Vântul schimbării

La Washington bate vântul schimbării. Democraţii, după câştigarea alegerilor parlamentare, pregătesc o coabitare dificilă lui George Bush. Probabil vor reedita, la altă scară, coabitările lui Clinton dintre 1995-1996 şi 1999-2000. La Bucureşti, uraganul american nu se simte sau nimeni nu este pregătit să îi recunoască influenţa. Dar, destul de repede, consecinţele se vor vedea şi în politica românească. Nici în America, nici în România, iluzia că politica este doar locală nu mai este populară. Căci schimbarea majorităţii în Camera Reprezentanţilor, poate şi în Senat, apare în condiţiile în care România devine membră a Uniunii Europene. Şi, oricât de puţin ar fi compatibili, politicienii români, ca şi românii în general, cu problemele europenilor, acestea se vor impune destul de repede. Războiul din Irak şi retorica patriotardă care a însoţit controversele privind o eventuală retragere a trupelor române din zonă vor face loc unei alte viziuni. Dat fiind pragmatismul cunoscut al lui Traian Băsescu, schimbarea ar putea veni chiar de la Cotroceni.

Deşi cei mai mulţi comentatori cred că problema irakiană explică valul anti-republican care s-a manifestat pe 7 noiembrie, corupţia a fost, după un exit-poll comandat de CNN, principala temă pe care alegătorii au indicat-o ca motiv al votului pentru democraţi. Dar, oricum, în prima lor ieşire publică după anunţarea rezultatelor, democraţii, prin vocea viitoarei speaker (preşedintă) a Camerei Reprezentaţilor, Nancy Pelosi, au promis că vor lucra pentru "o schimbare de direcţie în privinţa Irakului". De fapt, chiar Nancy Pelosi, reprezentantă democrată de California, este deja un motiv de îngrijorare pentru preşedintele SUA: ca să cităm Le Monde, Pelosi este "cel mai înspăimântător coşmar al lui George Bush". Cea care va deveni a treia persoană în stat, după preşedinte şi vicepreşedinte, s-a manifestat constant împotriva politicii neconservatoare: a votat împotriva războiului, a dezaprobat Legea patriotismului (Patriot Act - reglementare în baza căreia guvernul primea puteri extinse în lupta împotriva terorismului), a fost contra înregistrării convorbirilor telefonice sau a creării, pentru prima dată în istoria SUA, a unui minister de Interior. Dar pentru Pelosi, Contracul de 100 de ore pare a fi prima prioritate. În primele 100 de ore ale mandatului său, Pelosi a promis că va trece prin Camera Reprezentaţilor noi reglementări privind salariul minim, care ar creşte astfel de la 5 dolari la 7,5 dolari ora, ar pune în aplicare recomandările comisiei de anchetă privind atentatele din 11 septembrie 2001, ar promova o lege pentru a proteja cercetările privind celule de origine şi embrionii sau alta privind preţurile minime pentru medicamentele de bază.

Dincolo de accentele anti-Bush, campania democraţilor a fost puternic influenţată de problemele sociale. Howard Dean, fost candidat în alegerile primare democrate din 2004, devenit, în 2005, preşedintele Partidului Democrat, a imprimat o linie socială, după unii chiar radicală. Programul în şase puncte al democraţilor trece de la teme legate de corupţie, precum conducerea onestă şi guvernarea deschisă, la cele privind securitatea naţională (asigurarea unei securităţi reale), dar cele mai multe puncte se referă la problematica economico-socială: independenţa energetică (în condiţiile în care preţul benzinei a atins cele mai mari cote din istoria SUA), prosperitate economică şi excelenţă în educaţie, un sistem de sănătate în favoarea tuturor şi securitatea pensiilor).

Prin această strategie, democraţii au reuşit să recucerească electoratul pierdut. Astfel, sondajele preelectorale relevau că democraţii au reuşit să îi atragă pe cei cu un venit mediu (între 50.000 şi 100.000 de dolari pe an), aceştia votând în proporţie de 53% cu partidul lui Pelosi, pe când în rândul celor cu un venit mai mare de 100.000 de dolari proporţia se reduce la 40%. Un factor cheie în alegerile americane îl reprezintă apartenenţa religioasă. Şi în acest domeniu democraţii au progresat, recuperând electoratul catolic, care reprezintă o pătrime din populaţia SUA, dar şi alegătorii indiferenţi la chestiunile religioase. Ba chiar şi în spaţii ce păreau tradiţional dominate de republicani, precum suburbiile şi zona rurală, democraţii au reuşit să îşi asigure un electorat de 53%.

Cu toate acestea, victoria democraţilor nu este una confortabilă. Chiar dacă aceştia vor deveni o opoziţie puternică într-una din camere, chiar dacă vor încpe o serie de anchete privind politica şi activităţile administraţiei Bush, situaţia va rămâne instabilă. În aceste condiţii, Nancy Pelosi şi colegii săi vor avea avea probleme în încercarea de a trece programul reformator în faţa unui Senat republican. Şi cum aceste alegeri au fost un test pentru cele din 2008, atunci republicanii ar putea dispune de un argument puternic pentru a le cere americanilor să nu voteze un preşedinte democrat: eşecul reformelor în legislatura 2006-2008.