Vizita bătrânei doamne

Am putea numi, parafrazând titlul celei mai celebre piese de teatru a lui Friedrich Durrenmatt, chemarea guvernatorului BNR la Palatul Parlamentului, la cererea expresă a pre­şedintelui Camerei Deputaţilor, ca vizita bătrânei din strada Doamnei. Bătrâna instituţie seculară din strada Doamnei nu a mai fost supusă unei asemenea încercări de subordonare din timpul comunismului. Dar, dacă piesa lui Durrenmatt, "Vizita bătrânei doamne", este o tragi-comedie care exprimă o viziune pesimistă asupra relaţiei dintre mecanismele vieţii comunitare şi aşa numitul set de valori care ar ghida oamenii în acţiunile lor, vizita guvernatorului BNR Mugur Isărescu la cel ce doreşte să fie considerat ca noul om forte al Româ­niei, preşedintele Camerei deputaţilor Liviu Dragnea, este nu doar o demons­traţie de forţă, ci şi un nou pas în transformarea regimului politic din ţara noastră. O metamorfoză politico-instituţională cu bătaie lungă, care urmăreşte nu doar să videze de orice putere reală poziţia de şef al statului, nu doar să instaureze partitocraţia în România, ci să anihileze complicatul dispozitiv constituţional de "Checks and Balance" care permitea contracararea abuzurilor unei puteri de către celelalte.

În felul acesta, statul de drept devine, parcă pentru a-i da dreptate lui Titu Maiorescu, o formă fără fond, iar independenţa justiţiei, cheia de boltă a oricărui sistem de democraţie liberală, lasă loc supremaţiei parlamentului. Operaţiunea laborioasă prin care separaţia şi echilibrul puterilor în stat este de facto eliminată beneficiază de concursul deloc dezinteresat al Curţii Constituţionale.

În vreme ce încercările de subordonare a Băncii Naţionale, atât prin tentativele de modificare a statutului acestei instituţii, cât şi prin tentaţia de a subordona politica monetară acţiunilor prea puţin justificate economic ale guvernului, deveneau din ce mai transparente, preşedintele a fost tentat să organizeze o mediere în vederea armonizării poziţiilor macro-economice şi a găsirii echilibrului funcţional. Refuzul primei ministre de a accepta medierea prezidenţială a transformat o coabitare conflictuală într-o criză politică acută.

Toate aceste evenimente par a se înscrie într-un parcurs iliberal hotărât în altă parte. Faptul că guvernatorul Mugur Isărescu a răspuns, surprinzător, la o invitaţie nu în faţa plenului Camerei Deputaţilor, ci la o întâlnire în afara oricărui cadru constituţional, dovedeşte cât mult s-a degradat climatul politico-instituţional în România. Nu cumva însuşi faptul că a acceptat, fie şi din politeţe, această invitaţie bizară compromite atât imaginea de independenţă, cât şi rolul Băncii Naţionale?

Tocmai rolul Băncii Naţionale de a implementa independent de orice control guvernamental politica monetară este supus, şi de ieri, unui asalt concertat. La fel cum se întâmplă cu statul de drept şi independenţa justiţiei! La fel cum este supus asaltului rolul de echilibrare instituţională pe care-l joacă preşedintele!