dreptate şi nu oferă cea mai bună cale de soluţionare a spinoaselor probleme ale realităţii!

În America, aţi văzut şi singuri: i-a trecut glonţul lui Trump, pe la ureche. Mă rog, a ciupit puţin şi din ureche, dar tot acolo. Omul a scăpat teafăr şi la imaginea de martir al justiţiei şi-a putut-o adăuga, cu deplin succes, şi pe aceea de martir al democraţiei. Un erou care aşteaptă doar ca naţiunea să-l mai încununeze o dată şi să-i dea viza de flotant pe adresa Washington, Pensilvania Avenue, 1600. În cea mai bună dintre lumi, glonţul a trecut pe alături şi a făcut dintr-un candidat şubred un prezidenţiabil onorabil şi cu şanse serioase de cîştig. Atentatul asupra lui Trump rezolvă în cel mai fericit mod şi problemele democraţilor, nu doar pe ale republicanilor. Biden a redevenit singurul care îl mai poate înfrînge pe Trump, în toamnă, asta dacă mai poate să îl învingă cineva la urne. Nu mai e loc de pertractări şi discuţii sterile despre înlocuire şi alt candidat democrat. S-a gătat gîlceava. Zarurile au fost aruncate.

Chiar şi aici la noi în ogradă. E cald, mă rog, e foarte cald, e sufocant de cald. Moare lumea din picioare. Secetă şi pămînturi uscate, recolte compromise, apă pe sponci. E întîmplător acest lucru? Nu, desigur. Ca orice lucru din natură are o cauză, iar cauza lucrează implacabil pentru cel mai bun dintre efecte. Dacă avem căldura aceasta este foarte bine! Înseamnă că nu a venit glaciaţiunea şi nici furtuna aia solară capabilă să lăse planeta şi fără atmosferă şi fără cîmp magnetic. Dacă e cald, e poate pentru că Nicuşor s-a gîndit să ne dea acum, în avans, căldura pe care nu ne-o poate băga în calorifere la iarnă. Nu e mai bine să avem ceva, decît nimic? Ori poate vă interesează politica. Credeţi că dacă am dat bateria aia de rachete ucrainienilor este întîmplător. Nu! Am dat-o pentru ca era cel mai bun efect pe care putea să îl aibă cauza originară, cea care a făcut ca rachetele să ajungă întîi la noi. Păi, noi ce să facem cu ele? Ce, în noi trag ruşii? Nu, în ei, în ucrainieni. Lor le este de folos maşinăria, acum. Nouă, cine ştie cînd şi dacă! Ori, poate că v-aţi întrebat dacă şi cine a primit firmanul de prezidenţiat, acum, cu ocazia reuniunii NATO de la Washington. Vă spun eu, nici Geoană, nici Ciucă. Iar acesta este cel mai bun dintre rezultatele posibile. Dacă îl dădeau lui Geoană şi iese preşedinte Trump, România rămînea în ofsaid tot mandatul. Ce-am fost pînă acum ciuca bătăilor şi prin America şi prin Europa, după aia, am fi ajuns mult la urmă....de coada vacii. Dacă i-l dădeau deja lui Ciucă... nici ei nu ştiau dacă e bine sau rău, dacă e bun omul pe funcţie sau nu. Trump nu se grăbeşte încă şi, oricum, are acum alte griji mai mari. Poate dacă nu se hotărăşte el, se hotărăsc ruşii pe cine vor la Cotroceni. Ar fi mai uşor şi pentru Trump. Din perspectiva asta, cred eu, Geoană are şanse mai bune. Cine ştie, poate îl împrietenesc ei cu Trump şi să te ţii atunci mama parteneriatelor strategice! Cînd vă spun eu că toate se petrec în lumea aceasta pentru ca să fie cel mai bine, nu vă vine a crede!

Şi noi, ăştia de aici, de la galerie, noi ce facem? Dacă vă place "prostologia" nu aveţi decît să-i urmaţi şi de acum înainte logica şi sfaturile. Dacă nu, atunci tot ceea ce aveţi de făcut, înţelept, vă spune tot Voltaire: trebuie să îngrijim şi să cultivăm grădina noastră! Pace sau război, căldură toropitoare sau ger năpraznic, bine sau rău, furtună sau timp frumos, atît cît mai este, mult, puţin, de aici mîncăm!