Viorica şi mustaţa, remanierea şi prefaţa

Guvernul "Viorica" a ajuns la momentul critic al remanierii. În realitate, nu este nici critic şi nici de vreo remaniere nu poate fi vorba. Simpla schimbare a titularilor de la diferite ministere, dacă va avea loc, nu are nimic de a face cu ceea ce înseamnă, politic, remaniere guvernamentală. Subiectul propoziţiei nu este guvernul şi guvernarea României, ci dinamica tot mai labirintică a personajului Dragnea printre meandrele unui concret presărat cu capcane pe care scrie puşcărie. Este motivul pentru care reacţiile sale au atins deja paroxismul, iar instituţiile guvernării au fost transformate în ghiulele aruncate de colo colo, pe care, asemenea unui Munchhausen lipsit de har şi umor, încearcă să călătorească dintr-o tabără în alta, doar doar şi-o salva pielea.

Într-o lume politică normală la care noi, în România, nici măcar să visăm nu mai suntem îndreptăţiţi, remanierea guvernamentală este un gest care indică fie schimbarea structurii de alianţe care a dus la formarea unui guvern, fie schimbarea priorităţilor, a obiectivelor, a direcţiilor de mişcare, motiv pentru care sunt aduse în roluri ministeriale personaje noi, neerodate de exerciţiul guvernării, cu maximă credibilitate, capabile să realizeze aceste noi proiecte. Aşa-zisa remaniere, de la noi, însă, este doar o disperată încercare a lui Dragnea de a se menţine în şaua funcţiei de lider al PSD-ului, de a-şi exercita prerogativele de "Jupîn", de a-i pedepsi pe cei care i s-au ridicat împotrivă, de a-i îndepărta pe cei care i-au cerut capul de la ugerul generos al fondurilor şi deciziilor guvernamentale, aducătoare de atîtea şi atîtea beneficii, pentru cei branşaţi la ţîţa vacii de partid şi de stat. În mod normal, jocul lui Dragnea nu mai interesează pe nimeni, în afară... desigur, de cei care l-au luat în braţe şi l-au ţinut acolo, la căldurică, pînă acum, nu pentru că l-ar iubi sau aprecia prea tare, ci ca să îşi facă şi ei "enteresele", că de... ce e omul fără un interes?! Ca şi în alte cazuri importante, în care Dragnea a dovedit că nu este în stare să înţeleagă nici măcar consecinţele imediate ale deciziilor luate, "remanierea" s-a împotmolit şi ameninţă să deraieze definitiv vagoanele guvernului "Viorica" pentru că realitatea în care se mişcă şi pe care o creează politica la noi este mult mai complicată decît poate pricepe omul care şi-a împrumutat mustaţa guvernului României.

Prima complicaţie vine din confruntarea deschisă cu zona de putere internă a PSD, reprezentată, dacă nu chiar condusă, de Paul Stănescu. Confruntarea nu s-a încheiat odată cu primul asalt eşuat. Şi nu se va încheia, foarte probabil, înainte de scoaterea din joc a lui Dragnea. Decizia de mazilire a lui Stănescu ar reacredita funcţia de lider al lui Dragnea. De aceea este atît de importantă. Problema este că nu puţini dintre cei care, în PSD, au crezut în steaua lui Dragnea, în conexiunile sale mai mult sau mai puţin oculte cu centrele invizibile de putere şi în capacitatea lui de a steriliza ameninţările justiţiei la adresa fiefurilor baronilor locali stau acum în cumpănă, se îndoiesc serios dacă această investiţie merită reînnoită. Dragnea este deja trecut pentru mulţi dintre greii PSD şi s-ar putea să afle şi el vestea, cît de curînd.

A doua complicaţie... complicată rău de tot, este portofoliul de la apărare. Dragnea încă îşi închipuie că se poate juca cu piesele de pe tabla lui de ţintar, cum îl duce capul. Iar, dacă face altul moară înaintea lui, nu are decît să o mai ia încă o dată de la cap, ori să-i dea pur şi simplu peste mînă adversarului. Chiar dacă nu este prea evident în spaţiul public, acest portofoliu are o greutate a lui, specifică, ceva mai mare decît alte ministere... nu de alta, dar aici prind contur marile proiecte ale parteneriatului strategic cu SUA, aici se scrie istoria cooperării internaţionale în materie de apărare, inclusiv participarea la operaţiunile militare de peste hotare şi nu în ultimul rînd pentru că acest minister are un serviciu de informaţii pe care Dragnea nu are cum să îl controleze.

A treia complicaţie vine, desigur, de la ministerul de justiţie. O dată, pentru că aici este cheia parteneriatului de guvernare PSD-ALDE, iar a doua oară pentru că operaţiunea dis-locării Procurorului General a declanşat, ea însăşi, separat de alte mişcări în străfundurile structurilor de putere din România, un război local de sine stătător, pe care Dragnea l-a scăpat deja din mînă. Dacă îl înlocuieşte acum pe Toader, semnalul este oprirea asaltului împotriva Cotrocenilor... ceea ce dă rău... rău de tot, ca imagine! Dacă îl lasă pe Toader, Dragnea nu poate fi nici o secundă sigur că nu va fi printre victimele colaterale ale confruntării mai puţin vizibile Tăriceanu-Iohannis, care se duce cu uneltele justiţiei şi care este condusă de actualul ministru. Deci, din nou... rău... rău de tot!!!

Confruntat cu aceste banale realităţi, Dragnea este forţat să "regîndească" remanierea şi eventual să o negocieze cu adversarii şi competitorii săi din PSD. Ceea ce, desigur, reprezintă prefaţa la un alt capitol din odiseea prăbuşirii acestui Rege Ubu, de Teleorman, colţ cu Dîmboviţa.