VIDEOCONFERINŢA DIGITALIZAREA ROMÂNIEI / CIPRIAN TELEMAN, MINISTRUL CERCETĂRII, INOVĂRII ŞI DIGITALIZĂRII: "Teritorialitatea, competitivitatea, reacţia, opacitatea instituţională - convingerile neproductive din spaţiul digital"

O analiză a felului în care arată spaţiul digital din România, realizată de Ciprian Teleman, ministrul Cercetării, Inovării şi Digitalizării, a identificat patru convingeri neproductive, despre care domnia sa afirmă: "Ceea ce avem acum este rezultatul a ceea ce s-a făcut, iar ce s-a făcut provine din ce s-a gândit. Pentru noi, în ultimii 15-20 de ani, dacă vorbim de informatizare, lucrurile au mers într-o direcţie de care nu suntem mulţumiţi. Cumva ar trebui un reset".

Domnul Teleman continuă: "Cele patru convingeri pe care le-am identificat mi s-au părut foarte importante. Prima este teritorialitatea - adică să ai lucrul tău, ceea ce a dus la insularizarea spaţiului digital românesc, astfel că una dintre componentele care lipseşte este interoperabilitatea. Nu avem un spaţiu digital interoperabil. Această insularizare a dus şi la costuri foarte mari.

Instituţiile din România şi-au făcut propriile infrastructuri, şi-au dezvoltat propriile aplicaţii, dar fără să se îngrijească de interoperabilitatea lor. La nevoie, au fost identificate şi implementate soluţii de interoperabilitate, spre exemplu în criza pandemică. Prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă - PNRR - şi proiectul de cloud guvernamental ne propunem să eliminăm insularitatea spaţiului digital, implementând interoperabilitatea sistemelor".

A doua convingere greşită, neproductivă, este, conform domniei sale, competitivitatea. Ciprian Teleman spune: "Pe lângă faptul că instituţiile şi-au dorit propria infrastructură sau propria soluţie, fiecare a vrut să fie cea mai bună din piaţă, ceea ce a generat costuri foarte mari pentru stat, care nu a luat în calcul faptul că avansul tehnologic face aceste infrastructuri perisabile în timp foarte scurt. Trebuie să învăţăm din această situaţie şi să nu mai repetăm greşeala, un lucru care nu este tocmai la îndemână".

A treia convingere neproductivă se referă la modul în care administraţia a reacţionat la nevoi, potrivit domnului Teleman, care menţionează: "Soluţiile au fost consecinţa unor presiuni sau nevoi, şi au venit atunci când «a durut şi nu s-a mai putut». Atunci au apărut soluţiile, lucru pe care îl observăm şi în continuare. Când era nevoie de o simplificare a interacţiunii oamenilor cu sistemul de sănătate, a apărut sistemul bazat pe carduri, dar când faci lucrurile sub presiune, probabilitatea să le faci prost este foarte mare pentru că nu ai timp să testezi, să derulezi un proces de creare a unei arhitecturi de testare a experienţei de utilizator în aşa fel încât produsul să aibă tracţiune, chiar dacă este unul promovat de o entitate monopolistă. Acum există o galaxie de aplicaţii neprietenoase. În indexul digitalizării nu strălucim la criteriul cât de mult folosesc oamenii aplicaţiile, sistemele digitale puse la dispoziţie de statul romăn, dar înainte să ne uităm la abilităţile digitale ale utilizatorilor, ar trebui să ne uităm la cât de dedicate le sunt aceste aplicaţii".

Ultima convingere neproductivă este opacitatea instituţională, spune ministrul Cercetării, Inovării şi Digitalizării, menţionând: "Aceasta este o boală grea, pe care o ducem mai departe, dar care trebuie tratată, trebuie să înceteze. Instituţiile vor să ştie doar ele ce fac, nu şi alte instituţii sau cetăţenii. Ele pun vălul peste datele pe care le deţin, peste felul în care îşi dezvoltă aplicaţiile. Aceste lucruri nu pot continua. Dacă vrem altceva de la România digitală, atunci aceste patru convingeri trebuie să dispară".

Ministrul aminteşte că, miercuri, a avut o întâlnire cu ambasadorul Estoniei în România, cu care a vorbit despre anii pe care această ţară i-a parcurs ca să atingă nivelul reper de digitalizare la care se află acum, respectiv despre convingerile pe care autorităţile au trebuit să le provoace şi să le schimbe, concluzionând că acesta este un lucru pe care trebuie să-l facem şi noi.

• "Digitalizarea este o parte din procesul care ne conduce la o transformare digitală"

Pe lângă convingerile mai sus menţionate, Ciprian Teleman aduce în atenţie alte cinci aspecte care descriu ce înseamnă transformarea digitală.

"Digitalizarea este o parte din procesul care ne conduce la o transformare digitală, care presupune schimbarea unui mindset (n.r. mod de gândire)", afirmă domnia sa, precizând: "Sunt cinci arii care ar trebui regândite: în primul rând, trebuie să regândim modul în care statul îşi priveşte clienţii. Dacă acum 20 de ani autoritatea publică trebuia să-şi structureze, calibreze, dimensioneze comunicarea într-un format de unu la unu, către cetăţean, acum nu mai funcţionează aşa pentru că oamenii trăiesc într-un alt sistem, un sistem de reţea. Fiecare dintre noi avem conturi de socializare, unde avem o viaţă socială şi comunicăm între noi. Când o entitate privată sau publică transmite un mesaj, trebuie să ştie că acel mesaj nu se adresează unei singure persoane, ci unei reţele în care se schimbă păreri. Din acest motiv, companiile care au succes în ultimii 5-8 ani sunt cele care ştiu foarte bine cui se adresează, cum comunică în aceste reţele. Reclamele, în paradigma convenţională, cele plătite prin firmele de publicitate, sunt mult mai puţin eficiente faţă de comunicarea orientată către astfel de reţele. Dacă ne gândim la transformarea digitală, noi ca autoritate publică, ar trebui să regândim modul în care comunicăm ca să creştem atractivitatea, gradul de incliuziune în spaţiul digital".

Al doilea lucru foarte important, care priveşte transformarea digitală, nu atât din punct de vedere tehnologic, cât al unei paradigme, este, conform domnului Teleman, modul în care ne raportăm la competiţie. Domnia sa spune: "În sistemele clasice, competiţia venea de regulă din acelaşi segment de piaţă, fie că erau competitori tradiţionali sau apărea unul nou care încerca să introducă nişte atribute de diferenţiere. Astăzi, competiţia poate veni de unde nu te aştepţi. Am văzut în criza pandemică felul în care sistemul public de educaţie a fost concurat de cel privat, care s-a adaptat mult mai repede la noile condiţii în care trebuia să livreze rezultate. Criza a accentuat acest decalaj dintre sistemul public şi cel privat. Chiar dacă statul este într-o poziţie de monopol, trebuie să se aştepte la concurenţă. Dacă ne uităm la conectivitate, mai degrabă mediul privat s-a ocupat de conectivitate decât autoritatea publică".

Al treilea lucru important adus în atenţie de ministrul Cercetării, Inovării şi Digitalizării îl reprezintă datele, mai precis, "cum le privim şi ce facem cu ele". Domnul Teleman explică: "Noi, ca stat, nu ştim că avem date. Sunt foarte multe şi nu ştim ce să facem cu ele. Chiar dacă sună foarte aspru, este o realitate în care trăim. Nu facem politici publice bazate pe date, nu ştim să ne îngrijim de datele care se generează în volume fără precedent şi de aici o grămadă de consecinţe, decizii cu grad de precizie foarte scăzut, decizii bazate pe experienţe anterioare care s-ar putea să nu mai fie relevante. Sursele din care culegem datele, cantitatea de date, instrumentele cu care putem folosi datele sunt lucruri pe care trebuie să le luăm foarte serios în considerare".

Al patrulea lucru foarte important care priveşte transformarea digitală este, potrivit domnului Teleman, felul în care ne poziţionăm faţă de inovare. Ministrul afirmă: "Din diverse motive care ţin de forma, de paradigma sistemului educaţional, această valenţă cognitivă a inovării este în mare măsură inhibată de tipul de evaluare din sistemul de educaţie, unde standardul e nota 10 şi orice e sub 10 este defect, 9 fiind deja o pată gri pe perfomanţa cuiva. Evident că sunt foarte puţini cei care pot bifa standardul de 10, ceea ce creează sisteme cu 1,2,3 premianţi şi o masă de «looseri», lucru care inhibă o latură extraordinar de cognitivă a omului, care este capacitatea de a inova. Clasamentele ne arată că avem oportunitaea să creştem foarte mult pe zona de inovare, chiar şi pentru noi ca minister, pentru că plecăm de foarte jos".

"Ultima arie importantă este felul în care noi ne raportăm la valoarea percepută a serviciilor pe care le oferim, serviicle digitale", mai afirmă domnul Teleman, adăugând: "E un subiect complet neinteresant pentru autoritatea publică, dacă cei care beneficiază de produse sau servicii sunt mulţumiţi. Tot neinteresant este un barometru al percepţiei asupra valorii serviciilor. De aceea avem aplicaţii care încă mai sunt folosite, deşi sunt lansate de 15 ani. Nu cred că tehnologiile respective mai sunt utilizate undeva în lume de către autorităţile publice, dar noi încă ne chinuim cu ele pentru că pe nimeni nu a interesat în ce fel apreciază utilizatorii valoarea lor. Va trebui să învăţăm de la mediul privat şi nu e foarte greu - să acţionăm rapid, să avem servicii care generează tracţiune pentru că dacă vrem să arătăm cu degetul către cei care nu sunt incluşi în mediul digital ar fi greşit. Ar fi corect să ne uităm în oglindă, ca autoritate publică, pentru a-l vedea pe cel responsabil de faptul că oamenii nu sunt incluşi în spaţiul digital".

În concluzie, ministrul spune că, revizuind aceste puncte, ragândindu-le, uitându-ne cu atenţie la ele şi extrăgând din ele priorităţi şi posibile acţiuni, în aceşti ani de revoluţie digitală putem să ne atingem obiectivele şi să avem "o Estonie a noastră, de care să ne bucurăm şi care să fie rodul unei colaborări şi al unui parteneriat între mediul privat şi autoritatea publică". Conform domniei sale, este esenţial ca aceste lucruri să fie realizate prin parteneriatul dintre stat şi privat.