Uniunea Pieţelor de Capital, un vis încă îndepărtat pentru Uniunea Europeană

Uniunea Pieţelor de Capital (UPC) rămâne un vis încă îndepărtat pentru Uniunea Europeană, relevă un raport al Curţii de Conturi a UE prezentat ieri la Bruxelles. Potrivit documentului, în pofida eforturilor depuse de Comisie pentru atingerea acestui "obiectiv ambiţios", cum este el denumit, rezultatele încă nu s-au concretizat.

În UE, întreprinderile se bazează în mare măsură şi în mod tradiţional pe bănci pentru finanţarea activităţilor lor. Pentru a oferi o sursă alternativă de finanţare întreprinderilor nou-înfiinţate şi întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM-uri) şi pentru a mobiliza capital privat, Comisia a început încă din 2015 să depună eforturi pentru a completa uniunea bancară cu o uniune a pieţelor de capital. UPC este, de asemenea, menită să elimine la un nivel mai general barierele transfrontaliere din calea investiţiilor din cadrul UE.

Adrian Codirlaşu, vicepreşedintele CFA România, ne-a precizat: "Este un proiect complicat şi proiectele Uniunii Europene durează mai mult timp decât se planifică, tocmai pentru că este nevoie de negocieri între toate statele implicate pentru a găsi un compromis care să mulţumească toate aceste state. De aici întârzierea.

Acesta este modul de lucru în Uniunea Europeană. Îmi este greu totuşi să cred că acest proiect o să se întâmple. În Uniunea Europeană se foloseşte sistemul bancar pentru finanţarea economiei. Îmi este greu să cred că se va trece de la sistem bancar către piaţă de capital. Da, poate vor fi mai mult utilizate obligaţiunile corporative, dar cred că sistemul european va rămâne distinct faţă de sistemul american".

La rândul său, economistul Aurelian Dochia a afirmat că este dificilă de realizat o prognoză cu privire la concretizarea acestui proiect.

"Vorbim de un termen lung şi în perioada aceasta multe lucruri se pot întâmpla, chiar cu Uniunea Europeană însăşi. În 10 ani de acum încolo nu ştim ce formă va avea Uniunea Europeană şi şansele să se avanseze prea repede pe ideea asta cu o piaţă de capital unitară sunt mici. Pentru că de la început au fost ţări care au fost reticente, iar Comisia Europeană nu poate să facă prea multe, înafară de a publica nişte programe şi nişte proiecte.

Până la urmă, deciziile majore sunt la latitudinea fiecărei ţări în parte şi niciodată nu se ajunge la o unanimitate care să permită să se facă paşi concreţi", ne-a spus Dochia.

Potrivit acestuia, diferenţele dintre diferite ţări şi diferitele pieţe sunt motivul pentru care nimeni nu a marşat foarte mult pe acest proiect.

"Pe de o parte, pieţele mici sunt temătoare că ar putea să fie înghiţite de cele mai mari, iar cele mai mari se tem că lucrurile se complică şi reglementările devin foarte costisitoare de pus în aplicare. Nu cred că există forţe şi interese care să facă prea multă presiune în direcţia asta în momentul de faţă. Cred că majoritatea preferă să rămână lucrurile aşa cum sunt. (...) Sistemul bancar european ar avea de pierdut însă în acelaşi timp băncile europene au avut şi unele experienţe nefaste încă de la criza trecută, atunci când au descoperit că întinderea asta, mai mult decât te ţin puterile, poate să fie riscantă. Cred că în momentul de faţă nu există nici la nivelul sistemului bancar european o îngrijorare prea mare cu privire la extinderea pieţei de capital", consideră Aurelian Dochia.

Potrivit oficialului Curţii de Conturi Europene responsabil de acest raport, "Uniunea pieţelor de capital este un proiect nefinalizat şi rămân încă multe de făcut".

"Măsurile luate de Comisie în vederea diversificării opţiunilor de finanţare ale IMM-urilor şi eforturile de dezvoltare a pieţelor de capital locale în cadrul UPC nu au avut niciun efect catalizator până în prezent. În opinia Curţii, creşterea rolului partajării riscurilor cu sectorul privat prin intermediul pieţelor de capital rămâne o prioritate ambiţioasă şi urgentă. Acest lucru ar conduce nu doar la un sistem financiar al UE mai stabil şi mai rezistent la crize, ci şi la unul care este mai bine echipat pentru a stimula creşterea, în special atunci când finanţarea bancară tradiţională nu este uşor accesibilă sau când aceasta eşuează", spune Sadzius în raport.

Practic, Curtea a constatat că, deşi s-au înregistrat unele progrese, aşteptările care fuseseră create erau prea mari şi nu puteau fi satisfăcute în mod realist prin măsurile introduse în legătură cu UPC. Până în prezent, majoritatea actelor legislative referitoare la UPC fie nu au fost încă puse în aplicare, fie au fost puse în aplicare abia recent. În special, multe dintre acţiunile-cheie incluse în planul de acţiune al Comisiei privind UPC care nu au fost încă iniţiate pot fi întreprinse doar de statele membre însele sau cu sprijinul lor deplin. Multe dintre măsurile pe care Comisia a fost în măsură să le ia în limitele domeniului său de competenţă nu erau obligatorii sau aveau o sferă de aplicare restrânsă. Aceste măsuri nu au reuşit să conducă la progrese substanţiale în realizarea UPC.

Potrivit Curţii de Conturi a UE, măsurile de diversificare a surselor de finanţare pentru întreprinderi erau prea slabe pentru a stimula şi a cataliza o reorientare structurală către o finanţare sporită de pe piaţă în UE. De exemplu, Curtea observă că, până în prezent, accesul IMM-urilor la pieţele de valori nu a fost îmbunătăţit în mod semnificativ şi nici nu a devenit mai puţin costisitor. Ea observă de asemenea că Comisia ar fi putut face mai mult pentru a promova alfabetizarea financiară în rândul IMM-urilor şi al investitorilor potenţiali. În plus, legislaţia privind securitizarea - care ar fi putut funcţiona ca un instrument de finanţare indirectă pentru IMM-uri - a fost un pas pozitiv, dar nu a avut încă impactul aşteptat în privinţa facilitării finanţării şi nici nu a ajutat băncile în sensul sporirii capacităţii lor de creditare.

"Există discrepanţe geografice clare între statele membre în ceea ce priveşte capitalizarea, lichiditatea şi profunzimea pieţelor de capital locale ale acestora. Statele membre din vest şi din nord tind să aibă pieţe de capital mai profunde şi centre de capital autosuficiente, în timp ce statele membre din est şi din sud rămân în urmă. Curtea a constatat că Comisia nu dezvoltase o strategie cuprinzătoare şi clară a UE pentru a depăşi aceste diferenţe. Ea a constatat că Comisia şi-a folosit rolul de coordonare în cadrul semestrului european pentru a promova dezvoltarea şi integrarea pieţelor de capital locale şi a oferit sprijin unora dintre statele membre. Comisia nu a recomandat însă tuturor statelor membre cu pieţe de capital mai puţin dezvoltate să implementeze reforme structurale relevante", mai arată raportul.

Curtea a constatat de asemenea că Planul de acţiune privind UPC nu a dus la un progres semnificativ în ceea ce priveşte eliminarea principalelor bariere care împiedică fluxurile transfrontaliere de capital. Aceste bariere provin adesea din legislaţiile naţionale, cum este cazul celor din domeniul insolvenţei şi din cel al reţinerii la sursă a impozitelor, sau din lipsa educaţiei financiare. Progresele privind eliminarea barierelor au fost limitate, parţial din cauza lipsei de sprijin din partea statelor membre.

O altă problemă legată de Planul de acţiune privind UPC a fost că obiectivele erau vag formulate. Priorităţile au fost stabilite doar într-un stadiu avansat al procesului, iar acolo unde ţintele existau, ele tindeau să nu fie măsurabile. Curtea a observat, de asemenea, că progresul nu fusese urmărit în mod regulat şi consecvent. Ea a recomandat Comisiei să consolideze în mod substanţial cadrul de monitorizare.

Curtea a adresat de altfel Comisiei o serie de alte recomandări pentru a îmbunătăţi eficacitatea proiectului privind UPC. Acestea includ întreprinderea de acţiuni bine direcţionate pentru a facilita şi mai mult accesul IMM-urilor la pieţele de capital şi măsuri de eliminare a fragmentării şi a principalelor bariere transfrontaliere în calea investiţiilor. Curtea de Conturi a UE a invitat de asemenea Consiliul European să analizeze modul în care poate fi dezvoltată propunerea Comisiei privind tratamentul fiscal asimetric al capitalurilor proprii şi al datoriilor, tratament care este în detrimentul dezvoltării UPC, potrivit Curţii de Conturi Europene.

• Analiştii: Piaţa locală va continua să se dezvolte, în ultimii ani

În privinţa dezvoltării pieţei noastre de capital, atât Adrian Codirlaşu, cât şi Aurelian Dochia consideră că piaţa noastră a făcut paşi importanţi în ultimii ani către îmbunătăţirea finanţării economiei prin bursă şi că aceasta va continua să se dezvolte.

Codirlaşu notează totuşi că mare parte din obligaţiunile corporative care vin la BVB nu au rating investiţional, iar asta opreşte mulţi investitori instituţionali să participe la astfel de emisiuni.

"Cred că o să vină mai multe companii spre bursă. Pe partea de obligaţiuni corporative este loc pentru companii. Fondurile de investiţii, de fixed income şi de pensii, au apetit pentru a cumpără aceste titluri. Însă dacă mă uit la lichiditate, practic cine cumpără (astfel de titluri) le cumpără ca să le ţină. Se fac extrem de puţine tranzacţii pe aceste obligaţiuni şi, iarăşi, foarte important, sunt (instrumente) care nu au rating. Ideal ar fi ca o emisiune de obligaţiuni să aibă şi un rating în funcţie de care să ştim care îi este valoarea, care este prima de risc care trebuie aplicată. Dar ratingul costă. Fără rating practic nu ştim pe ce curbă de randament să o punem atunci când o evaluăm. Faptul că nu au rating opreşte foarte mulţi investitori instituţionali să cumpere astfel de emisiuni. La asta se adaugă şi lipsa de lichiditate şi ajungem la concluzia că se cumpără ca să fie ţinute până la scadenţă", a spus vicepreşedintele CFA România.

Utilizarea obligaţiunilor corporative reprezintă totuşi un început bun pentru companiile din România care caută finanţare, în opinia lui Adrian Codirlaşu.

"Este bine că încep şi că se foloseşte, în România, şi această posibilitate. Există apetit din partea fondurilor de investiţii şi a fondurilor de pensii care şi-ar mai diversifica astfel plasamentele pe instrumente purtătoare de dobândă şi s-ar duce bani şi în economia reală", a notat oficialul CFA România.

Aurelian Dochia este, la rândul său, sigur că piaţa locală va continua să se dezvolte în următorii ani. Acesta adaugă că ritmul de creştere al bursei depinde de nivelul de maturizare al economiei şi că "marea suferinţă a bursei de la noi este insuficienţa investitorilor".

"Singura problemă este că nu se dezvoltă atât de mult şi de repede pe cât am fi vrut foarte mulţi dintre noi. Mai ales cei care sunt într-un fel sau altul legaţi de bursă, au fost apropiaţi de bursă, au vrut şi au încercat şi au sperat că lucrurile se vor mişca mai repede. Lucrurile s-au mişcat însă lent şi până la urmă cred că trebuie să înţelegem că, în economie şi în lumea financiară, nu pot fi forţate foarte mult lucrurile: ritmul depinde de multe aspecte, pe măsură ce economia României progresează şi se maturizează şi piaţa de capital o să crească. Vor fi mai mulţi emitenţi care vor fi atraşi la bursă şi pentru noi este foarte important să existe şi mai mulţi investitori. Eu cred că marea suferinţă a bursei de la noi este insuficienţa investitorilor. Avem câteva fonduri de investiţii, câteva fonduri de pensii, însă lipsesc foarte mult investitorii individuali. Investitorii străini iarăşi sunt destul de puţini. Pe partea asta trebuie să mai lucrăm. Dincolo de marketing, chiar este o chestiune de educaţie", a conchis Dochia.