Un angajament onorat?

Decizia PC de a merge cu un candidat propriu, în primul tur, pentru şefia Camerei Deputaţilor ilustrează o dată în plus precaritatea fundaţiei pe care s-a ridicat peste noapte actuala coaliţie guvernamentală. Ceea ce, imediat după alegeri, a fost perceput ca o adevarată lovitură de maestru a preşedintelui Băsescu: smulgerea PUR (pe atunci) de sub nasul PSD, pe listele căruia a intrat în Parlament, şi aducerea lui alături de Alianţa D.A. şi UDMR întru constituirea unei majorităţi parlamentare care să permită formarea guvernului, s-a dovedit în scurtă vreme o soluţie prin excelenţă conjuncturală. Lista situaţilor în care partidul lui Dan Voiculescu s-a plasat pe poziţii într-un desăvîrşit dezacord cu ceilalţi parteneri de coaliţie este, deja, fără de sfîrşit şi faptul că azi conservatorilor li se pare normal să meargă pe mîna unui candidat propriu nu mai are de ce să surprindă pe nimeni. Fără a pune în discuţie calităţile dovedite sau presupuse ale dnei. Daniela Popa, oferta PC, întrebarea care să încerce să identifice vreun sens plauzibil în acest nou afront al PC este, totuşi, pe deplin motivată. Îsi închipuie conservatorii că votul celor 21 de deputaţi pe care îi are poate fi suficient pentru a cîştiga bătălia pentru preşedinţia Camerei? Greu de imaginat. Să fie dispus PC să arunce pe piaţă "compensaţii" atît de seducătoare încît să poată obţine voturile altor partide? Din punct de vedere al imaginii unui partid aflat la guvernare care nu reuşeşte de ani de zile să treacă în sondaje peste 2-3 procente din sufragiile electoratului adjudecarea fotoliului vacantat de Adrian Năstase ar reprezenta cu siguranţă un trofeu nepreţuit. Dar cine sînt cei care ar putea fi dispuşi la trocul dorit de conservatori? Susţinerea lui Bogdan Olteanu de PNL nu poate fi nici măcar o clipă pusă în discuţie; PD şi UDMR şi-au anunţat din primul moment sprijinul necondiţionat pentru candidatul PNL; iar acuzele la care, mai devreme sau mai tîrziu, Mircea Geoană va trebui să răspundă în eventualitatea în care PSD va pierde Camera exclud orice disponibilitate a acestuia pentru o eventuală tranzacţionare a voturilor. Calculul aritmetic nu lasă loc nici unei speranţe de succes planului, oricare ar fi el, imaginat de Dan Voiculescu. Dar asta în eventualitatea în care preşedinţia Camerei Deputaţilor ar fi, într-adevăr, ţinta vizată de conservatori. În realitate, nu despre asta e vorba.

În logica în care a funcţionat pînă acum, PC şi-a scos la licitaţie voturile şi decizia finală va fi luată după ce vor fi cîntărite toate ofertele. Ştiind bine obiceiurile casei, PNL s-a conformat şi Loteria Română a trecut în parohia conservatorilor. După un asemenea cadou, orice urmă de suspans ar fi trebuit să dispară. Dar asta doar dacă se face abstracţie de străşnicia cu care, de la începutul actualei legislaturi, PSD s-a luptat pentru păstrarea preşedinţiei celor două Camere, cîştigate, de altfel, cu sprijinul nepreţuit al PC. Demisia impusă de echipa Geoană lui Adrian Năstase din funcţiile în partid şi în stat, dincolo de satisfacţiile imediate şi de iluzoriul sentiment că în felul ăsta răul a fost extirpat în PSD, s-ar putea dovedi în timp un lux exorbitant pentru partid. Pierderea poziţiei a 3-a între demnitarii ţării ar fi doar o probă. Pentru Mircea Geoană păstrarea Camerei este vitală şi e greu de crezut că există preţ care să i se pară prea mare pentru a evita catastrofa. Într-un asemenea context, cele 21 de voturi ale PC, dacă nu au practic nici o valoare din punctul de vedere al şanselor dnei. Popa, valorează enorm pentru PSD. Ele ar putea produce o surpriză de proporţii, cu consecinţe grave pe toată scena politică. Somaţia vicepreşedintelui PD Cezar Preda adresată explicit PC, prin care îi atrage atenţia că prin votul de azi îşi alege locul: în continuare în coaliţia de guvernămînt sau în Opoziţie, nu lasă nici un dubiu asupra urmărilor care ar avea o nouă defecţiune a conservatorilor. De fapt, votul de azi (20.03.2006) nu ne va spune cine va fi noul preşedinte al Camerei ci cîte zile mai are actuala coaliţie de guvernămînt. E adevăratul sens al deciziei pe care trebuie să o ia Partidul Conservator. Pînă acum, Dan Voiculescu nu a pierdut ocazia să încerce să ne convingă că singura raţiune a tot ce întreprinde este asigurarea stabilităţii politice a ţării şi a şanselor neştirbite pentru integrarea în UE. Astăzi are ocazia să o dovedească.

PS. Din păcate, ora la care aceste rînduri pleacă la tipar fac ca răspunsul la întrebarea din titlu să-l aflăm după închiderea ediţiei.