Va reuşi Cehia să facă faţă ecuaţiei ruse?

Pe fondul războiului din Ucraina, într-o discreţie aparentă, a avut loc transferul preşedinţiei rotative a Consiliului UE de la Franţa la Republica Cehă. În condiţiile celor patru luni de război din Ucraina, preşedinţia franceză a avut rezultate bune. Dar au fost ele pe măsura ambiţiilor preşedintelui Emanuel Macron?

În faţa neprevăzutului - atacul Rusiei asupra Ucrainei pe care francezii, ca mulţi alţi vestici nu l-au considerat probabil - diplomaţii francezi au reuşit să negocieze cele şase rânduri de sancţiuni împotriva Rusiei, primirea celor şase milioane de refugiaţi ucraineni, ajutorul financiar şi militar şi acordarea statutului de stat candidat la Uniunea Europeană pentru această ţară distrusă de un război provocat nu numai de ambiţiile imperiale ale unui pseudo-stat, cât mai ales de încercarea de a provoca un cutremur care să ducă la schimbarea ordinii globale de după al doilea război mondial.

În aceste noi circumstanţe, preşedintele Macron - aflat oricum într-o complicată ecuaţie electorală în Franţa, cu alegeri prezidenţiale în aprilie şi parlamentare în iunie - a fost constrâns, în calitatea sa de lider al preşedinţiei rotative a UE, să menţină dialogul cu Vladimir Putin.

Ori, cum Occidentul a făcut tot posibilul pentru a nu se lăsa antrenat în această confruntare, situaţie în care o victorie categorică a Ucrainei rămâne mai degrabă improbabilă, Macron a introdus tema "neumilirii Rusiei" ca element al negocierii post-conflict.

Ori, această temă nu a fost nici înţeleasă, nici acceptată în estul Europei, ceea ce a şubrezit - chiar înainte ca alegerile parlamentare să-l constrângă să găsească soluţii pentru un guvern minoritar - poziţia Franţei şi a liderului său. Dar insistenţa asupra acestei teme - chiar mai mult decât altele abordate pe parcursul acestei preşedinţii - vorbeşte de un blocaj teoretic în interpretarea contextului geostrategic mondial. Predominanţa teoriei alegerilor raţionale şi a neo-realismului blochează o analiză obiectivă a scopurilor strategice ale Rusiei. Ori, din acest punct va pleca şi preşedinţia cehă a Consiliului UE.

Pentru cele şase luni ale preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene, Franţa a avansat numeroase dosare în domenii pe cât de diverse, pe atât de strategice: apărare, climat, Europa digitală sau socială, dar şi Conferinţa pentru Viitorul Europei. În general dosarele ceva mai tehnice au obţinut mai uşor consensul, pe câtă vreme o serie de dosare politice nu au putut fi încheiate, dar nici nu au fost compromise sau abandonate. Şi, chiar dacă - la nici două luni de la începutul mandatului său - Franţa s-a văzut obligată de conflictul din Ucraina să schimbe datele problemei, principalele priorităţi au fost totuşi atinse, iar bilanţul francez apare astăzi ca fiind mai degrabă pozitiv.

În domeniul digital preşedinţia franceză a Consiliului a reuşit să obţină susţinere pentru două texte majore destinate să asigure o mai bună administrare a domeniului: Digital Service Act (DSA) şi Digital Markets Act (DMA). În privinţa componentei de mediu, Franţa a reuşit să ajungă la un acord european cu privire la mecanismul de ajustare la frontieră în funcţie de carbon - Carbon Border Adjustment Mechanism (CBAM) - un fel de "impozit pe carbon" la importurile de produse din ţări din afara UE. Iar în privinţa Europei sociale Franţa a reuşit să promoveze proiectul salariului minim, deja discutat de preşedinţia portugheză, creând astfel cadrul pentru o cât mai mare convergenţă între statele membre. Pe de altă arte, punctele în care progresele au fost minime în timpul preşedinţiei franceze au vizat pactul privind azilul şi migraţia, controlul frontierei şi redistribuţia migranţilor.

Dar, de departe, cea mai mare realizare a fost gestionarea, împreună cu Comisia, a celor şase rânduri de sancţiuni împotriva Rusiei şi a ajutorului militar pentru Ucraina. O moştenire pe care Republica Cehă, care a preluat preşedinţia rotativă a Consiliului pe 1 iulie, va trebui să o continue. Şi, dacă prin mecanismul de cooperare între statele care deţin preşedinţia rotativă a Consiliului UE - troica preşedinţiilor - stabilit de Tratatul de la Lisabona, Cehia şi Suedia (care va prelua preşedinţia de la Cehia la 1 ianuarie 2023) au fost implicate în procesul decizional, pentru Cehia situaţia va fi mult mai complicată. Deşi din decembrie 2021 Cehia are un guvern conservator-liberal, după succesul neaşteptat al partidului actualului prim ministru Petr Fiala împotriva fostului prim ministru populist Andrej Babi¹, linia pro-europeană a lui Emmanuel Macron nu este atât de clar continuată. Pentru că nici Petr Fila, nici Partidul civic democrat (ODS, fostul partid a lui Vaclav Klaus) nu sunt pe o linie pro-europeană, ci pe una moderat antieuropeană. Spre exemplu în Parlamentul european partidul lui Fiala face parte din grupul conservatorilor şi reformiştilor europeni (ECR) alături de PiS lui Jaros³aw Kaczyñski ori partidele neo-fasciste precum Vox din Spania sau Fratelli d'Italia iar din România s-a alăturat acestui grup şi Cristian Terheş, ajuns în Parlamentul european pe listele PSD propulsat de Liviu Dragnea. Iar pe pagina de wikipedia dedicată ECR, între membrii români, alături de Alternativa România (care se regăseşte şi pe situl oficial al ECR) se află şi AUR (https://en.wikipedia.org/wiki/European_Conservatives_and_Reformists_Party). Aşa că întrebarea din titlu nu este deloc retorică: cum va putea Cehia să facă faţă în cele şase luni de preşedinţie complicatei ecuaţii ruseşti?